home POLITICA Lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Documentar istoric

Lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Documentar istoric

Share

Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 este numită in istoriografia comunistă “proclamarea Republicii Populare Române sau Ziua Republicii”. Ea reprezintă acțiunea ilegală, de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 – 3 ianuarie 1948, prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare.

De jure, România este şi acum monarhie constituţională, pe Constituţia de la 1923, repusă în vigoare de Majestatea Sa Regele Mihai I, după 23 august 1044. Restul? Ce trăim acum? De jure, repetăm, este o paranteză istorică grotescă fără legitimitate. Să nu uităm.

Constituţia de la 1923, călcată-n picioare de comunişti, cu sprijinul puternic al URSS

Comuniştii, cu puternicul sprijin al Moscovei, au proclamat Republica Populară Română prin încălcarea constituției în vigoare la acea dată. Comuniştii, cu mâna URSS, au silit Familia Regală să părăsească țara, într-un exil forțat care a durat până în anul 1997.

Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române. Aceasta nu a fost consultată printr-un referendum privind schimbarea formei de guvernământ nici până în prezent.

Lovitura de stat. Un preambul cu semnificaţii istorice şi dinastice

Lovitura de stat a avut un preambul de cu totul altă factură. În noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena au fost invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip.

Între cele două Familii Regale există apropiate legături de rudenie. Conform uzanțelor, pentru a răspunde invitației, Regele a cerut acordul Guvernului Groza și, spre surprinderea sa, l-a primit cu mare grabă și solicitudine.

Plecarea are loc pe 12 noiembrie 1947, de pe Aeroportul Băneasa, cu avionul (pilotat alternativ de comandorul Traian Udriski și de Rege), în prezența tuturor miniștrilor foarte entuziaști. Cu mare probabilitate, comuniștii sperau că Regele va folosi prilejul pentru a nu se mai întoarce în țară.

Lovitura de stat. Întâmpinaţi cu răceală la revenirea în ţară

În cursul ceremoniilor, care au durat aproape o lună, Familia Regală română a locuit la Hotelul Claridge’s, din Londra, unde tânărul Rege a făcut cunoștință cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea sa soție, dintr-o veche familie regală franceză.

Cei doi s-au îndrăgostit repede și, după câtva timp, Regele a formulat o cerere în căsătorie pentru tânăra Principesă. La revenirea în țară – care a avut loc cu trenul, în Gara Regală Băneasa – Regele și Regina-mamă au fost întâmpinați foarte rece – până la nepolitețe – de aceiași miniștri ai guvernului comunist Petru Groza.

La primirea oficială, Lucrețiu Pătrășcanu a refuzat să dea mâna cu Regele, mimând că este atent în altă direcție.

Lovitura de stat. Refuz

Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată.

În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor. Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că prim-ministrul Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta.

Aceasta „pentru a discuta o chestiune de familie” (pe atunci, Palatul Elisabeta din Parcul Herăstrău, locuința mătușii Regelui, era folosit ca singura reședință regală disponibilă în București, Palatul Regal din Calea Victoriei fiind încă grav avariat de bombardamentele germane din 24 august 1944, iar Casa Nouă fiind complet distrusă de aceleași bombardamente).

Lovitura de stat. Regele, înapoi la Bucureşti

Estimând că va fi vorba despre proiectul căsătoriei sale, Regele a acceptat cererea, deși felul imperativ cum fusese formulată reprezenta o încălcare flagrantă a protocolului (un ministru nu fixează întâlniri Suveranului, ci solicită o audiență, sosind la ora la care i se comunică; însă astfel de greșeli de politețe elementară erau frecvente la demnitarii comuniști).

A doua zi, Regele (la volan) și Regina-mamă, însoțiți de aghiotantul regal Jacques Vergotti, au părăsit Sinaia, pentru a se întâlni la ora 10:00 cu Petru Groza, în București.

Lovitura de stat. Garda Regală, înlocuită

La sosirea la Palatul Elisabeta, aghiotantul Vergotti a observat că Garda Regală, care asigura paza locuinței, fusese înlocuită cu militari din Divizia “Tudor Vladimirescu”, instruți în Rusia și fideli comuniștilor.

Aghiotantul nu a mai putut însă să reacționeze, fiind el însuși arestat de un grup de doi tineri militanți comuniști, care se găseau în număr mare în parcul din jurul Palatului. La ora fixată, Regele a coborât personal de la etaj, pentru a-i deschide ușa lui Groza.

Neanunțat, acesta venise însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej – o altă încălcare a protocolului, fiindcă nu se puteau aduce persoane străine la întâlnirea dintre Suveran și prim-ministru, mai ales neinvitate. În locuință se găseau – în afară de Regina-mamă Elena, care participa la discuție – doar Mircea Ionnițiu, secretar personal și fost coleg de școală al Regelui.

Lovitura de stat. Discuţia

În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția, arătând că „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”. Groza a scos dintr-o mapă un act de abdicare gata scris, pe care i-a solicitat Regelui să-l semneze (documentul nu respecta formularea uzuală a decretelor regale, arătând prin însăși aceasta că este un fals, întocmit de persoane străine).

Regele a protestat, arătând că schimbarea formei de guvernământ nu se poate face decât la dorința expresă națiunii române și cu respectarea exactă a procedurilor democratice prevăzute de Constituție, care ar fi trebuit apoi validate printr-un referendum. De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic.

Documentul prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva). În plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna automat și abolirea monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană din linia de succesiune.

Lovitura de stat. “Nu e timp pentru proceduri”

Răspunsul delegației comuniste a fost că „nu e timp pentru astfel de proceduri” (graba era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea să înlăture monarhia). Regele a cerut un răgaz pentru lectura atentă a actului; retrăgându-se în biroul său și consultându-se cu Ionnițiu.

Mihai a aflat că Palatul e complet izolat, fiindcă legăturile telefonice fuseseră tăiate. Secretarul regal a subliniat faptul că un atentat reușit la viața Regelui ar înlătura orice șansă de normalizare a situației, pe când o semnătură pusă pe un act ilegitim ar mai fi putut fi îndreptată, fiindcă Regele se bucura de o uriașă susținere populară și întreaga națiune ar fi știut că actul de abdicare a fost smuls prin forță.

Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinate să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta.

Lovitura de stat. Ameninţarea cu uciderea studenţilor

Revenit în salon, Regele refuza în continuare să semneze actul de abdicare (deși, între timp, Petru Groza se lăudase în fața Reginei cu un pistol pe care-l avea în haină, adus „ca să nu pățească asemeni lui Ion Antonescu, la 23 August”).

Ca argument ultim, delegația comunistă a amenințat cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!”

Lovitura de stat. Alegerea momentului

După semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus în vedere să nu încerce să ia legătura cu nimeni și să plece cât mai repede la Castelul Peleș, unde o „comisie de inventariere” numită de guvernul comunist avea să ia în primire toate proprietățile regale (în graba sa de a confisca „averea Regelui”, conducerea comunistă a amestecat de-a valma, în decretul de naționalizare, atât proprietăți personale ale membrilor Familiei Regale, cât și bunuri care aparțineau Domeniilor Coroanei, adică Statului; Statul comunist confisca, astfel, bunuri care îi aparțineau deja).

Se poate observa că data loviturii de stat a fost atent aleasă de comuniștii români și sprijinitorii lor, în perioada de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou, într-un moment cu vreme de iarnă, când atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente.

Lovitura de stat. Farsa votului parlamentar

Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”).

Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie – 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București.

Lovitura de stat. Rolul lui Mihail Sadoveanu

Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului.

Pentru a da o aparență de aglomerație la lucrări, în sala Adunării Deputaților a fost invitat un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, aşa-zişi „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării Republicii, care nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt care rezultă din procesul-verbal al ședinței.

Conform aceluiași proces-verbal, ședința a durat 45 de minute (o estimare simplă, pe baza datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat).

Lovitura de stat. Propaganda din “Scînteia”

Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată Proclamația către țară, care se încheie cu:

„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”.

Se încerca acreditarea ideii că schimbarea ordinii de stat ar fi fost inițiativa poporului român, și nu a ocupanților sovietici. În seara zilei de 30 decembrie are loc în Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de bucurie pentru proclamarea Republicii. Se publică de asemenea în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română și Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române, ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947.

Lovitura de stat. Trenul Regal

Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947, care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România.

Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori, ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat).

Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste.

Lovitura de stat. Pâinea şi fructele, tăiate în bucăţi

În tren, chiar și pâinea și fructele ce se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare.

Bill Lawrence, corespondentul ziarului New York Times în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu.

Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat.

Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în vagon, salutând pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne.

Aşa s-a scris istoria Românie, de la 30 decembrie 1947 încolo. Printr-un rapt.

Citeşte şi
Dosarul 10 august, privind violenţele jandarmilor, va fi instrumentat de DIICOT, iar ancheta se reunește
Viorica Dăncilă insistă că protestele din 10 august au fost o tentativă de lovitură de
DIICOT preia Dosarul 10 august, după ce Parchetul Militar şi-a declinat competenţa în cauză. Astfel,
Senatorul PSD Șerban Nicolae susține că a sunat-o pe Corina Crețu, menționând că intenționează să
Jurnalistul indepedent şi realizatorul de televiziune Marilena Rotaru scrie pe Facebook un autodenunţ. Într-o postare
Viorica Dăncilă i-a trimis o scrisoare președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și prim-vicepreședintelui Frans Timmermans.
PSD-ALDE a pierdut orice control al raţiunii şi ar pregăti o nouă lovitură de stat.
Procesul ofiţerilor GRU Eduard Shishmakov (aka Shirokov) şi Aleksandar Popov, continuă la Podgorica, în Muntenegru.
Trag, acum şi aici, un semnal de alarmă asupra a ceea ce se va întâmpla
Să fie sintagma "lovitură de stat" depăşită în România, cum susţine Băsescu, sau "băieţii" din
Share