home POLITICA POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Cazul Museo Rosenbach (3)

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Cazul Museo Rosenbach (3)

Share

Voi aduce intai un exemplu analogic, pentru a explica eroarea in care se afla persoana din spatele userului gioia.

In anii 70, in Italia a existat o trupa de rock progresiv italian, Museo Rosenbach, care a lansat in 1973 un album numit „Zarathustra”.

O muzica aparte, cu un mesaj generos, grefat pe niste versuri profunde.

Acesta ar fi trebuit sa fie, precum alte perle din progresivul simfonic italian, langa marile creatii britanice ale genului, ca acelea ale gigantilor Genesis, EL&P sau Pink Floyd.

Este un exemplu superb de rock progresiv italian, din specia pe care eu o numesc Great Italian Symphonic Progressive (GISP), o sublimare a Italian Symphonic Prog-ului definit de site-ul ProgArchives, site care mai nou numeste aceasta subspecie Rock Progressivo Italiano.

Practic, ne aflam in fata unei voci muzicale aparte a secolului XX. Erau niste oameni tineri si extrem de talentati, care faceau o muzica extrem de profunda si complexa si care nu se stie cum ar fi evoluat in continuare. Poate ca ar fi ajuns un nou Pink Floyd sau King Crimson, ori poate un nou Premiata Forneria Marconi sau Banco del Mutuo Soccorso, ori poate ca ar fi ramas una dintre multele one shot groups italiene.

A existat insa un “mic” impediment: niste minti unghiulare din lumea muzicologilor italieni au acreditat ideea ca „Zarathustra” ar avea mesaj neo-nazist, iar in figura descompusa de pe coperta albumului aparea si fata lui Mussolini, dezbaterea din lyrics pornea de la scrierea lui Friedrich Nietsche, “Aşa grait-a Zarathustra”, si gata: Museo Rosenbach a fost trecut la index. Grupul a trebuit sa se desfiinteze. Oricum nu ar mai fi reusit sa incheie vreun contract cu o casa de discuri.

Realitatea este insa cu totul alta. Multi dintre artistii care s-au lansat in progresivul italian al anilor ’70 aveau legatura mai curand cu intelectualitatea de stanga italiana postbelica, aceea care a produs, de exemplu, mari regizori de film, precum Passolini, Bertolucci ori De Sica.

Exista trupe notorii, ca Goblin sau Osanna, care au facut muzica de film pentru unii dintre cineastii ce s-au invartit prin aceste medii artistice, care nu numai ca nu aveau nici o legatura cu nazismul, dar chiar erau declarat antinazisti.

Este bine de stiut ca un mare actor ca Vittorio Gassmann a avut probleme zeci de ani, in Italia postbelica, sa gaseasca roluri, fiind trecut la index de lumea filmului, pentru ca il sustinuse in timpul razboiului pe Mussolini.

L-a iertat Dino Risi, de exemplu, cu rolul formidabil din „Profumo di Donna”…
(urmeaza: Definitia rasismului)

Citeşte şi
Pentru ca a fost categorisit de oameni obtuji ca fiind un album fascist, iar membrii
Ascultam prima parte a lungii lucrari "Zarathustra", numita "L'Ultimo Uomo", a trupei italiene Museo Rosenbach.
~sechestru pe gunoiul Cosa Nostra~Steaua sub teroarea Becali~frauda, sport national in Grecia~personajele din sceneta franceza
Extremiştii şi partidele anti-imigraţie au intrat rapid pe avanscena politică europeană iar partidele de centru
Perversitatea efectului este insa si mai mare. Cand am scris pe blogul meu depre cauzele
Vreau sa mai explic insa inca un lucru. Sunt convins ca primul moment cand gioia
Urmatorul pas absurd ce se poate face, dupa cel facut de gioia, este sa fiu
Sa revin la subiectul principal. Am explicat, in textul meu publicat pe site-ul "Romania, Libera
Timp de un minut, populatia eteroclita de pe Platoul Izvor a huiduit-o. Apoi, imediat, aparent
Prezentăm în continuare variantele dezastrului în care împinge PSD România. Ne întrebăm cum ar putea
Share