Neamţule, nici măcar nu ai ajuns la Cotroceni, pentru funcţia de preşedinte eşti încă, vorba unul clasic în viaţă, un puiuţ…
Totuşi, neamţule, ai început să dezamăgeşti. Parcă eşti, neamţule, neamţ fanariotizat în Ţara Românească secole de-a rândul, departe, foarte departe de România lucrului bine făcut pe care ai promis-o.
Apropos, pentru că tot nu veni vorba, neamţule: unde îţi este România asta, cea a lucrului bine făcut, pe care o promiteai acum o lună şi ceva?
Să fie, neamţule, România lui Lazăr Comănescu? Au poate aceea era România comunistă, în care omul acesta a fost un diplomat onest şi cam atât?
Ori poate, neamţule, ne explici ce Dumnezeu caută pe holurile Palatului Cotroceni ţemgaplodocul Dan Mihalache, pe care aveam impresia că l-ai trimis acasă, să facă minciunele useliste cui doreşte.
Ori poate că ne explici, Neamţule, ce caută Andrei Muraru, omul care, alături de Andrei Marga, a lucrat asiduu la distrugerea ICR şi ICCMER. El va ţine legătura cu societatea civilă, neamţule?
Vezi să nu-ţi dea societatea asta civilă, pe care avem impresia că nu o respecţi cât spuneai în campania electorală, cu barosul acţiunii civice în moalele compatibilităţii dumitale puse-ndelung sub semnul întrebării.
nota: La începutul apariţiei tale în stratosul naţional, îţi ziceam cu toţii “Neamţul” cu “N” mare. Acum vezi că am început să-ţi zicem cu “n” mic. Cât de mic începi să devii, neamţule, cât de mic… această postare este un pamflet şi trebuie tratată ca atare.