home EUROVISION, EVENIMENT Eurovision, Semifinala 2, in alb si negru. TVR se boxeaza cu spor. Culorile sunt de la concurenti, nu de la boxaj

Eurovision, Semifinala 2, in alb si negru. TVR se boxeaza cu spor. Culorile sunt de la concurenti, nu de la boxaj

Share

Foarte inspirata tehnica aceasta simpla de prezentare. Resurse putine, efect maxim. Bun gust. Beogradska Arena aceasta, un fel de Sala Polivalenta, dar ce diferenta! Pentru organizarea reusita de sarbi am numai cuvinte de lauda.

Nu se putea sa lipseasca marca Bregovic. Este bine de stiut ca in spatiul fostei Iugoslavii exista foarte multe formatii si cantautori care canta muzica populara de acest tip. Diferenta e ca Bregovic si Kusturica au transformat aceasta muzica in altceva, cam cum a transformat la noi Maria Tanase cantul popular in altceva.

Eurobandio din Islanda, cu o piesa destul de de discoteca pentru a nu ma impresiona peste masura (am auzit multe de acest gen), dar foarte bine cantata si stilizata, ca sa spun ca imi place. Observ lipsa de zorzoane si fonfleuri care abundau in anii precedenti. Acum, foarte putini concurenti practica aceasta metoda de a-ti lua ochiul pe sus.

Voci foarte bune, backing-vocal-ul este putin mai jos cu o coma sau doua, dar nu foarte deranjant, apoi intra bine, dupa un debut putin mai slab. Singura pata de culoare, in negrul costumelor: pantofii, marginile costumelor celor doi solisti si o suvita din parul fetei. Frumos.

Charlotte Perrelli din Suedia, cu “Hero”. Aceeasi nota de piesa de discoteca, dar o piesa si mai reusita. Putina supraconcentrare la Carlota, vocea sare peste tot putin, dar se redreseaza. Armonia de voci de la refren, dominata de ABBA-sindrom. Imi place, probabil va fi prima piesa, ca numar de voturi, in aceasta semifinala.

Aha, Carlota da putin cu fusta stralucitoare peste populatie, dar in rest aceeasi simplitate si costumatie sobra, neagra, in afara de baietii din spate, care au sacouri albastre, dar si ei sunt foarte sobri.

Turcia, cu (trupa, probabil) Mor ve Otesi, “Deli”, nu ma impresioneaza, pentru ca, asa cum am mai spus, instrumentatia moderna intra in contradictie cu gama minor armonica in care este construita, pe fundamentul unei piese populare, tema introductiva, chiar daca refrenul se lumineaza putin, insa este prea scurt ca sa lumineze intrutotul piesa.

Aceeasi simplitate, iarasi costumatie neagra. Ce este aceasta? Seara costumelor negre? Armonic nu am ce sa le reprosez, dar nu este destul, cred eu.

Ani Lorak din Ucraina, cu “Shady Lady” nu ma da pe spate. Sa vedem cum intra in piesa, daca falseaza. Iata, voce foarte buna, puternica, mama-mama! Acelasi principiu: muzica de discoteca si incercare de zbor, ca si la Eurobandio, ca si la Carlota Suedeza.

Toba ma cam enerveaza, bate mereu aceeasi cadenta obsedanta, de jungla, trebuie sa mai apara Tarzan si e ok. Vai, ce rau sunt, fata aceasta chiar are o voce excelenta, dar este mai buna decat piesa, zic eu. Nu pot sa cred, a descoperit ca are pe ce sa se suie, si de acolo este luata de cei patru baieti, care s-au vorbit cu aceia dinaintea lor si tot in negru se-mbracara!

Jeronimas Milius din Lituania, cu “Nomads”, unul dintre preferatii mei, intra putin peste ton, ezitant, apoi isi revine. Normal, este mai greu sa intri in piesa, sa iei sunetele de debut, care nu sunt in fortissimo, decat sa canti cu tot glasul, din piept, asa cum face acum foarte bine.

Hopa! Revine din forte si iar ezita pe cateva sunetzele, dar, una peste alta, imi place piesa, care are o curgere continua, de nici nu-ti dai seama unde incepe refrenul. Noi ezitari si o disparitie din tema, pe fortissimo. Cred ca este foarte emotionat, pacat de el, pentru ca are o voce foarte buna si pune suflet.

Albania, Olta Boka, “Zemren e lame”. O piesa revoluta, care nu-mi spune nimic, absolut nimic. Exista limbi in care orice ai canta, nu suna. Pur si simplu, cred eu, patternul tipic acestei muzici este facut pentru un anumit grup de limbi anglo-saxone si latine, in rest, este greu sa adaptezi sonoritati din alte limbi, decat in masura in care aduci o nuanta etnica in creatia muzicala. Aceeasi simplitate, nu tu briz-briz-uri, nu tu baloane, nimic, precum si negru, alb si negru. Interesanta mimetica de grup.

Elvetia – Paolo Meneguzzi – “Era stupendo”. O prezenta care nu ma da pe spate cum am mai spus. de la vorbitorii de limba italiana astept mult mai mult, stiti dumneavoastra de ce. Iarasi costumatie negru cu alb? Tema este frumoasa, dar lipsita total de originalitate.

Este cantata bine, dar si de la chorus, “volare via”, spune o poveste pe care am mai auzit-o de zece ori, cantata de diferiti tipi notorii, cum ar fi Umberto Tozzi sau Ricardo Fogli. Putina supraconcentrare la refren si canta peste ton, apoi ii mai joaca vocea pana la sfarsit, ici si colo. De ce atata negru si alb? Tragedia din China oare? Am pierdut stirea?

Cehia – Tereza Kerndlová – Have some fun iarasi ma lasa rece. Tema orientala, simplitate, imbracati in alb-argintiu, dar Tereza canta prost, iese din ton si backing-vocals nu o ajuta. Nu se armonizeaza deloc, de mi se strepezesc timpanele.

Pana acum, falseaza cel mai mult, o da rau de tot in barci, o Doamne! Ma doare camertonul! Cred ca o intimideaza flacarile care tasnesc prin jurul ei din cand in cand. Cred ca este cea mai slaba evolutie de pana acum. Of.

Belarus – Ruslan Alehno – Hasta La Vista. O voce buna, mai buna decat ma asteptam, ca si piesa, care merge in descendenta soft-rock-ului anilor ’80. Problema este ca am mai auzit nu stiu cate trupe cantant combinatii de astfel de teme si nu imi spune nimic. Putin aer de Europe, dar nu este indeajuns, plus ca de cateva ori ii scapa-n sus si-n jos vocea. Tema de la refren are ceva frumos totusi.

Letonia – Pirates of the Sea – Wolves of the Sea este versiunea reusita la ceea ce Estonienii nu au in piesa lor, auzita ieri. Totusi, intra dezarmonizati si canta toata piesa putin cam haotic, pentru ca fetele de la backing vocals sunt peste ton.

Motivul? Poate pentru ca se agita si spre finalul piesei ajung sa gafaie literalmente. Nu se putea sa nu avem de la niste pirati adevarati o pata de culoare, dar in rest lipsesc zorzoanele si desfasurarile de forte coregrafice din anii trecuti, si zau daca ma deranjeaza!

Aha, acum urmeaza Croatia, cu trupoa Kraljevi Ulice & 75 Cents, cantand “Romanca”. Sa vedem cum suna live. Sa explic ce imi place la piesa aceasta, cantata perfect (am auzit ca sunt tigani, bravo lor, canta perfect). Incepe ca intre cele doua razbele, apoi ti-aduce aminte de toata muzica tiganilor sarbi si revine pe nenea acesta, care seamana cu Conu’ Alecu Paleologu. Su-perb, mama, ce sufletzel!

Bulgaria – Deep Zone & Balthazar – DJ Take Me Away. He-hey! Ia sa vedem cum canta fata. Ramane in ton? Nu, e emotionata si cam gafaie, dar totusi se mentine pe linia de plutire, cat sa scoata piesa asa cum trebuie sa sune, aproape de inregistrarea de studio. Imi place acest fusion de stiluri, este una dintre piesele mele preferate. Iar s-a boxat TVR, cul.

Danemarca – Simon Mathew – All Night Long. NKOTB (New Kids On The Block), Take That, Westlife se iau de mana si sughita acum din greu. Simon are o voce foarte frumoasa si potrivita pentru piesa. O piesa iarasi lipsita de acea originalitate pe care o caut. Pacat de grup, este mai bun decat piesa, care are o multime de ingrediente, dar…

Georgia – Diana Ghurtskaia – Peace Will Come. Piesa e plata si nu imi place.

Ungaria – Csezy – Candle Light. O cantare si mai slaba decat a georgienilor. Probabil ca maghiarii, dupa jazz-cafe concert-ul de anul trecut, au ramas in meditatie si si-au zis: ce-ar fi sa venim cu una ca pe vremea lui Kadar Janos? Le-a reusit, pentru ca nu imi place, degeaba canta in engleza. Parca e o piesa de la Mamaia de acum 20 de ani.

Malta – Morena – Vodka. O voce foarte buna, cum ne-am obisnuit ca vin de pe insula din Mediterana, dar piesa mi se pare, repet, haotica. Dupa o expozitie buna, la care o ajuta vocea pe solista din plin, cred ca instrumentatia intra putin cam prea abundent.

Morena urca putin prea sus, din cauza supraconcentrarii de live. Piesa va avea, zic eu, succes la vara prin Megadiscoteca Tineretului, cand e racoare, in august, si inlocuiesti berea cu vodka, a-ha-ha!

Ei, despre Cipru – Evdokia Kadi – Femme fatale chiar nu stiu ce sa spun. In primul rand ca doamna de pe sticla a fost facuta din servetul plisat de la gat sa para femeie fatala. In al doilea rand ca, daca tot a inceput etno, trebuia sa ramana acolo, nu sa treaca pe rock’n roll, care nu prea ii prinde pe cosangenii Nanei Mouskouri. Chiar daca doamna scoate rochia alb-argintie si devine brusc bestia rosa, ceea ce tot nu ma impresioneaza.

FYR Macedonia – Tamara, Vrak & Adrian Gadz – Vo ime na ljubovta. Aici chiar prefer sa tac, pentru ca deja am scris toata Fefeleaga, pagina se face prea lunga si, pe urma, nu merita.

Portugal – Vania Fernandes – Senhora do mar. Piesa aceasta este frumoasa, dar va rog sa ascultati, in contrapartida, Army of Lovers, “Crucified”, niste olandezi care prin anii ’80 cantau cam aceeasi tema cu refrenul piesei portughezei. Mie mi se pare ca miroase a copiuta, oricat de bine canta Vania Fernandes si cat de mult transmite.

Citeşte şi
O semifinală Eurovision amestecată, plină de muzică lipsită de valoare componistică, din care nu pot
Aceasta este seara celei de-a doua semifinale a Eurovision. Aici, avem concurenţi şi pe reprezentanţii
Iată că în această seară are loc la Viena a oua semifinală Eurovision Song Contest
România e în a doua semnifinală a concursului Eurovision, de pe 16 mai, la Malmo,
O semifinala grea, in care pe prietenii ne-ar vota doar Israelul. In rest, nu prea
Reprezentatia a avut loc aseara, inainte de anuntarea concurentilor calificati si a fost cu totul
Singura mea parere de rau este ca nu s-au calificat cei doi slovaci (foto). Poate
Croatul Igor Cukrov a inceput foarte emotionat, dar apoi s-a redresat. Piesa insa nu l-a
Dincolo de aceste pareri ale mele personale si subiective, pe care mi le voi expune
Iata statele calificate la finala Eurovision de anul acesta, din semifinala a doua, in ordinea
Share