Lista actualizata a cladirilor cu risc seismic din Bucuresti

Share

O lista actualizata a cladirilor cu risc seismic din Bucuresti a fost data publicitatii si cred ca este foarte important sa fie popularizata si cunoscuta, pentru ca bucurestenii sa stie ce se intampla si cum anume stau. Lista a fost actualizata in anul 2010.

descarca aici lista actualizata a imobilelor cu risc seismic din Bucuresti

Subiectul este foarte vast. Cert este ca un slot gros de imobile al caror risc seismic pana acum era incert a fost acum stabilit clar de catre autoritati. Ideea ar fi ca pana in anul 1996 nu se dadeau grade de risc seismic pentru cladiri.

Astfel, toate cladirile cu risc seismic aveau pana in anul 1996 trei grade de urgenta pentru consolidare stabilite, in functie de gravitatea deteriorarii: U1 – 2 ani; U2 – 5 ani; U3 – 10 ani, asa cum puteti constata aici.

FOTO: Mediafax Foto

Acum, vreau sa explic cam cum stau lucrurile cu aceste imobile cu mari probleme structurale, din punct de vedere ingineresc.

Una este problema minora si usor de rezolvat a unei case de tip P+1 sau P+2, care se rezolva usor, cu o investitie minora, daca structura este putin afectata, ori se demoleaza si se construieste alta casa in loc, daca problemele structurale sunt mari si costa mai mult consolidarea decat demolarea si construirea unui imobil nou.

Aceasta pentru ca, din punctul de vedere al unui constructor si din cel al proprietarilor sau proprietarului oricarui imobil, mare sau mic, asa se pune problema: cum sa faca ca investitia sa aiba costuri cat mai mici si locatarii sa stea intr-o cladire sigura seismic si confortabila?

Acest criteriu devine dramatic in cazul marilor imobile. Pana la inceputul anilor ’70, cand tehnologia de constructie a imobilelor cu multe etaje a evoluat dramatic, singura metoda tehnica de consolidare antiseismica a cladirilor era sa “bagi cat mai mult material”, precum la asa-zisele “blocuri rusesti” de pe Calea Basarabia, care au patru etaje, sunt scunde, cu peretii grosi si extrem de “indesate”.

In schimb, sunt azi in Capitala multe blocuri, in primul rand cele de peste sase etaje, construite cam pana pe la jumatatea anilor ’70, dar si dupa, facute, din diverse motive, cu defecte constructive.

De exemplu, ciudatele blocuri cu noua etaje de pe Soseaua Oltenitei, cu balcoane mai lungi sau mai scurte din loc in loc, fara nici o regula, sunt facute astfel pentru a compensa niste defecte constructive, intr-un soi de echilibristica printre principiile de rezistenta materialelor, facuta din diverse motive de proiectant.

In al doilea rand, cele mai solide blocuri sunt cele construite pe principiul cazematei, cu majoritatea peretilor din beton armat, care, daca sunt bine facute si fara economie la materiale, rezista la cataclisme tectonice. Am stat in Focsani intr-un astfel de bloc de patru etaje. Nu a avut si nu are nici cea mai mica fisura.

Un alt lucru extrem de important in Bucuresti este solul pe care e construit imobilul. Din punctul meu de vedere, pentru ca Bucurestiul este ridicat pe soluri de loess, caracteristice luncii Dambovitei, Ialomitei si zonei lacustre nord-dunarene, pe teritoriul actualului Bucuresti exista numai cateva zone unde se pot ridica cladiri inalte de peste sase etaje, fara prescriptii antiseismice speciale.

Repet: speciale, nu regulare. O astfel de zona este Bercenii, situat pe o roca dura care si face ca aici seismele sa fie resimtite mai slab, pentru ca unda seismica se loveste efectiv de aceasta roca dura.

In rest, cred ca Bucurestiul ar fi trebuit sa fie o dulce poezie, cu imobile de cel mult patru-cinci etaje, cu foarte multe case si gradini. Un oras-gradina, o metropola vegetala, prietenoasa. Conditii exista pentru asa ceva. In loc insa avem un oras mineral, innabusitor vara si ghetar iarna, plin cu cladiri riscante.

Si aici ajungem la noua lista de cladiri cu risc seismic. Voi da exemplul unei zone in care pana in aceasta vara am cautat o locuinta si pe care o cunosc destul de bine: Calea Basarabia, portiunea dintre Piata Muncii si blocurile “rosii” sau “rusesti”.

Exista un sir de sase blocuri extrem de frumoase, dintre care ultimele trei sunt pozitionate la numerele 62, 68 si 78. Toate sase au risc seismic, in timp ce in vechea lista a cladirilor cu risc seismic era prezent numai blocul de la numarul 62. Risc seismic inseamna ca, in functie de problemele pe care le au, se pot face praf sau pot suferi deteriorari structurale grave, ori minore.

Voi atrage atentia asupra faptului ca, in acest moment, se umple Capitala de blocuri destul de vechi amenajate termic, de zici ca-s noi-noute. A pune insa pe destule dintre acestea haine termice si fonice noi este ca si cum ai incerca sa pui aer conditionat, motor turbo si jenti de masina de curse unui Trabant Hycomat.

Pur si simplu, in afara de aceste lucrari, pentru ca blocul sa nu se degradeze moral oricum in urmatorii ani trebuie facute si alte lucrari:

instalatia sanitara trebuie complet schimbata. Tevile acestea vechi nu mai pot fi curatate si trebuie inlocuite cu altele. Aceasta presupune intai spargerea planseelor, punerea noilor sisteme de tevi, apoi reconsolidarea planseelor. Costurile upgradarii instalatiei sanitare sunt, fara discutie, mari.

– instalatia electrica trebuie upgradata. Chiar daca iti pui un contoar bengos cu 12 patroane, daca ai in casa cablurile electrice de acum 40 de ani nu ai facut nimic, pentru ca oricum se vor impusca, mai devreme sau mai tarziu. Situatia este cu atat mai tragica in blocurile care nu sunt cablate prin tuburi, ci cablajul acesta este zidit in tencuiala. Va dati seama ca practic ori cablajul vechi trebuie uitat acolo si trasa o noua retea, pe deasupra peretelui, ori dai jos tot peretele pana la armatura. In ambele cazuri, costurile upgradarii sunt mari;

– un alt factor de care trebuie tinut cont, daca vrei sa ai un imobil de apartamente adevarat, este izolarea fonica a apartamentelor intre ele, care se face la peretii interiori dintre doua apartamente. Aceasta presupune alte costuri.

– un fapt aproape necunoscut este ca tavanul blocului necesita o investitie constanta, iar aceasta nu in smoala, la cativa ani. Cea mai buna solutie este acoperisul, care protejeaza etajul ultim de umezeala, fisuri, scurgeri de apa samd.

Toate lucrurile pe care le-am detaliat mai sus sunt valabile pentru blocurile care nu au probleme structurale. Insa, dincolo de cutremurele care au slabit structura de rezistenta a acestor imobile, un factor esential de distrugere a acestor blocuri au fost chiar proprietarii lor.

Cu o inconstienta vecina cu sinuciderea, acesti proprietari au daramat pereti de rezistenta si, practic, nu mai exista nici o solutie acum pentru repararea raului facut. Ca doar nu o sa umpli blocul de proptele din armatura de fier beton…

Una peste alta, problema care se ridica, in perspectiva istorica, este ca, in primul rand blocurile cu risc seismic, dar si cele solide vor deveni in urmatorii 20 de ani in tot mai mare masura o miza imobiliara tot mai mica, pentru ca nu vor mai indeplini exigentele calitative necesare.

Nimeni nu-si doreste sa-i vina apa murdara de toate alea pe teava, pentru ca instalatia sanitara e veche de 60 de ani, sa-i cada lumina in casa odata la trei saptamani, sa auda ce face vecinul in apartamentul de alaturi, ce muzica asculta si cand face baie, darmite, daca sta la ultimul etaj, sa aiba igrasie in tavan.

Din pacate, si pe fondul inconstientei criminale a autoritatilor, se pare ca o upgradare imobiliara importanta va fi facuta de un viitor seism, care va desparti apele. Nu cred ca este nevoie sa mai explic anume cum.

Share