GeorgeTopârceanu nu mai este ce a fost. Un manual l-a mutilat la greu

Share

Cei trei autori ai manualului de clasa a II-a “Comunicarea în limba română” au modificat unele versuri din poezia lui George Topârceanu, “Balada unui greier mic”. La final, au reuşit să piardă atât rima, cât şi ritmul strofei.

PSD nu este la prima gafă de acest gen. Liviu Pop, fostul ministru al Educaţiei, a reuşit performanţa să dea naştere unui manual de sport care a ajuns notoriu pentru gafele din el.

Topârceanu, mutilat de Editura Didactică şi Pedagogică

Petronela Vali Slavu, profesor la un colegiu din Petroşani, este cea care a postat fragmentul de poezie, întrebându-se, retoric, “Cine le-a dat dreptul autoarelor manualului să modifice versurile lui Topârceanu? Cum să le cer elevilor mei să memoreze varianta masacrată? Mai ales finalul sună ca naiba!… ”

În replică, directoarea Editurii Didactice şi Pedagocie, Maria Nistor, a explicat că “a fost dorința autorilor să adapteze versurile şi evaluatorii nu au avut observații în acest sens.” Este posibil ca în varianta digitală să fie inclusă şi forma originală, astfel încât copiii să poată face comparaţia între cele două variante.

Postarea iniţială a atras sute de comenarii şi de like-uri.

Cum este în realitatea poezia lui George Topârceanu

Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
https://Versuri.ro/w/hdy1
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Share