Implicaţiile dramatice ale votului din 9 decembrie

Share

Se vehiculează deja varianta dizolvării actualului Parlament monstruos. Evident, redistribuita Elena Udrea imediat se trezeşte vorbind despre aceasta fără să facă, de la ea, din Republica Norvegia, măcar o mică proiecţie politică a efectelor pe care le-ar putea avea o astfel de soluţie.

Conform art. 89, al (1) din Constituţia României,

După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură.

Carevasăzică, Traian Băsescu ar putea să-l nominalizeze prima dată, de exemplu, pe Lucian Croitoru de la BNR (un profesionist impecabil, care ar forma un guvern bun şi responsabil). Parlamentul cimpanzeilor urlători ar acorda votul de neîncredere, cu discursuri gongorice, acestui Executiv.

Într-o atmosferă revoluţionară, Băsescu (ameninţat că va fi suspendat la 30.000 de metri, în stratosferă, şi că o să i se dea maşină de serviciu un Trabant diesel fără aer condiţionat, cu cauciucuri de vară şi tablă galvanizată de pe casă ca protecţie antiglonţ) va nominaliza un al doilea premier.

Ţin să fie? Ţin să fie? Spre exemplu, poate să fie Mugur Isărescu, argumentul cel greu al oricărui preşedinte responsabil. Data trecută, Mugur a fost cel care a adus ţara pe linia de plutire în mai puţin de un an de guvernare (2000), după ce trântise FDSN România în cap, iar coaliţia CDR – USD – UDMR s-a chinuit patru ani să oblojească economia şi să elimine arieratele.

Majoritatea USL ar avea atunci două soluţii:

1. a onoarei nereperate (ca să citez din clasici), făcându-şi hara-kiri şi invalidându-şi singură mandatele, printr-un nou vot de neîncredere, provocând astfel dizolvarea Parlamentului;

2. a acceptării lui Isărescu, cu cabinetul său de tehnocraţi şi a aşteptării momentului în care să plesnească drept în moalele capului pe toată lumea.

În prima situaţie, efectul de victimizare a USL va fi dramatic şi, la reluarea scrutinului pentru legislativele anticipate, USL va putea să obţină 120% scor electoral.

În acest caz, o supermajoritate cimpanzeică şi mai prestantă decât acum ar fi capabilă să îl impună ca premier până şi pe Adrian Copilu’ Minune: impopularitatea generalizată nu-i va mai permite preşedintelui nici o mişcare.

Statul de drept ar fi confiscat. Anticipate provoci deliberat atunci când ştii că s-au copt condiţiile pentru schimbarea majorităţii. Nu e cazul acum.

În a doua situaţie, efectul de victimizare a USL va fi de asemenea dramatic, dar pe termen scurt şi poate chiar pe termen mediu un cabinet condus de Isărescu, ori de un ins de factura sa, ar fi cea mai bună soluţie posibilă acum.

Dar un astfel de cabinet nu poate să reziste la infinit, sub presiunea unui legislativ de o asemenea factură. Iar după căderea unui cabinet de tip Isărescu (obligat să ia decizii nepopulare, faţă de care măsurile din 2009 ale Cabinetului Boc ar fi o dulce poezie), şi dacă România ar cunoaşte o detentă economică până la cer, precum China sau Brazilia, supermajoritatea USL va aduce din nou ţara tot unde ne aflăm acum.

Alternativa realistă, asupra căreia au dat deja semnal politic liderii politici de centru-dreapta, sună în câteva cuvinte simplu şi clar:

Lăsaţi-i să-şi frângă gâtul!

Şansele cabinetului USL…

… , oricare ar fi acesta, să iasă din clinciul în care, organic, este băgat, sunt foarte-foarte mici. În mod normal, nici un partid nu-şi doreşte să ajungă la guvernare în astfel de vremuri, decât dacă are lideri foarte responsabili, care vor să scoată ţara dintr-o situaţie limită şi sunt gata să se sacrifice pentru aceasta, ori sunt destul de disperaţi ca să ia puterea chiar şi în astfel de condiţii.

Disperatul numărul unu este Victor Ponta. El ştie că, dacă nu e premier, cu un executiv fără el, PSD şi apoi USL se vor lepăda de el. Întâi i se va retrage titlul de doctor. Apoi va rămâne, discreditat, fără şefia partidului, iar cariera sa politică va fi definitiv terminată. Ca şi cea universitară. Poate că va fi acceptat procuror la Popleaca, ori grefier cu mânecuţe prin vreun tribunal din Teleorman.

Liderii USL, pe de altă parte, sunt disperaţi, pentru că singura şansă de supravieţuire în libertate a nucleului lor dur, după puciul din vară, este să controleze Justiţia şi nu pot să o facă decât dacă se află la putere.

La anul se dă faliment cu ţara foarte uşor

Acesta este miezul problemei. “Lăsaţi-i să-şi frângă gâtul” înseamnă că, disperaţi să fie la putere în asemenea vremuri, când şi supercompetenţii, nu doar supermajorităţile devin obiectul urii publice, cei de la USL sunt lăsaţi să-şi consume acum tot capitalul politic în foarte scurt timp. Voi explica de ce anume în foarte scurt timp.

În anii 1992 – 1996 şi 2001 – 2004, FDSN, respectiv PSD au avut noroc de conjuncturi globale de creştere economică, în care banii se lăfăiau pe pieţe şi în sistemul geopolitic occidental era foarte greu să dai faliment cu ţara, oricât de prost guvernai.

Și Cabinetul Văcăroiu, dar și Cabinetul Năstase au fost în diferite feluri guverne iresponsabile.

Cabinetul Văcăroiu a produs marfă greu vandabilă pe stoc, blocând economia și creînd arierate, pe baza unor credite neperformante luate de la câteva bănci, care din 1997 încolo au avut mari probleme, precum BCR și Banca Agricolă.

Cabinetul Năstase ar fi trebuit să ducă România în 2004 la o creştere medie anuală de 4% – 5%, la cum dansau banii pe pieţe în acea perioadă, dar şi la o prosperitate corespunzătoare.

Dar Năstase şi clanul său au preferat să sugă ţara, să se umple de şpăgi grase şi să cumpere electoratul captiv de stânga (pe care l-am văzut manifestându-se pe 9 decembrie) cu pomeni electorale numite cosmetic ajutoare sociale, dintre care multe sunt şi acum în vigoare şi care încarcă şi în prezent bugetul subţiat al ţării, precum Programul “Cornul şi Laptele”.

Acum însă lumea occidentală este într-o criză teribilă – eu cred că mai gravă decât în anii 29-33 ai secolului trecut. Singurele surse de bani ieftine (cu dobândă mică) sunt de la instituţiile Bretton-Woods (FMI şi Banca Mondială, care acordă împrumuturi ieftine în întreaga lume) şi de la Banca Centrală Europeană (BCE), care injectează cu bani Grecia, spre exemplu, de ani de zile.

Dar în UE instituţiile Bretton-Woods împrumută numai statele care respectă regulile UE, inclusiv statul de drept. Adică inclusiv independenţa Justiţiei. BCE aşijderea, e chiar banca centrală a Uniunii Europene.

Există forţe de rupere majore între intenţiile de control asupra Justiţiei, pe care orice cabinet USL, cu Ponta sau fără acesta, le va manifesta acut în perioada următoare şi dorinţa de a supravieţui cumva cu România pe picioare şi astfel în capul bucatelor.

Dacă respectă statul de drept şi lasă Justiţia să lucreze, USL va primi banii necesari pentru ca România să reziste cumva în anul 2013, dar în scurt timp membrii săi marcanţi vor începe să fie chemaţi pe la procurori.

(Ca să nu mai spunem că ar trebui să adopte un program draconic de austeritate bugetară, după cheful lui Ponta din acest an, care ar expune USL urii populare generalizate.)

USL respectă statul de drept dacă permite procurorilor să îi ancheteze pe parlamentarii penali.

USL respectă statul de drept dacă termină cu izolarea politică a lui Băsescu şi dacă lasă ca în fruntea DNA şi a Parchetului General să ajungă oameni competenţi. Dacă nu desfiinţează sau castrează ANI şi Curtea Constituţională.

USL respectă statul de drept dacă nu subordonează CNA şi lasă în pace presa independentă să-şi facă meseria.

Dar USL nu va respecta statul de drept, iar în lunile următoare vom vedea o acerbă luptă între instituţiile statului de drept şi instituţiile deja acaparate de USL. România condusă de USL nu poate primi împrumuturi ieftine. Dacă România se împrumută scump de pe pieţe, devine foarte problematic dacă va reuşi să plătească aceste împrumuturi.

În acest timp, criza se va adânci din trei motive:

pentru că ne va lovi bump-ul global de criză;

pentru că USL va guverna prost, socialist, fără orizont (măsurile anunţate ieri sunt un bun exemplu. Când maşina e în rampă nu calci frâna, pentru că se opreşte de tot şi motorul se îneacă);

pentru că, atacând statul de drept, guvernând prost, socialist şi lovită de criza globală, România nici nu va avea acces măcar la un buffer, darmite la un credit sindicalizat de miliarde de euro, ci va fi complet izolată financiar, nu numai politic.

Aşa că tot ce putem să facem acum este să încercăm să ieșim din această situație cu pierderi cât mai mici. Trebuie să ne rugăm, de exemplu, ca USL să nu renunțe, de dragul supraviețuirii sale politice, inclusiv la ceea ce pare acum nenegociabil chiar şi pentru Viorel Hrebenciuc: art. 1, al. (1) din Constituție:

România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil

Cred că acesta este pericolul numărul unu. Voi încerca acum să-mi aduc aminte (nu cred că voi reuşi) un vechi blestem chinezesc:

Fie-ţi dat să fii printre cei ce înţeleg în ce fel de lume trăiesc.

Share