În istoria sa extrem de complexă şi zbuciumată, Rapid Bucureşti a căzut de şase ori din prima divizie, indiferent cum s-a numit aceasta, revenind apoi în elită, având în vedere tradiţia deosebită şi suporterii statornici, foarte inimoşi.
motto:
“Mai bine să creşti natural, mare şi frumos
Decât în trei zile, diform şi bubos”
Probabil că o astfel de atmosferă formidabilă mai vezi azi doar la Poli Timişoara (Viola Ultra Curva Sud), U Cluj (Şepcile Roşii) şi Petrolul Ploieşti (Lupii Galbeni).
După 1990, Rapid a crescut nenatural, pe spezele unui afacerist veros, George Copos, care a mizat mult pe imaginea sa de patron al “Rapidului, echipa săracilor”, ca să-şi umfle pe cât posibil cu putinţă afacerile şi să urce în înalta societate.
Afirm încă odată ceea ce am spus de multe ori: George Copos nu a fost defapt niciodată rapidist, ci doar un oportunist, o căpuşă căţărată pe spinarea acestui mare club, un parazit care a scos tot ce a putut din el şi acum l-a lăsat într-o situaţie dramatică. Din care va ieşi negreşit.
Modelul folosit de Copos este cunoscut şi probabil l-a învăţat de la Mircea Lucescu: Beşiktaş Istanbul, ai cărei başkani îşi construiesc aceeaşi imagine de echipă a săracilor. Totul pentru ocuparea unei nişe…
Am văzut sâmbătă seară, pe TVR 1 (excelentă iniţiativă!) probabil cea mai slabă echipă a Rapidului de dinainte de intrarea în prima divizie şi lunga aventură a echipei aici, cu excursuri europene cu tot.
Golul lui Alexandru Ioniţă II, din minutul 6, a fost frumos, dar facil, dat de un jucător foarte tânăr, foarte talentat, în faţa unei apărări haotice, isterice, rudimentare.
Răspunsul buzoienilor, din minutul 45, e tipic unei echipe aşezate bine pe teren, care a repetat schemele la antrenament: lovitură liberă sucită puţin pe colţul scurt, bară, mingea a revenit în teren, atacanţii buzoieni au stat la cules şi Bîrsănel a înscris. Capul lui Viorel Ion.
Dar şi Giuleştina trebuia să stea şi ea la cules acolo. Unde erau Păun şi Iacob? Doi metri mai în faţă… Singurul care a încercat să scoată mingea a fost Doman, dar prea târziu.
Foarte multe greşeli individuale, făcute de jucători care anul trecut pe vremea aceasta jucau la echipa a doua, aflată în Liga a III-a, acum desfiinţată. A ajuns, din păcate, ca rookie-ul Nicolae Vasile, care anul trecut mă făcea să strâng dinţii, să fie printre jucătorii cei mai buni ai echipei.
Dar adversarul, cu un antrenor bun, a fost atât de slab şi de dezorientat, din cauza lipsei de valoare a jucătorilor, încât de la primele schimburi de mingi superioritatea Rapidului a fost evidentă, în pofida arţăgoşeniei buzoienilor.
Noroc cu jucătorii cu experienţă de Liga I din echipa noastră, altfel era mai rău: Ionuţ Voicu a alergat ca de obicei, deci ca în ultima zi a vieţii sale. Vali Negru şi Doman au făcut tot jocul echipei la mijloc şi aportul lor tehnico-tactic superior s-a văzut clar, în timp ce Alexandru Ioniţă II s-a zbătut în faţă.
N-a fost însă destul pentru victorie. Există un fel de psihoză pe care o capătă unele echipe, astfel că au mari probleme să se impună exact atunci când superioritatea lor, inclusiv numerică, este evidentă.
Suita de ocazii de gol din repriza a doua a dovedit superioritatea echipei din Grant, dar… e mai bună o ratare frumoasă decât un gol urât, nu?
Din cauza unei sancţiuni din sezonul trecut, în tribunele stadionului din Giuleşti au avut acces doar femei şi copii. Bravele doamne şi domnişoare au sunat ca Fetele de la Căpâlna: “Haideţi pe eeei, haideţi pe eeeeei! Haideţi pe eeeei, pe maaaama loooor!”.
Ciudat: există o cultură de Alexandri Ioniţi la Rapid, acum a apărut Alexandru Ioniţă III! Pe când AI IV? Ca pe vremuri. Existau la un moment dat în Divizia A…
Romilă I, II şi III (Poli Iaşi, fraţi),
Dumitriu II (fostă mare glorie a Rapidului), III (cunoscut ca Ţiţi Dumitriu, stelist) şi IV (Constantin, stelist şi el),
Biro I şi II,
Sătmăreanu I şi II (cei doi nu sunt fraţi),
Numweiller I, II, III, IV şi V (Mircea, Radu, Victor, Lică şi Nelu, toţi mari dinamovişti),
Radu I şi II (la FC Argeş) (nu voi înţelege niciodată de ce nu i s-a spus lui Sergiu Radu Radu III, aşa pentru contabilitate),
iar în Divizia B Boţa I şi II (unul la Drobeta Turnu Severin, altul la Unirea Focșani, frați).
Pentru ca anul acesta Rapidul să aibă şanse să intre în Liga I, va trebui să iasă mai întâi din situaţia financiară dramatică în care se află. De puţin timp, Adrian Zamfir este îndrituit pentru aceasta.
În 70 de zile trebuie să livreze instanței un plan de plată a datoriilor imense (vreo 35 de milioane de europterycşi) lăsate de George Copos. Dar pentru asta trebuie foarte mulţi bani… Până atunci, aşa ne vom chinui.
Echipa Rapidului:
Drăghia
Ionuţ Voicu – Păun – Iacob – Nicolae Vasile
Stoica – Vali Negru – Doman – Selagea
Mădălin Martin (Ciolacu) – Alexandru Ioniţă II