Miza schimbării lui Boc: funcţionarea României

Share

Nu, acesta nu este un text contra lui Emil Boc. Continuu să spun că a fost un prim-ministru bun, dedicat treburilor ţării. Până în prezent nu avem probe că ar fi avut afaceri necurate.

russiablog

Cea mai ascuţită acuză (care după părerea mea este greşită) e că a fost o păpuşă docilă în mâinile lui Traian Băsescu. Cititorii să-şi amintească felul cum funcţiona România atunci când era împărţită între două mafii – a lui Năstase şi a lui Iliescu.

Mafiile agreeau să dea pomeni electorale populaţiei pentru a rămâne împreună la putere. În rest, ţara era brăzdată de tranşee mai mult sau mai puţin vizibile public, pe care soldaţii celor două grupări se cafteau ca la Rovine.

În timp ce ne spuneau că România funcţionează de rupe, statul trăia din inerţia de viteză turbo dată de executivul Isărescu şi mafiile făceau pasive la populaţie, învăţând-o să fie asistată. România încetinea, nu funcţiona.

Pentru că aceasta este problema acum: ca România să funcţioneze până la sfârşitul acestui an şi ulterior, nu ca lucrurile să încetineascp sau să îngheţe complet, cum şi-ar dori Partida Rusă USL şi cei care o manipulează din umbră, pentru ca România să fie teritoriul nimănui.

O Românie puternică serveşte intereselor Occidentului. O Românie slabă serveşte intereselor Kremlinului.

O Românie puternică serveşte voinţei politice a forţelor occidentale, ce doresc ca Europa să nu fie dependentă de gazul rusesc. O Românie slabă serveşte dorinţei Federaţiei Ruse de a cuceri economic Europa, călare pe tancul Gazprom.

O Românie puternică economic este un pericol pentru Rusia, pentru că poate anexa economic Republica Moldova, prin decuplarea acesteia de la mall-ul economic situat în enclava Transnistria, controlată de ruşi, prin intermediul mafioţilor locali aflaţi la putere.

O Românie slabă, dominată sau condusă de Partida Rusă USL, este exact ceea ce îşi doreşte Federaţia Rusă pentru a pune un picior greu în Uniunea Europeană, la un eventual fost aliat militar al Statelor Unite.

Toate acestea ar fi o tragedie pentru România şi ar reprezenta o alonjă geopolitică formidabilă pentru Federaţia Rusă. Totul se joacă acum, aici, în aceste luni.

La începutul acestui an, Partida Rusă USL a făcut două mişcări dramatice, radicalizându-se:

1. Provocarea de manifestaţii de protest mici, zilnice, în foarte multe oraşe, în frunte cu Capitala, care să fie mediatizate ca şi cum ar fi fost un act civic independent. Modelul de succes folosit ca sursă de inspiraţie – Piaţa Universităţii 1990; SCOP – să dea impresia acelei părţi dintre români care sunt intoxicaţi de oficinele de dezinformare tv că ţara e în revoltă, și încă într-un soi de revoltă mică, dar eroică.

2. Greva parlamentară. SCOP – să blocheze complet procesul legislativ parlamentar, într-un an în care acesta este esenţial pentru funcţionarea fâşneaţă a României, în decisivul an de criză 2012, cu Guvernul constrâns să legifereze peste Parlamentul blocat.

Practic, aceşti domni din USL pot fi băgaţi legal, dacă intenţionalitatea poate fi demonstrată cu fapte, nu doar presupusă, la subminarea intereselor naţionale.

Problema care se pune, pe de altă parte, este: cum se explică faptul că liderii USL sunt atât de disperaţi să destabilizeze România cât mai rapid cu putinţă, când ei, dacă stau liniştiţi şi respectă jocul politic democratic, în alegerile la termen oricum pot ajunge la guvernare?

De ce îşi doresc aceşti domni, mai mult decât să câştige alegerile chiar, ca România să nu mai prospere, să se adâncească în criză, să nu poată fi guvernată în acest an? Iar atunci ajungem la presupunerea noastră: că în spatele acţiunii disperate a USL e Moscova.

Să revenim la reacţia puterii politice. Demisia lui Emil Boc nu este o sacrificare, o răstignire a acestuia, ci o retragere politică strategică a acestuia, probabil spre fieful său politic originar din care a acces la funcţia de premier, unde poate că va candida la primărie: Cluj.

Numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu, diplomat de carieră şi defector din PNL, pe de altă parte, nu este nicicum un pas înapoi al lui Băsescu. Nici un lider politic PDL nu ar trebui compromis cu noi măsuri de austeritate în anul electoral 2012, iar miniştrii care poate că vor rămâne în Guvern ar putea fi cei cu o imagine foarte bună, precum Anca Boagiu sau Daniel Funeriu.

Văd că previziunea mea, cu oamenii de sacrificiu scoşi din interiorul aparatului de stat, se adevereşte poate la Muncă, unde ar fi nominalizat Gheorghe Barbu. Probabil că vor mai fi şi alţii.

Atrăgeam atenţia asupra faptului că astfel, pe lipsa unui fond veritabil de manifestaţii de stradă şi pe fondul unei nemulţumiri surde, nerostite a românilor (cei cu adevărat nemulţumiţi de efectele crizei sunt ocupaţi să muncească din greu, ca să-şi alimenteze lunar pasivul din buget), este inexplicabilă turnura dramatică dată vieţii politice de către cei de la putere, decât prin faptul că ar avea alte motive mai greu vizibile.

Am încercat să le explicăm aici. Astfel, PDL şi Traian Băsescu încearcă să micşoreze pe cât posibil eroziunea politică la care este supus partidul de guvernământ. Să sperăm că vor reuşi. Nu pentru că am avea vreo simpatie pentru PDL, ci pentru că alternativa la PDL, Partida Rusă USL, e oribilă.

Share