Ion Cristoiu, adevărul, jurnalismul, propaganda şi politicienii

Share

De-a lungul timpului, Ion Cristoiu a făcut un număr incredibil de volte. Dacă le urmăreşti, te apucă vertijul. Înainte de 1990, a condus şi a ridicat SLAST (Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului), apoi Revista Teatru. Ambele erau printre cele mai bune publicaţii ale timpului.

Codul Deontologic al Jurnalistului al Convenţiei Organizaţiilor de Media

Ion Cristoiu, CV de jurnalist cu coloana vertebrala de plastilină

După 1990, a lansat săptămânalul Zig-Zag, apoi a condus o vreme Expres, apoi a fondat Expres Magazin, ulterior Evenimentul Zilei. Produse media de valoare. Toate. exponente ale presei independente, de centru-dreapta.

Fără Zig-Zag, nu am fi aflat încă de la începutul anului 1990 datele conspiraţiei din spatele Revoluţiei de la 1989. A fost aşa de deranjant Cristoiu, că patronul l-a dat afară şi l-a adus în loc pe Adrian Păunescu.

Ultimele cinci sau şapte aberaţii ale lui Ion Cristoiu

Expres şi Expres Magazin au fost două săptămânale-reper, unde au apărut investigaţii de mare calitate. Evenimentul Zilei, o publicaţie populară, a făcut să ajungă la cititori, dincolo de găina care ar fi născut pui vii, sute de investigaţii de profunzime pe subiecte grele.

Să dai în cel care e la putere. A priori

Se pot spune multe despre acest profesionist cu momente strălucitoare. A dat-o-n bară cu Tineretul liber. Mai ţineţi minte rubricile “O poziţie pe zi” sau “Fata de la pagina a 7-a”? Primul proiect Realitatea TV este un gen de televiziune de ştiri căruia îi duc dorul şi acum.

Dar Cristoiu, cum am mai spus, avea coloana vertebrală foarte elastică. În toamna lui 1996, EvZ era cu arme şi bagaje de partea lui Emil Constantinescu. În debutul anului 1997, se întorsese contra lui. Voltele au continuat. Modul cum explică maestrul aceste volte halucinante este simplu:

“Când un politician e în opoziţie, e slab şi trebuie sprijinit, dar când ajunge la putere e puternic şi trebuie criticat.”

Ion Cristoiu se contrazice în termeni

Asta este pentru copii mici. Cum adecă, dacă unul e la putere, tu cauţi, ca tembelul, a priori, un motiv să dai în el, cu orice preţ? Aiasta nu e presă, e o prostie. Trebuie să ai motive serioase, nu să îi cauţi omului, cu lumânarea, nod în papură.

Ion Cristoiu scrie Jurnalul Elenei Udrea în timp real?

Oricum, se contrazice flagrant cu ce face chiar acum Ion Cristoiu. Liviu Dragnea, cu partidul său, sunt la putere, iar maestrul nu îi critică. Din contră. Şi nu este prima dată când se petrec astfel lucrurile.

Băsescu a fost la putere, iar maestrul a fost cu acesta, după ce a plecat de la Antena 3 şi a poposit la B1 TV-ul din alte vremuri. Exemplele pot continua.

Jurnalistul e în căutarea adevărului

În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa de simplu şi schematizat cum le prezintă Ion Cristoiu, Un jurnalist este mereu în căutarea adevărului, nu a puterii, ca să ştie ce şi cum să scrie. Dacă asta înseamnă să scrie un pamflet, o face, indiferent dacă acela despre care scrie este în opoziţie sau la putere.

Ion Cristoiu şi legenda urbană a binomului DNA – SRI

Dacă a scrie adevărul înseamnă să susţii, implicit sau explicit, prin ceea ce scrii, un politician, atunci aşa trebuie să faci, conform informaţiilor pe care le deţii, interesului public şi credinţei tale.

Pentru că, finalmente, nu susţii un om, ci susţii adevărul şi dreptatea, aşa cum o vezi tu, cu bună-credinţă. Dacă un politician face o nefăcută, atunci, implicit sau explicit, după cum e cazul, îl critici. Ziua următoare după ce l-ai apărat. Fără ezitare.

Cazul Traian Băsescu

L-am susţinut pe Traian Băsescu, implicit (prin articole de informare) sau explicit (prin articole de atitudine), din 2008, când am înfiinţat website-ul StareaPresei.ro, până prin anul 2015, când politicianul a început să-şi dea în petec definitiv.

Asta nu înseamnă că, atunci când a susţinut şi promovat un Cod al Muncii de extremă dreapta, nu l-am criticat pe el şi pe Emil Boc, în anul 2009. Sau că, atunci când l-a făcut pe MS Regele Mihai I slugă la ruşi, nu am reacţionat critic imediat, în anul 2013.

Am consemnat despre interpuşii posibil corupţi din jurul său constant. Elena Udrea, Ioan Oltean, Adriean Videanu, Gheorghe Ştefan “Pinalti” au fost subiectele articolelor mele de diferite facturi, de la ştire albă la pamflet incendiar.

Chiar şi riscând să fiu înjurat

Pozele cu Udrea, Bica şi Topoliceanu au fost publicate de StareaPresei.ro imediat cum au apărut. Revenind, ca să-şi justifice dupli sau tripli, ori cvadruplicitarismul notoriu, Ion Cristoiu simplifică lucrurile. Apoi, ca să pună capac, se mai şi contrazice singur.

Jurnalistul are, subliniez, o misiune: să caute permanent adevărul, cu orice preţ. Chiar şi cu preţul de a fi înjurat. La moartea handbalistului Marian Cozma, am scris, respectându-mi adevărul cu orice preţ, astfel că rasiştii m-au considerat un iubitor al ţiganilor, iar ţiganii au înţeles că îi fac infractori.

Adevărul factual

Am primit ameninţări cu moartea. Mi s-au spus măscări, mi s-a vorbit, de-a lungul timpului, despre ţintirim şi alte porcării. Dacă mâine Liviu Dragnea face ceva bun, voi fi primul care voi consemna, cu virgulă caustică, acest lucru.

Dacă figura se repetă, atunci îmi voi pune întrebări şi voi încerca să înţeleg ce se întâmplă cu liderul PSD. Dar, dacă va continua pe drumul pe care a apucat acum, îl voi face praf în continuare, fără milă.

Pentru că aşa văd eu adevărul factual şi asta corespunde credinţelor, convingerilor şi ideilor mele. Indiferent dacă Ion Cristoiu mâine va fi susţinătorul lui frenetic sau adversarul lui atroce. Cum a mai fost.

Share