“La 9 februarie 1991, un emisar secret al lui Ion Iliescu, în persoana consilierului său Ioan Mircea Paşcu, a avut la Moscova o convorbire „de taină“ cu Vadim Zagladin, consilier al lui Mihail S. Gorbaciov, căruia i-a transmis sugestiile şi dezideratele celui care preluase în decembrie 1989 conducerea 
României din iniţiativa şi cu sprijinul sovietic.
foto: Cristian Botez Blog
foto: “Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, participa la ceremonia dezvelirii statuii dedicate Rascoalei din 1907, in Parcul Florilor, din Bucuresti, duminica, 14 octombrie 2007. BOGDAN STAMATIN / MEDIAFAX FOTO”
Interlocutorul sovietic al lui Ioan Mircea Paşcu a întocmit referatul de rigoare în urma acestei conversaţii, spre informarea superiorului său, document esenţial pentru înţelegerea orientării interne şi externe a guvernului de la Bucureşti. Câteva aspecte-cheie se desprind din documentul amintit.
Grija principală a lui Ion Iliescu pe planul politicii generale era elaborarea unei formule de „interacţiune autentică“ cu Uniunea Sovietică. Emisarul român constata cu mâhnire că „vechiul sistem de legături nu mai funcţionează, iar unul nou nu a fost încă stabilit“.
În aceste condiţii – considera regimul de la Bucureşti -, era imperios necesară „înfiinţarea unei noi structuri de interacţiune, pe cât posibil organică“. Tradusă în termeni concreţi, solicitarea preconiza restaurarea „protecţiei“ sovietice pentru un regim care se simţea ameninţat de „antisovieticii“ din ţară, care „acţionează peste tot, ajutaţi de anumite forţe din Vest“.
Aşadar, nu numai din „punctul de vedere al construcţiei europene“ era necesară constituirea structurii recomandate de Bucureşti, dar şi „din punct de vedere al influenţei asupra evenimentelor interne într-o ţară sau alta“.
În această ordine de idei, era evocată discret eventualitatea apelului la ajutorul tovărăşesc al structurii internaţionale şi internaţionaliste preconizate în cazul incapacităţii regimului de a face faţă, cu mijloace proprii, forţelor ostile.”… citeste tot pe Madame Blogary