home EUROVISION, EVENIMENT EUROVISION. Semifinala 2. Live commentary

EUROVISION. Semifinala 2. Live commentary

Share

Ovidiu Anton, “Run away with me”

IrishPop frumos, dominat de acelşi loc comun tipic mediocrităţii strălucitoare a aproape întregii muzicii PopRock făcute în prezent în Occident.

Nivelul competiţiei rămâne în continuare foarte ridicat. Acest lucru este ajutat de vocea excelentă a lui Ovidiu. Este mult mai uşor să numeri cele câteva voci cu ezitări din concursul de anul acesta (nu cele ce falsează, aşa ceva nu există).

Leticia, “We are one”

Altă voce bună, ceva mai puţin personală şi interesantă, dar melodia “prestează” la acelaşi nivel superior valoric DancePop.

Vocea solistei denotă o uşoară nesiguranţă pe sunetele care nu sunt emise în foţă. Acestea, pe de altă parte, sunt vinovate de o oşoară inexactitate sonoră pe sunetele foarte înalte de la “we are one”, dar pe ansamblu este totuşi bine.

Mosquito, “Feel the same”

Mosquito beneficiază de ştiinţa deosebită a lui Gabriel Băruţă de a meni teme muzicale simple şi clare, care îţi rămân repede în minte. Melodia este dominată de acelşi sistem prezent şi la multe alte melodii, de înscriere pe rută şi menţinere ritmică şi melodică a “prestaţiei” la acelaşi nivel relativ ridicat.

Predomină aceeaşi senzaţie că ne uităm la osuccesiune de clipuri de pe MTV, cu muzică comercială foarte bună. Vocea solistului ajută mult la acest sentiment. Dacă închizi ochii şi asculţi, nu spui că eşti la un concurs de melodii nou lansate din România.

Alin Văduva, “Storyline”

Alin Văduva are nişte sunete ciudate, dar corecte în debutul partiturii solistice. Este vina compozitorului. De asemenea o piesă foarte interesantă şi ofertantă, dar în lumea acestui gen muzical Pop comercial calat pe obţinerea de rezultate artistice imediate, de respiraţie scurtă, în minţile ascultătorilor.

Foarte bună (din nou şi) vocea lui Alin. Toate piesele parcă sunt trase la şapirograf şi la un moment dat sunt chiar greu de deosebit dacă nu le înveţi prin repetiţie. Aceasta este problema.

Al Mike feat. Renee Santana, “What is love”

Renee a vrut probabil să fie sigură că poate participa anul acesta la ESC România şi atunci a croit această piesă împreună cu Mihai Alexandru de mai mult timp, pentru că aranjamentele se văd clar, la setări şi felul cum formează grupul de acompaniament. Muzică de discotecă, va face ravagii la vară pe Litoral.

Renee Santana are probabil cea mai bună voce din competiţia de anul acesta. Evident, mai e Luminiţa Anghel, dar aceasta nu are tehnica minunată tipică R&B pe care o posedă Renee.

Diana Matei, “Ma Ma He”

Aceasta este una dintre cele mai slabe piese şi soliste din a doua semifinală. Diana are o voce care nu e folosită corect şi nu e adaptată la piesa cântată, pentru care este nevoie de altă tehnică interpretativă.

Melodia “Ma Ma He” este unul dintre faliţii mei preferaţi din această seară. Stupidă prin contradicţia dintre muzichia săltăreaţă şi dramatismul nejustificat al partiturii solistice. “I wanna stay with you baby it’s allright. Mamahe, mamahe”. Şi viorişcă irlandeză… Măi, mă laşi…

9 Gardens, “All for naught”

Cea mai complexă structural melodie din concursul de anul acesta. Această complexitate este însă în detrimentul spectaculozităţii sale. Băieţii ăştia ştiu muzică bine de tot.

Piesa, una peste alta însă, este un eşec, adică termină prin a nu transmite nimic, în pofida fandărilor melodice deştepte şi modulaţiilor succesive, transgresiilor de la Reggae la PopRock şi felului în care evidenţiază vocea bună a solistului.

The Zuralia Orchestra, “Sukar Transylvania”

Un soi de replică la bregoviciana lui Electric Fence din prima semifinală, “Sukar Transylvania” a generat pe reţelele sociale comentarii stupide, de genul “ăştia sunt cei care ne fac de râs prin toată Europa, dacă mergem cu ei ne-am copt”, fără să constate frumuseţile melodiei.

Aceste frumuseţi sunt însă puţin replicate în vena acestui subgen EthnoPop care s-a format, în care dai drumul la reţeta melodică, pui o formaţie bine condimentată cu inşi bine coloraţi etnic şi totul merge cum nu se poate mai bine. Mai ales dacă petrecerea la care eşti tocmit să cânţi are rochii de seară bine decoltate printre cristalele Swarowsky.

ABCD, “Final de război”

O altă compoziţie şi un alt solist ceva mai slab faţă de ceilalţi concurenţi. Repet: vocea, de PopRock, cu abordarea sunetelor asemănător Laurei Stoica, nu este adecvată destul de bine la melodie, iar strofa este mult mai slabă decât refrenul. Îmi place foarte mult ce se întâmplă la clape, dar nu este îndeajuns.

Elena Cârstea Muttard, “Spinning”

Alături de piesa Luminiţei Anghel şi una dintre melodiile ce urmează, pe care o voi prezenta ulterior, aceasta este probabil cea mai frumoasă melodie din concurs. Luminiţa însă are o tehnică interpretativă superioară, iar solistul “melodiei numărul trei” pe care o voi remarca  ulterior cântă altceva, e din alt film şi trebuie abordat distinct.

Elena Cârstea a dus la extrem “stilul mâţă” în muzica uşoară românească, ajungând la subtilităţi care, de când s-a relocat în Statele Unite, par a fi ajuns la frumuseţi mari. Foarte frumos. Un comeback respectabil în competiţie.

Narcis Iustin Ianău, “Seven”

Strania melodie a lui Narcis Iustin Ianău, care parcă a coborât acum din sistemul solar Alfa Centauri. Ca şi în cazul lui Cezar (dar acela are mult mai multă rutină muzicală şi altă rasă solistică), dacă vom fi repezentaţi de o asmenea ciudăţenie la Malmö, vom face o figură mai bună decât ne imaginăm şi vom rămâne în urmă cu o senzaţie de neîmplinire, ca atunci când ai cântat cu uriaşii rock’n’roll.

Claudiu Mirea, “I feel so high”

Gata, cu această melodie ne-am întors în ţara muzicii Pop de croazieră, de nivel occidental, care se lansează pe orbită şi navighează sigur, superior mediocru, fără erori şi fără mari emulaţii originale, spre bunul sfârşit competent şi excelent prestator de servicii de calitate tipice capitalismului de piaţă.

Andrei Leonte, “Paralyzed”

De la Luminiţa şi Elena te aşteptai, Robert Turcescu s-a marketat în draci pe toate mediile. Andrei Leonte, cu “Paralyzed”, este o surpriză. Stroga e o platformă ăragmatică, de pe care se lansează un refren foarte frumos, de impact, “şlăgăros”, cum ar spune Leonard Miron, pus în valoare de vocea foarte bună şi de instinctul muzical grozav al solistului.

Aceasta este a patra mare favorită a concursului, care anul acesta are trei favoriţi valorici şi unul rezultat din marketingul făcut profesionist.

Cristian Prăjescu, “The best thing in life is to love”

O altă melodie-concurent ceva mai slăbuţă, în vena generală a muzicii tipice care ţine sus nivelul de croazieră al acestui concurs reuşit. Melodia este bazată pe o temă muzicală arhicunoscută din eposul mişcărilor lente tipice Pop-ului britanic.

Cristi foloseşte bine muzicalitatea sa naurală de tip Johnny Logan, aşa cum am mai afirmat şi în postarea de dinainte de concurs. Totuși, are mici patinări pe sunet și cred că mai are de căpătat rutină muzicală multă.

Jul, “Wake me up”

Încă o melodie şi o solită o clasă sau două mai slabă decât ce a fost înainte. Se vede lipsa experienţei de scenă, dar deopotrivă şi talentul. Jul trebuie să crească mare, să lase ursuleţul şi să înveţe că atunci când schimbi locul de emisie în mijlocul unei fraze muzicale se aude şi trebuie să faci din asta o figură de stil. Dacă ştii cum anume.

Phaser, “Pour toi et pour moi”

Aceasta este piesa care, prin structura sa sâcâitoare, mă enervează cel mai tare din toată competitţia. Solista emulează dinspre Des’ree şi Patricia Kaas, apoi începe să croşeteze aceste sunete terifiante: “Pur-moa-aaaa-aaaa-aaaa-aaaaa”, “Pur-moa-aaaa-aaaa-aaaa-aaaaa” și să fetișizeze asta în mod obsesiv, până la exasperare. Ceea ce nu ţi-o doresc.

Citeşte şi
O melodie frumoasă, în vena PopRock-ului cu influenţe IrishFolk. Vocea solistului este foarte, foarte bună.
Elena Cârstea, alături de Luminiţa Anghel, e interpreta uneia din cele mai reuşite piese din
TVR trebuia sa lase macar o emisiune in care concurentii sa cante live, pentru a
Primii concurenti sunt, de data aceasta, avantajati. Faptul ca votul incepe de cand se aude
Din cauza ca RomTelecom a parasit parteneriatul cu TVR, azi s-ar putea sa avem un
Aceasta ar fi putut sa fie una dintre cele mai de succes melodii din concurs,
Asa se intampla atunci cand interesul de a trimite cea mai buna piesa la Oslo
Pe 10 martie, în transmisiune directă la TVR 1, vom avea finala Eurovision România, în
Foarte interesantă melodia cu care vine belgianca Blanche, care pare scoasă direct din vena Depeche
În continua lor dorinţă de a demonstra că sunt creatori de muzică pop bună, nu
Share