Romania a obtinut un quasi-succes extraordinar (era succes daca ieseam pe prima pozitie), ocupand pentru a doua oara pozitia a treia in concurs, dupa ce am mai reusit acest lucru cu Luminita Anghel, acum cinci ani.
Este o performanta care se datoreaza in primul 
rand excelentei prestatii a Paulei Seling si a lui Ovidiu Cernauteanu, care au reusit sa scoata bronzul dintr-o piesa construita.
Ca interpretare, Paula si Ovi au fost sus, sus de tot, asa cum, din punctul meu de vedere, anul acesta a castigat o piesa banala, plictisitoare, pe care o vom uita-o foarte rapid, “Satellite”, interpretata de o fetiscana lipsita de har, care raspunde pe strada daca o strigi pre numele sau, Lena.
In cursul acestei nopti, voi reveni cu analiza felului (absolut fara nici un fel de legatura cu valoarea pieselor) in care s-a votat anul acesta. Svante Stockselius sa traiasca!
De altfel, atunci cand era gata sa intre el pe scena, norvegienii au pus o melodie, de ziceai ca se apropie amenintator Darth Vader. Tocmai in aceste conditii, in care au fost mai multe voturi decat oricand pe prietenii (plus fenomenul petrecut cu Germania, pe care voi incerca sa-l explic logic), performanta alor nostri este remarcabila.
Felicitari! Multe, multe felicitari si trebuie sa recunosc ca m-am inselat.