Paula Seling & Kamara sunt un bun cuplu de cantareti care stiu ce fac si fac cu profesionalism. Ei sunt niste ustensile de prestigiu (si in primul rand Paula), cu care este dotata piesa “It’s Not Too Late”, semnata de Andrei Tudor.
Pe fondul luptei teribile de culise pentru castigarea Eurovision, pe care o duce cu Luminita Anghel, Paula Seling presteaza obisnuitele sale triluri excelente, care ajuta melodia baiatului tatalui, pleased this year again with a place in the Romanian final, sa iasa din anonimat.
Stiu ca sunt rau, dar acestea le simtesc, atunci cand ascult o melodie culeasa cu harnicie din locurile comune ale muzicii occidentale, care combina o miscare lenta dance cu ceva hip-hop-areala de adoptie franceza, intr-un compozit scris pe o reteta parca prea folosita.
Discursul lui Kamara este tipic. De obicei, la muzica hip-hop ceea ce impresioneaza este incarcatura si mesajul social al versurilor. Nu este cazul aici, chiar daca vedem si un porumbel alb al pacii in final. Si, in pofida (repet) prestatiei excelente a Paulei Seling, tema ei este banala, tocita de nenumarati compozitori din lumea occidentala.
Evident, la editia “Ne vedem la TVR” dedicata Eurovision din care este aceasta inregistrare, Andrei Tudor a fost, de la pian, si masterul orchestrei care a asigurat fundalul, si compozitor cu piesa in concurs. Ceva asemanator cu ceea ce sanctionam ieri la Mircea Romcescu, involvat in ESC Romania 2010 in tripla calitate. Exista pudoare. Dar numai in teorie, pentru ca practica ne omoara.
========
Primul lucru care-mi atrage atentia la melodia interpretata de Lulu & The Puppets, “Searching For Perfect Emotion”, este prezenta papusilor pe scena. Exista o pleiada de grupuri care au folosit serviciile unor papusi pe scena sau in videoclipuri, pentru a-si pigmenta imaginea.
Dincolo de acest aspect, melodia este frumoasa si este unul dintre new-comerii din concurs care ma impresioneaza placut, alaturi de Pasager, “Running Out Of Time”. Nici aceasta piesa insa, dincolo de faptul ca suna bine si este cantata pe potriva, nu da pe-afara de originalitate.
Azi, creatorii de muzica, daca au idei originale, sunt considerati mai putin performanti decat multiplicatorii temelor care deja au intrat in circumvolutiunile stresate si tesite ale oamenilor. Pe care acestea le consuma precum pe hamburgerii de la fast-food.
Muzica de calitate este ascultata pe nise de consumatori de excelenta. Dar aceasta este alta discutie. Si am si o nelamurire: nu am inteles anume ce este aceea “emotia perfecta”.