EUROVISION: Nevazuti la TVR

Share

Marina Almasan a inceput prin a caracteriza NeuroVision drept “o competitie in care castigatorul este ales dupa cum dicteaza interesele strategice”, in care “s-ar zice, sansele noastre sunt minime”.

FOTO: Högman

Stand-up editorialul cu care si-a inceput emisiunea de ieri a semanat, asa, cu un fel de speech facut de tovarasa comandant de unitate pentru elevii fruntasi din clasele mari, a saptea si a opta, care mai au habar si atunci trebuie indoctrinati cu grija, sa nu fumeze in curte, in pauza, ce sa mai vorbim despre mucurile de tigari si betele de chibrit arse lipite de tavanul WC-ului. Marina parca este fata aceea care spunea povesti pentru copii pe vremea lui Dobo, (tot) la TVR.

De exemplu, “multi dintre cei care ne credeau un popor primitiv si salbatic au descoperit la Oslo ca suntem la fel de civilizati ca ei si mult mai talentati ca altii”. Mai, sa fie, ce chestie cu schepsis subtil. Urmariti emisiunea aici. Almasan este caracterizata printr-o cantitate fabulos de mare de tupeu, comparativ cu acoperirea ei intelectuala destul de saraca.

Modul in care isi agregheaza insa doamna Socaciu discursul demonstreaza o mare siretenie si stiinta de a cadea in destule situatii, ca pisica, in picioare. Si daca anul viitor Romania se va clasa pe ultimul loc, ea tot va spune: “Ce mai vreti? Sunt aranjamente! Si anul trecut au fost aranjamente, v-am dus pe locul trei, asa ca ma pot retrage in glorie”, apoi va continua sa vitupereze cu la fel de multa agresivitate, din bastionul conservatorilor din SRTV, prin emisiunea ei, “Ne vedem la TVR”, pe care probabil ca va continua sa o faca.

Romanii si-au inscris cantecele, iar specialistii au decis

a afirmat Marina Almasan – Socaciu ieri. Chiar si doar aceasta afirmatie in sine este tot o intoxicare, o dezinformare facuta cu buna stiinta. Ce intrebari ne punem noi (si, evident, nu am primit si probabil ca nici nu vom primi raspuns de la organizator) puteti vedea aici.

Dincolo de aceste intrebari, noi credem ca nu romanii, ci doar o parte infima dintre acestia si-a inscris piesele. Restul nu a mai facut acest lucru, pentru ca stie ca acest concurs national este dinainte aranjat.

Iar majoritatea celor care si-au inscris creatii originale in concurs a incercat sa castige bani din acestea, ducandu-le in finala, motiv pentru care a facut pe dracu-n patru. Drac pe care nu-l vedem, ca Marina nu ni-l arata, ca, daca ni l-ar arata, am vedea ce coruptie colcaie in jurul acestei competitii.

Cat despre alegatia fara acoperire “specialistii au decis”… sa ne lase. In frunte cu Horia Moculescu, care-i si intrece, care mai bine si-ar creste nepotii. In frunte ca clanul Tudor, al carui delfin nu lipseste din nici o emisiune-n care se invarte muzica la TVR, cum nu a lipsit nici sambata.

Bun, sa trecem acum in revista canticelele inscrise-n competitie, care, din punctul meu de vedere, in marea lor majoritate, anul acesta sunt varza cu carne. Nu stiu cum o mai scoatem la capat, pe bune. Piesele sunt listate in ordinea intrarii in finala.

1 “One by one”, Adi Cristescu – O melodie banala, facuta dintr-o intreaga cultura de melodii asemanatoare existente pe piata. Caracteristica tuturor acestor piesisoare: abordarea muzicala, drumul pe care se asterne, batraneste si fara nici un fel de surpriza sonora, piesa muzicala, pana la felul in care sta pe scena si da din maini cantaciosul-sef sunt copiate din traditia muzicii pop de mase occidentale de azi.

Nici ea prea originala, si ea aproape toata inspirata din marii inaintasi ai anilor ’60 si ’70. Asa ca incep sa ne trosneasca falcile, atunci cand cascam de plictiseala. Ascultati Radio IO, postul de ’60s Pop. Va fi mult mai captivant si placut urechii.

2 “Song for him”, Dalma – O balada frumoasa, in debut, care se transforma ulterior, dupa intro, intr-o melodie dansanta, agreabila, insa lipsita de “aripi”, oricat de bine o canta Dalma Kovacs. Liviu Elekes poate, sunt convins, mult mai mult.

3 “Dreaming of you”, Letitia – Un ElectroPop cum canta azi vreo 60 de alti cantautori si solisti din spatiul de limba engleza. Altfel, o melodie banala, agreabila, calduta, dar care, la fel, nu spune absolut nimic nou. Pot scrie astfel de linii melodice solo cinci pe zi.

4 “I can’t breath without you”, Silvia Stefanescu – Deja mi s-a tocit foarte repede, de data aceasta, nervul rabdarii de a asculta teme copiate dupa alte teme copiate dupa alte teme copiate din muzica pop occidentala.

5 “It’s so fine”, Blaxy Girls – O melodie care nu imi spune nimic, cu o tema lineara, banala, care nu creste deloc, dar absolut deloc, lipsita de tensiunea prezenta in hit-ul “Dear mamma”.

6 “I want U to want me”, Claudia Pavel – O melodie ceva mai reusita, cu ceva “aripioare”, care zboara putin si se apropie, ca ardere, de ceea ce asteptam. Alaturi de melodia lui Gabriel Baruta, aceasta mi se pare a doua piesa mai reusita din competitie.

7 “We can change the world”, Laurentiu Cazan – De la poliinstrumentistul si compozitorul exponential Laurentiu Cazan ma asteptam la mult mai mult. Din punctul meu de vedere, Laurentiu dezamageste cu acest canticel mult inferior potentialului sau creativ deosebit. Imi cer iertare, dar nu poate sa-mi iasa din cap minunatul “Say Something”, care este reper valoric si in functie de care va fi el intotdeauna judecat.

8  “My Facebook girl”, Dan Helciug – Pacat de Dan Helciug, ca stie sa cante, dar melodia sa iarasi este foarte slaba si mi se pare complet lipsita de originalitate. Plus ca Dan are obiceiul sa construiasca niste partituri solistice cu aventuri sonore pe care nu le poate sustine intotdeauna live ca lumea.

9 “Open Your Eyes”, Distinto, Ianna, Anthony Icuagu – Asta e, trebuie sa ma suportati, impreuna cu ideile mele fixe: in cateva zile voi arata ce inseamna in muzica “Open Your Eyes”. Dupa o creatie ca aceea pe care o voi prezenta nu poti scrie muzica astfel. Nimic original. Am mai auzit de multe, foarte multe ori.

Tema muzicala banala innobilata de calitatea vocilor folosite. As vrea sa vad insa ca aceste voci sunt folosite ca lumea, pentru ca aud falsari importante si destul de deranjante pentru o inregistrare, dupa principiul enuntat in celebra zicala “vocea de la mine la microfon fuge, patineaza si n-ajunge”. Plus ca, in final, la reluarea main theme, baietii din Distinto isi dau preaplinul vocal urland putin cam prea urlando.

10 “Cinema love”, Directia 5 – O alta melodie foarte reusita, alaturi de cea a lui Gabriel Baruta si, de asemenea, una dintre favorite, in opinia mea. Baietii astia stiu ce canta si canta ce stiu.

11 “Take me down”, Rallsa – Intro care mimeaza lansarea unei teme de jazz pe pian. In fapt, este vorba despre o pacaleala care porneste de la jazz, asa cum exista in prezent o ploaie de hituri lansate, in care muzicieni de ultima generatie, in criza de idei, incearca sa-si innobileze creaturile muzicale cu acorduri ilustre. Nu intotdeauna rezultatul este ceva reusit. Asa cum este cazul si acum.

12 “Change”, Hotel FM – Pozitionare buna in concurs, pentru un concurs nematrafoxat. O melodie mai putin reusita decat “Come As One”, de anul trecut, insa, avand in vedere cat de slabe sunt anul acestea piesele participante la finala, una dintre cele mai bune si in mod normal una dintre favorite.

Compozitorul Gabriel Baruta scrie foarte bine si asteptam in continuare de la el si alte hituri extrem de frumoase. Un cantec scris cu bun simt, o miscare medie, in care englezul David Bryan se intoarce la cantabilitatea tipic britanica, din vena lui Robbie Williams, unde ii este de drept locul, in BritPop.

13 “Bang, Bang”, Mihai Alexandru feat. Body & Soul – Ultima data tin minte ca m-am enervat acum cativa ani, cand un paraproclet clonat in cuvele axlotl tleilaxu a scris o cacofonie muzicala, tot la NeuroVision, numita “Never Let Go”. Atunci am explicat ce inseamna in muzica “Never Let Go”.

In curand, voi explica ce inseamna in muzica “Bang, Bang”. Nu se poate sa-ti bati joc asa de muzica. Bai, totusi este compozitorul Mihai Alexandru. Chiar sa-ti bati joc asa de muzica! Un ghiveci. Bai, dar chiar asa sa-ti bati joc de muzica, bai Mihai, bai! Ai pus “Ciuleandra”, trebuia sa mai pui si “Calusarii”, si “Rapsodia” lui George Enescu…

Share