Klaus Iohannis este opţiunea mea de vot

Share

Klaus Iohannis

Klaus Iohannis este opţiunea mea raţională de vot, la finalul acestei campanii pentru alegerile prezidenţiale 2014.

La începutul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, devenise evident că posibilitatea ca opoziţia de centru-dreapta să aibă un candidat unic la alegerile prezidenţiale este o iluzie.

Pe lângă Klaus Iohannis, asupra căruia voi reveni, mai erau doi candidaţi semnificativi pe dreapta: Elena Udrea şi Monica Macovei (ordinea în care i-am numit e lipsită de importanţă).

Elena Udrea şi-a consumat foarte rapid capitalul existent, prin prisma faptului că era declarativ continuatoarea “băsismului”. Evidenta legătură dintre ea şi fostul ei soţ, Dorin Cocoş, implicat într-un dosar penal uriaş, păstorirea, pe cât posibil, a unor personaje cel puţin controversate, cel mult corupte în PMP, înlăturarea multor intelectuali politicieni din fruntea partidului, contradicţia dintre tăcăneala de cuvinte tipice acestei femeiuşti demagoage şi elevaţia intelectuală a adepţilor ideilor transmise de Traian Băsescu şi o cohortă de răutăţi şi meschinării populiste făcute de această blondă rătăcită-n politică au determinat toate ca o parte din electoratul ei să migreze spre Monica Macovei.

Monica Macovei este adevăratul continuator al “băsismului”, dacă există aşa ceva, evident, fără conotaţiile peiorative induse de stânga ultrareacţionară. Asupra acestui subiect vom reveni, dar nu el este cel de primă urgenţă acum.

În turul al doilea, înainte să-l analizez mai profund pe Klaus Iohannis, am decis să votez cu el oricum. Am şi vrut să scriu o opinie, despre cum trebuie să alegem între o certitudine a răului – Victor Ponta – şi un posibil rău mult mai mic şi nedemonstrat – Klaus Iohannis.

Între timp însă lucrurile au evoluat mult, în opţiunile mele, în favoarea lui Klaus Iohannis, pentru că i-am descoperit calităţile, iar aici voi insista puţin asupra perspectivei pe care o am acum.

Ne-am obişnuit (şi cred că este o eroare de logică) să apreciem un om după cât de bine dă din gură. Dacă ar fi fost să mă iau după acest criteriu, după cele două dezbateri televizate ar fi trebuit să decid să votez cu Victor Ponta, ceea ce, evident, ar fi fost o eroare de logică din partea mea.

Puţini ştiu însă despre ardeleni unele lucruri. Există o tipologie a ardeleanului care îl face să fie de două tipuri. Marea lor majoritate sunt precum Klaus Iohannis (şi reprezintă o sursă inepuizabilă de bancuri inventate de regăţeni despre ei). Sunt aparent foarte lenţi la minte şi la vorbă, iar când vorbesc o iau pe scurtătura topicii, creînd structuri frazale ciudate, oarecum hazlii.

Este bine de ştiut că, atunci când dă impresia că e catatonic, se uită în gol şi nu scoate nici un cuvânt, ardeleanul de acest tip gândeşte înainte să vorbească. E, la el, o chestie de bun simţ, pe care regăţenii nu o au, în marea lor majoritate. Regăţenii vorbesc şi, în cel mai bun caz, în acelaşi timp gândesc. Ardelenii de acest tip întâi gândesc foarte mult şi cumpănit, apoi sintetizează ce au gândit în câteva cuvinte. Acesta e şi Klaus Iohannis.

Există puţini ardeleni care vorbesc foarte repede şi este evident la ei că gândesc la fel de rapid. Aceasta nu reprezintă neapărat o calitate. Am cunoscut doi confraţi, ambii băimăreni, diametral opuşi: pe Ciprian Bălţoiu, un jurnalist remarcabil; pe Monica Ghiurco, o jurnalistă ce a intrat în solda PSD de mult timp. Chestie de caracter.

Revenind la Klaus Iohannis: faptul că vorbeşte puţin nu e un semn că e prost. Faptul că nu a răspuns la şmecheriile de prost gust, grosolăniile şi jignirile lui Ponta nu e un semn că omul nu are replică, ci mai curând un semn al bunului simţ, educaţiei şi culturii civilizaţionale a ardeleanului.

Felul cum a reacţionat în a doua emisiune, pocnindu-l în moalele capului pe Ponta exact unde se-ncovoaie voinicul dovedeşte că are cap. Detaliile biografice sunt însă foarte importante.

Klaus Iohannis nu e un simplu profesoraş de fizică dintr-un burg de provincie. Pasionat de fizica nucleară, şi-a dat teza cu o lucrare pe acest subiect. Fizica nucleară e cu totul altceva decât mecanica. Ai nevoie de o inteligenţă speculativă remarcabilă şi nu oricine e capabil să înţeleagă ceea ce nici nu cunoaştem exact: ce se petrece în nucleul atomului.

Pe de altă parte, să ne uităm la faţa acestui sas civilizat. Vi se pare un om slab, manipulabil? Mie nu. Niciodată nu mi s-a părut astfel. Are o fizionomie de carnasieră de talie mare, cu buzele groase, senzuale, bărbia voluntară şi dinţii puternici, orbitele ochilor sunt mari, fruntea înaltă şi privirea scrutătoare. Acest om este, dacă e integru, o stâncă. Nimic nu-l scoate din ale sale.

Incompatibilitate? Să lăsăm să lucreze Justiţia în ritmul ei. Dacă va fi cazul, ne vom întoarce la urne, important acum e să scăpăm de pericolul cert reprezentat de Ponta şi clica lui de borfaşi.

De care trebuie să scăpăm cu orice preţ. Dacă nu, mâine Galaţiul, Brăila sau Tulcea ar putea să arate ca Donetsk, Slaviansk sau Lugansk.

România poate să continue să progreseze cu acest neamţ de România. Trebuie să înţelegem că Occidentul e construit pe astfel de oameni de regularitate, nu pe indivizi exponenţiali şi contradictorii, ca Traian Băsescu.

Băsescu a fost locomotiva puternică, care a desţelenit drumul prin jungla la capătul căreia azi putem să devenim o naţiune respectată şi prosperă a Europei. Nu trebuie decât să continuăm pe acelaşi drum, lăsând procurorii să aresteze cu legea în mână infractorii ce încă mai populează stratosul româneasc.

Share