Mario Vargas Llosa – premiul Nobel pentru literatura!

Share

Llosa este unul dintre romancierii mei sud-americani preferati. Am citit cu pasiune, din scoarta-n scoarta, inainte de Revolutie, pe cand eram student, “Razboiul sfarsitului lumii”, in mediul universitar fiind si avand privilegiul sa scriu probabil una dintre primele cronici de carte din Romania anului 1987, in cheie anticomunista, la aceasta epopee, datorita inteligentei si curajului colegilor mei de atunci, de la Revista Orientari.

FOTO: DanLiterature – Mario Vargas Llosa, “Razboiul sfarsitului lumii”

Trebuie sa recunosc ca m-am bucurat foarte mult atunci cand am vazut ca a primit premiul Nobel pentru literatura, chiar daca imi place mai mult versatilitatea (in sensul bun) acestui mare creator, decat felul in care fructifica, uneori cu o devalmasie demna de o cauza mai buna, marile teme universal-umane care se nasc in mintea sa nemaipomenita.

citeste si: Proza lui Mario Vargas Llosa ca demonstraţie a paradisului de după colţ (Gabriela Dita pentru Mediafax)

Am mai scris aceasta: cand am citit “Matusa Julia si condeierul”, m-am luat cu mainile de cap, privind la felul cum se irosesc posibile mari romane, ca sa-si construiasca povestea spumoasa Llosa.

Spumoasa si putin cam superficiala, comparativ cu notele grave din “Razboiul…”, ori “Conversacion en la Catedral” sau “La Ciudad y Los Perros”, mari romane, fiecare dintre ele putand sa reprezinte coloana vertebrala a oricarei literaturi nationale mai putin daruite de sansa de a avea astfel de genii.

citeste si: Nobelul îl merită, în sfîrşit, pe Llosa (Cristian Teodorescu pe VoxPublica)

Traiesc totusi, acum, cand ma bucur pentru Mario – al carui autograf il am pe volumul sau autobiografic “Pestele in apa”, lansat in Romania, pe Calea Victoriei – cu parerea de rau ca nu vad un Nobel meritat decernat patriarhului romanului fantastic sud-american, uriasul Ernesto Sabato, preferatul meu, dupa parerea mea cel mai mare romancier dat pana acum de continentul sud-american.

Dar aceasta nu ma impiedica sa-i citesc “Raportul despre orbi”. E mai bine decat sa fiu orb. Astfel, pot intelege cu usurinta frumusetea intregii creatii literare fabuloase care lumineaza acest continent.

Share