EUROVISION Semifinala 2 Conchita Wurst – Rise Like a Phoenix

Share

Malta, Firelight – Coming Home

Frumoasă repriză de CountryWesternPop din insula mediteraneană. Solistul merită toate paralele, avem de-a face cu o trupă care merită respectată. A doua semifinală a Eurovision va debuta în forţă. Solista care intră la re-strofă este, de asemenea, “de acolo”. Frumoasă melodie. La capitolul originalitate însă ceva mai slăbuţă.

Israel, Mei Finegold – Same Heart

O voce adevărăcioasă, care îmi place mult, dar care, dacă nu e bine încălzită, poate să creeze probleme într-o evoluţie pe scenă. Piesă de club frumoasă, dar destul de modestă, iarăşi (boala începutului de secol), la capitolul originalitate.

Norvegia, Carl Espen – Silent Storm

O nouă “linişte” din Ţara Fiordurilor, foarte frumoasă. Tema nu este însă nici proprie compozitorului, nici originală. Refrenul este concrescut elegant din refrenul câştigătoarei de anul trecut, piesa Emiliei de la Pădure, care a adus în Danemarca competiţia. O variaţiune la aceasta. În rest, îmi place ceea ce au. Această semifinală, până acum, este mai valoroasă decât prima. Ceea ce reprezintă, evident, o surpriză. O nouă surpriză.

Georgia, The Shin and Mariko – Three Minutes To Earth

Melodia începe straniu, cu un soi de incantaţie amerindiană parcă scoasă din filmul “Dansând cu lupii”. Voci foarte bune – a doua remarcă. Piesa devine apoi un soi de pop cu rădăcini folk country, sofisticat construită, peste nivelul competiţiei Eurovision, cu deturnări tonale, reprize de armonie în duet de voci, schimbări de ritm. Frumoasă piesă, puţin cam fără finalitate şi la un moment o idee cam construită pe principiul perpetuumului mobile, aşa că e destul de greu să o termini altfel decât tăind macaroana. Scurt şi decis.

Polonia, Donatan & Cleo – My Słowianie – We Are Slavic

Intenţia compozitorului a fost să pornească de la folclorul polonez cumva şi să ajungă… fix în R ‘n’ B, apoi să se învârtă din nou în jurul folclorului. Părerea noastră e că realizarea este un eşec.

Şochează vocea solistei, care este (dincolo de aspectul ei tipic vremurilor anorexice pe care le trăim noi azi) o pastişă poloneză după Anastacia, prin caracteristicile emisiei.

Austria, Conchita Wurst – Rise Like a Phoenix

N-a fost să fie să participe Naomi, transsexualul nostru, participă al lor, Conchita Wurst. Adică… Conchita Cârnat! Şi are, după părerea mea, conchita-wurstcea mai frumoasă melodie din competiţie, pe care o interpretează minunat.

O baladă pop, care la refren deschide nişte aripi incredibil de largi. Absolut superb.

Dacă te uiţi însă la clip (şi vom repeta experienţa pe scenă în această seară), te apucă bangaloaica.

Privim o femeie cu barbă (Lume-lume, vino să vezi femeia cu barbă – parcă suntem la circ!), subţire, privindu-ne fix în ochi, într-o rochie albă, răsărind ca Pasărea Phoenix. Şi-a lăsat pilozităţile să crească, ostentativ…

Evident, vor fi unii comentatori care vor spune tot felul de lucruri. Ca prezenţă pe media, compleul muzică-imagine este cumplit. Lovitură de măciucă. Noi credem că acesta va fi, dintr-un punct de vedere, scandalul competiţiei.

Este, pe de altă parte, o resuscitare a succesului de acum câţiva ani a altui transsexual, Dana International, cu “Viva Maria”. Dar acela, Dumnezeule mare, se bărbierise înainte de concurs…

Lituania, Vilija Matačiūnaitė – Attention

O altă voce grizonată, ca aceea a evreicei Mei Finegold. La fel de frumoasă şi cu aceleaşi disponibilităţi vocale. Va avea poate aceleaşi probleme de evoluţie live. Piesa interpretată este foarte grea şi în acelaşi destul de greu de interpretat.

Se bazează pe luxuriaţă şi spectaculozitate, fiind construită din mai multe song-uri fără legătură directă între ele, juxtapuse. Structural, aminteşte de prima prezenţă a Paulei Seling şi a lui Ovi în competiţie.

Finlanda, Softengine – Something Better

Trupă rock. O melodie de linie, a unor oameni serioşi, care au dat drumul la maşinăria muzicală şi aceasta funcţionează perfect, ca un perpetuum mobile, pe pilot automat. Solistul seamănă la voce cu cel a trupei Erasure, Andy Bell.

Irlanda, Can-Linn (featuring Kasey Smith) – Heartbeat

Foarte buni voci feminine anul acesta în competiţie. Melodie pop de linie, ce porneşte de la un old sang irlandez. Realizarea de ansamblu, dincolo de refrenul cantabil frumos, este destul de modestă.

Belarus, Teo – Cheesecake

Brânzoaica belarusă de anul acesta este o melodie pop tipică spiritului rus, aşa cum s-au scris foarte multe. Tema este simplă, ca şi refrenul. Solistul prestează. Dar dincolo de toate acestea… nu prea vedem nimic.

FYR Macedonia, Tijana Dapčević – To The sky

Melodie DancePop din Balcanii de Vest. Piesă de club, de rulat prin boxe la 11.30, în staţiune, pe malul Lacului Ohrid. Dar cam atât. Ne aflăm, în zona mediană a acestei seri, într-o burtă de muzică mai proastă. În pofida calităţilor vocale ale solistei.

Elveţia, Sebalter – Hunter of Stars

În acompaniamentul banjo-ului, piesa concurentă elveţiană evoluează pe pilot automat, ca şi precedenta, ba chiar mai banală şi cu un solist mai puţin dăruit.

Grecia, Freaky Fortune feat. RiskyKidd – Rise Up

Peste fundalul de fanfară (interesantă intenţia) se dezvoltă o piesă de discotecă, pe care o vedem rulată până la tembelism la vară, în Megadiscoteca lui Nicuşor Constantinescu din Costineşti, printre tunurile aruncând spumă roş-albă. Burta de muzică proastă continuă. Faţă de aceste platitudini, “Miracle” a lui Paula şi Ovi e o lumină.

Slovenia, Tinkara Kovač – Round and round

O melodie ceva mai puţin urâtă de la sloveni, dar care nu mă dă pe afară. Am impresia că a doua semifinală, aşa, s-a cam terminat după interpretarea transsexualului nostru (ne)preferat.

România, Paula Seling & OVI – Miracle

O melodie mai slabă decât cea cu care a participat România, cu Paula şi Ovi, data trecută. Dar are avantajul că este într-o semifinală care a început în forţă, cu melodii valoroase, apoi s-a dezumflat.

Remarcăm încă odată valoarea deosebită şi profesionalismul soliştilor. Dorim să o vedem confirmată şi în această competiţie. Ne păstrăm criticile la adresa felului în care a fost aranjată competiţia de anul acesta.

Dacă Cezar Ouatu s-a înscris în PSD, cei doi nici nu mai au nevoie să o facă. Sunt de-acolo. Fac parte din sistem. Muzica lor e bazată pe spectaculozitate, şocarea auditoriului, nu pe creativitate componistică. Ca în Ucraina şi Belarus…

Mai bine mergea Naomi.

Share