Comentăm mai jos în direct ce se întâmplă în a doua semifinală Eurovision. 
Afacerea este foarte simplă: avem la dispoziţie, în timpul fiecărei piese, circa trei minute pentru a scrie ce gândim, despre melodie, interpretare etc.. Putem şi să greşim din cauza acestei viteze, dar este un risc pe care ni-l asumăm.
Serbia Željko Joksimović – Nije Ljubav Stvar
Este cea mai frumoasă piesă din semifinala a doua a Eurovision, din această seară. Este, după părerea mea, cea mai frumosă baladă sârbească din acest concurs. Nici unul dintre statele ex-iugoslave nu a mai reuşit să comită anul acesta o asemenea perlă muzicală.
Bravo, Zeliko! Solistul trupei Hari Mata Hari impresionează din nou cu o foarte frumoasă melodie, care după păreea mea este printre favoritele competiţiei de anul acesta.
Macedonia Kaliopi – Crno i Belo
O altă baladă (anul acesta iugoslavii parcă se vorbiră), dar după părerea mea această baladă, cu tot cu vocea foarte bună a solistei, este mai puţin reuşită decât piesa sârbilor.
A doua secţiune a melodiei este un soi de GlamRock. Melodia este foarte frumoasă, dar, repet, eu cred că Zeliko este deasupra. Remarc de asemenea mândria sârbilor de a cânta în limba lor, ceea ce este lucru mare, într-un concurs cosmopolit dominat de ideea fixa a limbii engleze universale.
Olanda Joan – You And Me
O voce foarte bună O fată care se vrea indiancă şi cântă ca şi cum ar fi venit acum din vestul sălbatic, dar de parcă ar fi de cealaltă parte a baricadei (a feţelor palide), cântând CountryWestern.
Iarăşi, cum a fost o concurentă în prima semifinală, există o lipsă de originalitate, combinată cu tendinţa de a aborda sunetele în maniera solistei de la The Craberries, Dolores O’Riordan, ba mai şi falsează. Ce legătură are ce a cântat Joan cu Olanda…
Malta Kurt Calleja – This is the night
O melodie care, în afară de vocea excelentă a solistului, tipic malteză, nu seamănă cu stilul cu care ne-au obişnuit insularii în ultimii ani. Este o reîntoarcere la discotecă, la muzica disco a anilor 80, cu instrumente modernizate tipice începutului de secol al XXI-lea. Totuşi, există un lack of originality căruia îi este tributară mare parte din muzica pop contemporană.
Belarus Litesound – We Are The Heroes
Această melodie nu trebuia să fie aici. În competiţie a învins o altă melodie. Mai slabă decât aceasta. Oricum nici această piesă nu îmi spune foarte multe. Banal.
Portugalia Filipa Sousa – Vida Minha
După destul de mulţi ani, Portugalia vine iar în competiţie cu o melodie foarte frumoasă, care merită să ajungă în finală. Una dintre melodiile de categorie grea din această semifinală. Ar fi păcat să nu se califice, pentru că este în descendenţă Amalia Rodrigues (cântă fado) şi sună foarte bine.
Ucraina Gaitana – Be My Guest
Ucraina este reprezentată anul acesta de o solistă de culoare, care cântă foarte bine. Ucrainenii se întorc într-un fel la ritmurile tarzaniene practicate acum câţiva ani, când au câştigat Eurovision.
Gaitana cântă foarte bine, are o voce de excepţie, cu toate că am auzit-o urcând puţin peste ton. Cred că melodia are pasaje puţin inadecvate pentru vocea acestei fete. Na-na-na…
Bulgaria Sofi Marinova – Love Unlimited
La Olimpiada Corala de la Graz, un mare premiu la categoria ethno a fost câştigat de un cor de fete care cântau exact cum începe Sofi Marinova. Aş fi vrut să văd o piesă întreagă cântată astfel.
Vocea foarte bună nu este completată de o partitură pe potrivă, ci de una cum sunt acum prin discoteci foarte, foarte multe. Muzică de discotecă. Trăiască Megadiscoteca Tineretului! Caracteristica de bază a acestei semifinale este că vocile foarte bune, chiar dacă nu sunt însoţite de melodii excelente, sunt foarte bine armonizate.
Slovenia Eva Boto – Verjamem
Iarăşi suntem romantici, iar ne întoarcem direct în balada sârbească. Eva Boto (nu botox, şmecherilor, nu vă mai gândiţi la prostii…) nu are o voce foarte bună şi cam dă pe-alături. Iar fetele din backing-vocals au şi mai mari probleme.
Croatia Nina Badrić – Nebo
Încă o repriză lentă de la iugoslavi, care anul acesta au fost (ce coincidenţă) toţi în aceeaşi semifinală. Oare au fost trageri la sorţi pentru aceste semifinale polarizate geopolitic? E clar că vor face cărţile între ei.
Nina mi se pare a fi peste Eva Boto şi sub macedoneancă şi sârb. I-a scăpat puţin vocea peste sunet. O voce foarte bună, dar pe care nu are sută la sută control. Melodia în sine nu transmite cât a lui Kaliopi sau Zeliko.
Suedia Loreen – Euphoria
Suedia anul acesta este printre favoriţi, cu tot cu obsesia şi complexul suedezilor de a nu mai veni cu piese care să aducă a ABBA. Este o melodie foarte construită, cântată excelent de o solistă cu o voce exponenţială.
Imaginea scenică a lui Loreen impresionează şi Suedia încearcă să ne aducă ceva complet nou, faţă de imaginea ei tipică. Dacă însă faci excepţie de artificiile de imagine, lumini, coregrafie şi asculţi piesa pur şi simplu, nu poţi să fii impresionat prea mult, chiar dacă pefataceadesculţăninge, ca să zic aşa.
Georgia Anri Jokhadze – I’m A Joker
Faţă de cât de slabi sunt, având în vedere unde se află şi cu ce mari probleme se confruntă, în bătaia tancurilor ruse, georgienii se manifestă muzical frumos. Nu pot însă să fiu impresionat mai mult decât de situaţia geopolitică în care sunt.
Nu ajunge o voce bună. Trebuie să aduci ceva original.
Turcia Can Bonomo – Love Me Back
Can Bonomo cântă peste ton şi nu înţeleg de ce ţine cu orice preţ să semene cu o oaie. Mi se pare cel mai slab solist din această semifinală. Degeaba încearcă el să fie umoristic, cââââântăăăă de-ţi vine să te iei cu mâinile de cap şi nu are nici un haz.
Estonia Ott Lepland – Kuula
Solistul este foarte bun şi melodia este extrem de elaborată şi cântată cu foarte multă inteligenţă muzicală. Are o singură problemă: expoziția pare a fi un plagiat după refrenul de la această melodie a Monicăi Anghel, oricum, chiar dacă nu e plagiat, cele două fragmente sunt surori bune şi au mâncat la aceeaşi masă aceleaşi feluri de mâncare.
Melodia Monicăi Anghel se numește “Spune-mi”, iar aceasta “Kula”, adică “Ascultă”. Nice guy, the postman!
Slovacia Max Jason Mai – Don’t close your eyes
Max Jason Mai este din alt film decât toată această competiţie: cântă un GlamHardRock. Mă deranjează că falsează, este aproape tot timpul peste ton. Melodia este inspirată puternic din cultura muzicală tipică formaţiilor de gen Europe şi urletele dezarticulate pe care le efectuează când şi când sunt de obedienţă Metallica. Aceasta nu înseamnă că omul face şi muzică.
Norvegia Tooji – Stay
Tooji este o prezenţă scenică mai reuşită pentru Norvegia decât cea de anul trecut, dar nordicii încă nu dau impresia că şi-au revenit după umilinţa suferită ci Didrik Solli Tangen.
O brambureală în care se întâlnesc mai multe teme muzicale, care nu au legătură una cu alta şi se întâlnesc în aceeaşi tonalitate.
Bosnia & Hertegovina Maya Sar – Korake Ti Znam
Ultima romanţă sârbească din concurs anul acesta. Una dintre cele mai frumoase, dar parcă deja m-am umplut pe mâini de sirop dulce, gata, nu mai vreau. Cine ascultă prima dată aceste cinci melodii din spaţiul fostei Iugoslavii nu şti ce să facă şi pe care să o aleagă, pentru că seamănă grozav la spirit şi simţire.
Îndrăznesc să afirm că e valoric peste slovenă şi sub toate celelalte.
Lituania Donny Montell – Love is blind
De fapt îl cheamă Donatas Montelas, dar să lăsăm. O baladă frumoasă. E legat la ochi pe scenă. Cum l-au adus pe scenă? Cum va pleca de pe scenă. Melodia este total lipsită de originalitate.
Debutul refrenului e aproape identic refrenului de la “You’re my heart, You’re my soul” al lui Modern Talking. Aceasta arată cam cât de multă originalitate mai pot da în muzică azi compozitorii.