home POLITICA, Rep. MOLDOVA Încotro, Basarabia?

Încotro, Basarabia?

Share

~Gheorghe Grigurcu~ Timpul

Să nu ne ascundem după deget. Unirea Basarabiei cu România ar fi un fapt tot atât de natural precum a fost Unirea Principatelor ori cea a Ardealului şi Bucovinei cu vechiul regat.

foto: Wikipedia

Aşa-numita Republică Moldova e un stat creat printr-un ucaz al lui Stalin, astfel încât cei ce invocă spre a o legitima principiul securităţii europene, ce s-ar destabiliza printr-o nouă schimbare a graniţelor, s-ar cuveni să-şi amintească reunificarea celor două Germanii, eveniment la fel de firesc, care n-a produs nici un necaz continentului.

Pe ce se bizuie azi antiromânismul, din păcate, suficient de rezistent încă, de peste Prut? Mai întâi, pe apetitul de putere al unei caste politic-afaceriste, care face caz, din motivele unui egoism extrem de transparent, de „independenţa şi suveranitatea” unei jumătăţi din Moldova.

Nu întâmplător, familia lui Voronin care se află iarăşi în cărţi, după recentele alegeri, are o alură oligarhică, deţinând o impresionantă avere ce distonează cu sărăcia lucie a majorităţii populaţiei.

În al doilea rând, se cuvine menţionată influenţa Rusiei, care doreşte a-şi menţine prezenţa în spaţiul ex-sovietic, la care s-a raliat şi Ucraina, cu o recentă guvernare rusofilă.

În al treilea rând – şi acesta e factorul cel mai important –, contează fasonarea mentalităţii oamenilor de rând de către propaganda comunistă, care, decenii în şir, a agitat ideea „ocupantului român”, identificat cu burghezo-moşierimea care suge sângele celor ce muncesc şi chiar cu fascismul.

Această eclipsă a conştiinţei naţionale constituie principalul obstacol al recuperării Basarabiei. Să fie o soluţie integrarea în UE? Indiscutabil, există atracţia Vestului prosper, ceea ce explică afluxul moldovenilor la obţinerea de paşapoarte româneşti, proces favorizat de autorităţile noastre.

Dar să nu ne facem iluzii, socotind că avem de-a face neapărat cu un soi de „Deşteaptă-te, române” transpus în impuls unionist. Prea adesea sărăcia dictează o asemenea orientare mai mult spre lumea largă decât spre patria-mamă.

Şi cum am putea ocoli proasta gestionare a culturii „moldovene” de către oficialităţile noastre postdecembriste? La şovăielile de fost înalt demnitar comunist ale lui Iliescu, având reflexul genuflexiunilor faţă de Kremlin, s-a adăugat nefasta acţiune de racolare a basarabenilor celor atât de dezorientaţi de către naţional-ceauşiştii de tip Păunescu şi Vadim.

Pe deasupra, atitudinea unui personaj pus de Iliescu în capul unei importante instituţii culturale din Bucureşti, care s-a străduit să decupleze Basarabia de veritabila mişcare democratică din ţară, deranjat de anticomunismul consecvent al acesteia.

Urmarea? Bardul de la Bârca a fost cel ce a avut parte de o aleasă cinstire la Chişinău, iar nu, de pildă, basarabeanul Goma, expulzat moralmente ca şi alt autor basarabean, cel ce semnează prezentele rânduri.

Share