home POLITICA Ponta, Antonescu, Tea Party şi 2014 (Bleen)

Ponta, Antonescu, Tea Party şi 2014 (Bleen)

Share

Cheia evoluţiilor politice din următorii patru ani stă în rivalitatea dintre Ponta şi Antonescu şi în percepţia PDL ca partid slab, comod şi, în consecinţă, uşor manevrabil. Subiectul suspendării lui Băsescu este încheiat definitiv şi nici moţiunea de cenzură nu se simte prea bine, cel puţin pînă după parlamentarele din 2012.

FOTO: DevCons

FOTOINFO: calculul creditului pe care il faci este mult mai simplu decat creditul calculului pe care il faci

În primul rînd, Victor Ponta trebuie să evite suspendarea lui Băsescu pînă după alegerile parlamentare din 2012, pentru a nu pierde PSD-ul în favoarea lui Geoană. După alegeri, va viza probabil preşedinţia Senatului sperînd să poată declanşa şi profita de pe urma unei eventuale suspendări a lui Băsescu.

Contează foarte mult însă cum va sta în sondaje. Dacă va fi sub Antonescu, nu poate risca alegeri prezidenţiale anticipate. Pe de altă parte, dacă Ponta va fi peste Antonescu, nu poate risca acesta din urmă o suspendare a lui Băsescu.

Probabil că PSD şi PNL vor negocia un preşedinte al Senatului care să nu aibă şi aspiraţii prezidenţiale. Din suspendarea lui Băsescu după 2012 va avea de cîştigat ori doar Antonescu ori doar Ponta, şi nici unul dintre ei nu e dispus să rişte şi să scape din mînă, în favoarea celuilalt, şansa de a ajunge preşedinte, ceea ce mă face să cred că actualul preşedinte îşi va duce mandatul la capăt fără emoţii.

Cea mai importantă miză pentru Ponta, în vederea alegerilor prezidenţiale, este numele premierului din 2012. De numele acestuia, dacă va fi pesedist, depinde puterea lui Ponta în partid şi, implicit, şansele sale de a deveni preşedinte în 2014.

Iar numele premierului de după alegerile parlamentare îl va decide Băsescu, indiferent dacă e independent sau pesedist. Teoretic, PSD şi PNL îi pot forţa mîna preşedintelui să desemneze candidatul dorit de ele, ameninţîndu-l cu suspendarea.

Practic, sînt şanse aproape nule ca acest lucru să se întîmple, fiindcă nici Ponta şi nici Antonescu nu vor fi pe primul loc în sondaje în acelaşi timp. Iar cel de pe locul doi va prefera să amîne lupta pentru preşedinţie pînă în 2014, sperînd să-l depăşească pe celălalt între timp.

De aceea, deşi atît PSD-ul cît şi PNL-ul îşi doresc suspendarea lui Băsescu, nu se vor sincroniza niciodată în dorinţa lor. Oricum, numele prim ministrului din 2012 depinde de rezultatul alegerilor care, în ciuda a ceea ce cred pesediştii şi peneliştii, nu e chiar aşa de previzibil.

Singurii care îşi doresc suspendarea indiferent de conjunctură sînt justiţiabilii şi Mircea Geoană. Pentru primii suspendarea înseamnă libertate şi bani iar pentru Mircea Geoană este singura şansă de a rămîne în politică, cu condiţia ca această suspendare să se realizeze cît încă e preşedinte al Senatului.

În acest caz, Geoană va deveni preşedinte-interimar şi va desemna prim ministrul după o eventuală moţiune de cenzură care ar demite guvernul Boc. La schimb, va primi din partea PSD întregul sprijin pentru alegerile prezidenţiale anticipate, pe care este foarte probabil să le şi cîştige.

Însă are trei obstacole aproape imposibil de trecut: Ponta, Antonescu şi el însuşi. Ponta nu-şi poate permite să piardă PSD-ul iar Antonescu nu-şi poate permite să piardă printre degete preşedinţia, acum, cînd e atît de aproape de ea. Şi, pe de altă parte, nici măcar o eventuală moţiune de cenzură nu are şanse să treacă.

Lui Antonescu nu-i convine un PSD mulţumit de cadourile făcute de Geoană şi care să-l sprijine pe acesta în alegeri cu tot ceea ce înseamnă forţa teritorială a structurilor PSD şi, chiar dacă Antonescu cîştigă alegerile prezidenţiale anticipate, nici el şi nici peneliştii nu se vor simţi confortabil cu un prim ministru pesedist.

O soluţie de compromis ar putea fi Johannis sau, de ce nu, un prim ministru de la PC, poate chiar Dan Voiculescu. Însă un asemenea compromis nu convine PSD-ului, care şi-a pierdut încrederea în Geoană şi probabil nu au avut niciodată încredere în Antonescu.

Geoană, pentru a-şi recîştiga poziţia în PSD, trebuie neapărat să desemneze un prim ministru pesedist. Astfel, are nevoie nu numai de suspendarea lui Băsescu, ci şi de trecerea unei moţiuni de cenzură, care să-l pună în situaţia de a desemna prim ministrul.

Şi chiar şi aşa, e greu de crezut că pesediştii vor avea încredere în capacitatea acestuia de a duce lucrurile la bun sfîrşit şi, de ce nu, în loialitatea sa faţă de partid, cu atît mai mult cu cît deja este perceput ca fiind mai apropiat de alianţa PNL-PC decît de PSD.

Astfel, nu cred că PSD va risca să-l suspende pe Băsescu înainte de alegerile parlamentare din 2012 şi să meargă pe mîna lui Geoană, celebru deja pentru mîinile lui moarte şi mintea adormită.

Să nu uităm că Antonescu nu mai este în situaţia din 2009, cînd era vioara a doua a opoziţiei, cel puţin în sondaje. Acum este principalul favorit la prezidenţiale şi nu vrea cu niciun preţ să rateze această şansă. Iar pesediştii ştiu asta şi nu vor accepta sub nicio formă suspendarea lui Băsescu înainte de 2012.

Vor prefera probabil să meargă pe mîna lui Ponta, care, la rîndul lui, nu vrea să piardă şansa prezidenţialelor (probabil, ca şi Antonescu, ţine deja conferinţe de presă prezidenţiale în faţa oglinzii sau sub duş). Ambiţiile celor doi lideri care-şi văd deja visul cu ochii nu garantează pe viitor o relaţie prea bună între PSD şi PNL.

Iar asta deschide o portiţă pentru o eventuală înţelegere PNL-PDL la concurenţă cu o înţelegere PSD-PDL. De fapt, aceasta este şi speranţa liderilor PDL, o alianţă cu PNL şi chiar, la limită, una cu PSD.

În acelaşi timp, Antonescu, dacă e convins că va cîştiga prezidenţialele, fie anticipate, fie la termen, se poate gîndi la o înţelegere pe sub masă cu PDL-ul care să-l lase pe Ponta în ofsaid, însă în niciun caz nu va accepta o alianţă la vedere. Le poate promite eventual impunitate pedeliştilor care se simt cu musca penală pe căciulă şi poate chiar să le promită acces la resurse, limitat, ce-i drept.

De aici şi mesajul pe care liderii PDL îl transmit structurilor din teritoriu de cîteva săptămîni încoace, pentru a putea păstra controlul partidului şi după Convenţia din martie 2011, mesaj care s-a transformat din: “noi aducem voturi şi vă garantăm accesul la resurse” în “noi aducem voturi iar dacă asta nu e suficient, ne aliem cu PNL ca să păstrăm accesul la resurse”.

Paradoxal, şansa liderilor PDL de a-şi păstra puterea în partid, de a beneficia de impunitate şi de un minim acces la resurse este tocmai lipsa de şansă a potenţialilor prezidenţiabili pedelişti. Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Monica Macovei, Elena Udrea sau Vasile Blaga au şanse nule la prezidenţialele din 2014.

Ceea ce face din PDL un partid comod şi confortabil pentru posibili aliaţi mai puternici, ca PSD şi PNL. Cui nu-i convine să negocieze cu un partid de 12-15%, fără şanse la prezidenţiale, aflat în plină derută şi disperare?

Şi că tot veni vorba de PDL, reformiştii din partid au greşit enorm cînd au ales cîmpul de bătălie împotriva greilor din partid. Au ales să se adreseze structurilor PDL, punîndu-le în acelaşi timp în discuţie, au ales să joace în fieful liderilor partidului, au pariat pe asul de treflă din mîneca gărzii vechi.

Nu poţi pune în discuţie organizarea, structura şi administrarea partidului cînd eşti nou venit în politică şi în partid, cînd nu ai experienţă în administrarea unei structuri politice şi cînd nu eşti în poziţia, nu ai ştiinţa şi nici dorinţa de a garanta accesul la resurse.

Ba chiar mai mult, cînd critici extrem de vocal şi de cîte ori ai posibilitatea tocmai menirea partidului, aşa cum e văzută ea de structurile acestuia: accesul la resurse. E o dovadă de stîngăcie politică să dai lecţii de bună purtare vechilor membri ai partidului cînd tu eşti venit în partid de ieri sau alaltăieri.

Sînt convins că Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei sau Teodor Baconschi au dreptate. Însă cei cărora li se adresează nu le dau dreptate iar pentru cei care ar fi dispuşi să-i asculte, care aşteaptă ceva de la ei, această dreptate e irelevantă. E ca şi cum ai cînta surzilor şi ai gesticula orbilor.

Din păcate, niciun reformist din PDL nu s-a adresat electoratului potenţial al dreptei şi nu s-a transformat în purtătorul de cuvînt al acestui electorat. Toţi au preferat să se adreseze nucleului dur al PDL, să joace pe mize mici, să se piardă în atacuri şi intrigi de partid, să se adreseze celor care sînt dependenţi într-un fel sau altul de actualii lideri ai partidului.

Şi, să fim serioşi, nu-i interesează pe cei trei milioane de contribuabili din sistemul privat cum se desfăşoară alegerile în interiorul partidului şi nici pe ţărani care sînt criteriile după care se promovează în PDL.

Dacă reformiştii ar fi criticat PDL-ul din punctul de vedere al guvernării şi nu al bucătăriei de partid, dacă s-ar fi făcut purtătorii de cuvînt ai clasei de mijloc şi nu ai nemulţumiţilor din partid, astăzi guvernarea şi PDL ar fi arătat altfel şi, cine ştie, poate că partidul avea un prezidenţiabil cu şanse în 2014. Ca să nu mai vorbim că anticorupţia, luată separat, nu mai e o temă. De fapt, nu a fost niciodată.

În schimb, sistemul atotputernic, arogant şi sufocant e o temă. A fost în 2004, întruchipat de Năstase, a fost şi în 2009, întruchipat de Patriciu şi Vântu. Va fi şi în 2012 şi 2014.

Probabil va fi întruchipat de Băsescu, Boc sau Udrea, dacă Ponta şi Antonescu sînt suficient de convingători (greu de crezut), probabil va fi întruchipat de o doamnă funcţionară sau judecătoare cu părul permanent şi roşu certîndu-se pe banii noştri cu un domn sindicalist şi transpirat de nervi, la oră de maximă audienţă, simultan pe trei canale de televiziune.

Ceea ce uită reformiştii din PDL e că, dincolo de managementul resurselor umane din partid, trei milioane de contribuabili din sistemul privat, cu tot cu familii, cîteva sute de mii de bugetari care muncesc pe bune şi pe bani puţini, cîteva milioane de pensionari care au muncit o viaţă pentru o pensie de 10 ori mai mică decît a unui magistrat, funcţionar sau parlamentar asistă neputinicioşi cum cîteva zeci de mii de beneficiari ai sistemului se ceartă şi se bat cu pumnul în piept pe banii lor.

Exact ca într-o imagine demnă de National Geographic, în care o leoaică asistă neputincioasă cum hienele îşi împart vînatul ei. Fiindcă asta se întîmplă în ţara asta: după 10-12 ore de muncă, milioane de oameni se transformă în fiecare seară în telespectatorii hienelor care îşi împart banii lor şi care mai au şi tupeul să ceară mai mult.

Şi apropo, că tot am ajuns la bani şi contribuabili: singurul rival de temut pentru Antonescu şi Ponta la prezidenţialele din 2014 e Mugur Isărescu. În ciuda vîrstei, a declaraţiilor sale, a părerii majorităţii analiştilor şi a informaţiilor pe diverse canale şi surse, sînt convins că va candida în 2014, cu şanse foarte mari de a deveni preşedintele României.

În condiţile în care, să nu uităm, PSD şi PNL s-au erijat deja în apărătorii sistemului şi hienelor. Iar dacă vom avea un nou partid, acesta nu va fi în niciun caz Albă ca Zăpada, Partidul Virginelor, România Curată sau Tea Party cu Bromură. Va fi Partidul Contribuabililor, Tea Party, Partidul Fraierilor care Muncesc şi Plătesc Taxe sau Partidul Fane de la Sculărie, Fane fiind în acelaşi timp şi patron, şi salariat şi liber profesionist.

O mişcare politică a dreptei care să atace atît parlamentarele, cît şi prezidenţailele nu se poate crea decît pe revoltă or, din punctul ăsta de vedere, nu văd, din partea dreptei, cel puţin pentru prezidenţiale, vreun exasperat şi revoltat sincer şi credibil, altul decît Mugur Isărescu.

S-a tot vorbit de Tea Party, însă se uită că în 1773 coloniştii au urcat la bordul a trei nave britanice şi au aruncat tot ceaiul în mare, nu au dat cu mătura simbolic pe punte şi nici nu au susţinut un simpozion finalizat apoteotic cu pişcoturi. Tea Party înseamnă revoltă.

sursa

Citeşte şi
Poliţia Constanța a solicitat unei publicații locale să dezvăluie identitatea unei surse, care le-a trimis
Federaţia FAIR-MediaSind, singura organizaţie reprezentativă la nivel de sector cultură şi mass-media, conform sentinţei TMB
Deputatul PNL Ben-Oni Ardelean i-a făcut nesimțiți si tupeiști pe jurnaliștii care au vrut să
După trei ani de scădere, numărul violenţelor împotriva jurnaliştilor a crescut din nou în 2018.
Primăria liberalului Nicolae Robu a blocat toate conturile jurnalistului civic Mălin Bot şi ale membrilor
Patronul postului Realitatea TV, Cozmin Gușă, a declarat că Rareș Bogdan, realizatorul emisiunii ”Jocuri de
Corina Crețu și-a acuzat pe Facebook propriul partid, PSD, că direcționează către presă ”sume incredibile”
FIJ (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor) a reacţionat dur la agresarea şi baterea jurnaliştilor în timpul
Apare în arenă politicianul frenetic Şerban Mihăilescu a.k.a. Micky Şpagă. Aceasta este o nouă stenogramă
În prima stenogramă, protagonist este Adrian Năstase. Aici se vede una dintre bolile pe care
Share