Halucinant. Cartianu a pariat cu Peter Imre că Sorin Oprescu nu organizează Olimpiada 2020 la Bucureşti

Share

Ies la iveală lucruri halucinante. Grigore Cartianu povesteşte despre pariul pus cu Peter Imre, la care a fost martor Dinu Patriciu.

“Se întâmpla în 2011, undeva prin martie. Eram redactor-șef la „Adevărul”, iar Peter Imre era director general. Avea tangență cu managementul de presă cam cât am eu cu creșterea balenei albastre. Patronul trustului era Dinu Patriciu”, istoriseşte Cartianu.

A fost apelat de asistenta lui Imre: „Poți să vii la Peter în birou? E și domnul Patriciu…”

Patriciu avea o idee: să-l susținem pe primarul Capitalei, Sorin Oprescu, care tocmai anunțase că vrea să organizeze Jocurile Olimpice din 2020 la București. „Ar fi un lucru bun pentru toată lumea… se dezvoltă infrastructura… vin bani mulți de afară… vin spectatori de peste tot, mai mănâncă omu’ o friptură, mai bea câteva beri, se mai și cazează… toată România are de câștigat… plus prestigiul în lume…”

I-am spus lui Patriciu că n-o să implic ziarul într-o acțiune nerealistă, utopică, ba chiar de-a dreptul ridicolă. „Ne facem de râs, iar eu, ca redactor-șef, nu pot accepta așa ceva. Am obligația de a apăra credibilitatea ziarului”, am plusat.

, istoriseşte jurnalistul.

Apoi, a urmat pariul:

În încăpere eram doar noi trei: eu și Peter în picioare, Patriciu așezat pe scaun, în spatele unui birou de lemn.

Peter insista că trebuie să intrăm în joc, că măcar merită încercat. I-am spus că nici el nu crede ce spune, ci doar vrea să-i facă pe plac patronului. El – nu și nu, că e convins că Olimpiada 2020 chiar va avea loc la București.

Atunci mi-a venit o idee. Și a urmat un dialog pe care încerc să-l reproduc cât mai fidel, din memorie.

– Peter, dacă ești atât de sigur, hai să punem pariu!

– Da! Pe ce?

– Spune tu pe ce!

– Pe 10.000 de euro.

– Bine… Ba nu, pe 20.000 de euro!

– Ăăăăă… hai să nu fie nici ca mine, nici ca tine – punem pe 15.000 de euro.

– De acord. Domnule Patriciu, sunteți martor: vă rog să tăiați pariul!

Patriciu s-a ridicat în picioare, s-a întins peste masă și a parafat înțelegerea.

În anul 2013…

… am încercat să-i reamintesc de pariul din urmă cu 10 ani. Și a urmat un dialog pe care, de asemenea, încerc să-l reproduc cât mai fidel, tot din memorie.

– Peter, dacă tot mă sunași… ai vreun gând cu pariul pe care ni l-a tăiat Patriciu?

– Ăăăăă… da, îmi amintesc, dar nu mai știu care era miza.

– București, gazdă a Olimpiadei din 2020… care tocmai s-a ținut la Tokyo…

– Da, da, da! Recunosc, ai avut dreptate. Am pierdut, m-am luat după Patriciu. Dar pe ce am pus?

– Un fleac: 15.000 de euro.

– E prea mult! Hai s-o rezolvăm altfel…

– Cum altfel?

– Uite… te invit cu soția la masă, mâncăm un sturion…

– Dacă tu ai fi câștigat pariul, eu ți-aș fi plătit banii în aceeași zi, fără întârziere, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să vând ceva din casă.

– Ăăăăă… lasă-mă să mă gândesc la o rezolvare! Te sun eu.

Nu m-a mai sunat niciodată. Am aflat sâmbătă că a murit vineri seară.

Dumnezeu să-l odihnească! Moartea nu are simțul umorului.

Share