Aceasta este seara celei de-a doua semifinale a Eurovision. Aici, avem concurenţi şi pe reprezentanţii noştri, pentru care nu am o simpatie deosebită. Tot aici am remarcat o melodie, “My Friend”, dar mai ales o voce: cea a croatului Jacques Houdek.
LATER EDIT 2: Este fabulos ce se întâmplă acum cu website-ul TVR. Au trecut nouă ani de când am consemnat prima dată că acest website este căzut… şi acum este tot căzut:
LATER EDIT: Cele zece piese care s-au calificat din a doua semifinală Eurovision sunt următoarele: Bulgaria, Kristian Kostov, Beautiful Mess, Belarus, Naviband, Story of My Life, Croaţia, Jacques Houdek, My Friend, Ungaria, Joci Pápai, Origo, Danemarca, Anja, Where I Am, Israel, IMRI, I Feel Alive, România, Ilinca ft. Alex Florea, Yodel It!, Norvegia, JOWST, Grab The Moment, Olanda, OG3NE, Lights and Shadows, Austria, Nathan Trent, Running On Air. Urmează acum finala concursului Vocea Europei, sâmbătă seară.
Aici, ar fi trebuit să concureze şi piesa Rusiei. Însă solista rusoaică a cântat în Crimeea ocupată de Putin, aşa că Ucraina a refuzat să o primească la Kiev, lucru care a declanşat un scandal. Ucraina a refuzat fie şi soluţia propusă de EBU: ca solista rusă să cânte prin tehnologie pe scena din Kiev, fără să intre în Ucraina.
Jacques Houdek, My Friend (OperaPop, Croaţia, Eurovision 2017)
Tijana Bogićević, In Too Deep (Serbia, Eurovision 2017)
Armonii transparente, muzicalitate, tehnică de scenă, voce foarte bună, totul pare foarte în regulă. Ceea ce lipseşte este originalitatea. Asta seamănă, îmi spune o cunoştinţă, cu hitul lui Katy Perry, Firework. Ia uitaţi aici frumuseţe de plagiat. Urmăriţi refrenul:
Nathan Trent, Running On Air (Austria)
Aşa cum am afirmat deja, această semifinală este mai slabă decât prima. Mult mai slabă. La voce, Nathan seamănă cu Jamiroquai. Iar melodioara asta iarăşi nu mi se pare deloc originală.
Jana Burčeska, Dance Alone (FYR Macedonia)
Deja acum am intrat în lumea discarilor, suntem în plin hit de discotecă. Dar iarăşi nici această melodie nu are strop de originalitate. Este foarte uşor să-ţi faci o bază de date cu mii de teme muzicale care au fost rulate în ultimii 50 de ani.
Le iei apoi, le mixezi, le modulezi, la schimbi ritmica şi le treci din gamă majoră în gamă minoră. Adaugi o alteraţie la cheie. Bagi un cinel, un sintetizator de sunete, o chitară. Muzica e atât de simplă azi. Problema e că ne-am uitat sufletul.
Claudia Faniello, Breathlessly (Malta, Eurovision 2017)
Claudia Faniello este unul dintre veteranii Eurovision. Are o experienţă remarcabilă de scenă. Ca mai toate maltezele din industria muzicală, are o caracteritică fizică tipică: e puţin rubicondă. Mai important este că are o voce foarte bună.
Aşa cum spun în fiecare an despre concurenţii maltezi, probabil că e vinovat aerul sărat al Mediteranei, care ajută mult vocea. Tema e uşor de prins, melodia sună bine, dar nu sare calul.
Ilinca ft. Alex Florea, Yodel It! (România)
Urmează marşul nostru cu iodlere, cel isteroidal şi lipsit de imaginaţie. Anul acesta am ales un cântec mediu ca tempo, combinaţie de hiphop cu iodler tirolez. Primul lucru pe care îl remarc la “ai noştri, ca brazii”, este că nu umplu scena.
Mereu am avut probleme cu decorul. Acum nu mai avem, e plin fundalul de decor, iar Alex tocmai şi-a atisn idealul în viaşă: s-a suit pe tun. Ilinca mi s-a părut depăşită complet de eveniment în finalul cântecului, când a falsat cumplit.
Noroc că a cam fost acoperită de public. Se pare că show-ul a avut succes şi am ajunge în finală.
OG3NE, Lights and Shadows (Olanda)
Cele trei cântăreţe batave au, aşa cum au spus şi la analiza de piesă, o partitură solistică foarte isteaţă. Este clar că e vorba despre un individ care ştie să armonizeze vocile pe toate coordonatele. Şi pe verticala, şi pe orizontala partiturii.
Problema este că, dacă dezbraci tema muzicală de toată această îmbrăcăminte scumpă, care-i dă strălucire, nu prea mai rămâne nimic.
Joci Pápai, Origo (Ungaria, Eurovision 2017)
Debut de melodie pe un cântec de jale unguresc. Din acesta apoi se deschide o temă pop, având în spate o instrumentaţie puternic dominată de armonii inspirate din muzica populară maghiară. Teoretic, totul ar trebui să fie deosebit de frumos.
Problema este că marele exportator al armoniilor muzicale tipice ungurilor rămâne Brahms, cu ale sale dansuri ungare. Urechea europeanului reacţionează la dansurile maghiare brahmsiene. Mai reacţionează la csardas, de când cu Vittorio Monti.
În schimb, ideea de a dezvolta un bocet maghiar nu mi se pare foarte fericit.
Anja, Where I Am (Danemarca)
Anja, ca mai toate cântăreţele de la această ediţie Eurovision, are o voce foarte bună. Melodia aceasta este însă o lălăială contrasă cu brutalitate din hiturile Mariei din Carei. În aceste momente, cred că, dacă se uită, Tommy Motola şi-a pus beţe de chibrit la ochi, să nu adoarmă.
Brendan Murray, Dying to Try (Irlanda)
Brendan are voce de fată, şa de feminină încât la lectura piesei m-a păcălit complet şi am crezut că este o tânără irlandeză. Probabil că are vocea în schimbare, altfel nu se explică. Mai mult, am găsit o poză a lui de pe Wiki în care seamănă frapant cu Paul McCartney. Aşa cum am spus însă compoziţia e sub valoarea solistului.
Valentina Monetta and Jimmie Wilson, Spirit of the Night (San Marino)
Interesant e că aflu acum de la Liana Stanciu că în San Marino Valentina este cântăreaţă de jazz, ceea ce mă face să-mi crească respectul pentru ea. Dar să vedem ce comunică “Spirit of the Night”. Jimmie Wilson are o voce care creează atmosferă în manieră Barry White.
După părerea mea, dincolo de toate aceste date, melodia nu este deloc originală, nu aduce nimic nou, e scrisă pe reţetă. Vreau mai mult, pretind mai mult şi înţeleg ca Eurovision să-mi ofere mai mult.
Jacques Houdek, My Friend (Croaţia, Eurovision 2017)
Acum urmează fenomenul Houdek. Doi oameni într-unul singur. Un tenoral de baladă pop, miat perfect, natural cu un bas-bariton de operă. Este incredibil modul cum poate să sară dintr-un registrul într-altul, cu câtă naturaleţe o face şi ce efect artistic-,melodic scoate.
Din punctul meu de vedere, este interpretarea şi concurentul serii. Un eveniment muzical în sine. Absolut fabulos. De la sopran la bas. Un fel de Ivan Rebroff.
JOWST, Grab The Moment (Norvegia)
Joachim şi colegul său de trup, JOWST, nu îmi transmite nimic. E bun în discotecă, în club, dacă şi-a făcut bine temele la lecţia de marketing, dar în rest nimic. Colegul lui e o clonă caraghioasă după Carla’s Dreams. Imitaţia nu se pune. Şi cam atât. O, unde eşti tu, Didrik… unde eşti tu, Alexander…
Timebelle, Apollo (Elveţia)
Timebelle este o fată din ELveţia, pe nume Miruna Mănescu. Oare de acum mai are permis de muncă în Elveţia? – mă întreb eu. Trebuie să recunosc că este prima voce feminină din seara aceasta care nu-mi place foarte mult: solista e puţin peste sunete la falsetul întârit şi are nişte metal în timbrul vocal.
Şi, iarăşi, îmi face impresia că am mai auzit asta. În ultima parte a melodiei, arată că are înalte, dar şi că nu are un control perfect pe acute.
Naviband, Story of My Life (Belarus)
nota de subsol la postare: după ce se termină acest livecommentary şi voi da cele zece piese calificate, voi edita în arhivă o veche postare cu Graham Bond Organization, „Hoochie Coochie Man”, pentru a updata şi SEO-iza lucrurile. Nu ezitaţi să căutaţi în arhivă şi să ascultaţi nişte muzică. Chiar mai bună decât cea de la Eurovision.
Aceşti belaruşi sunr primii din ţara lui Lukashenko care-mi plac. Este un IndiePop foarte frumos, în care cei doi ruşi albi eplică faptul că limba lor este veche de 600 de ani, cum ne-a spus Liana Stanciu înainte de interpretare.
În a doua parte a interpretării, solista este sub ton şi dă semne de oboseală vocală. În fond, este normal, la atâta zbânţuială.
Kristian Kostov, Beautiful Mess (Bulgaria, Eurovision 2017)
Alt puşti vine din Bulgaria, Kristian Kostov. Da, o voce deosebită pentru vârsta sa. Da, poţi aprecia valoarea vocală a omului, se aude timbrul de la primele acorduri. Mai depinde însă şi ce compozitor are în spate.
Pe de altă parte, se vede că are vocea în schimbare încă, pentru că, atunci când schimbă de pe piept în voce de falset întărit, devine inexact. Să ne reîntoarcem la valoarea muzicală a ceea ce transmite cântecul, el este coincurentul. Aici… avem o problemă.
Fusedmarc, Rain Of Revolution (Lituania)
Toate melodiile acestea au o zonă de iniţiere foarte ofertantă, după care se dizolvă egectiv, se dezumflă. Acum, ne întoarcem, cu acest cântec, la DiscoSoul-ul american din anii 70-80. Diana Ross cânta pe atunci chestii de-astea. Dar ea era originală.
Fusedmarc nu transmite nimic. Criza de inspiraţie muzicală de acum este dramatică, în comparaţie cu eplozia de originalitate din anii 60-70. Păcat câte voci bune, în primul rând feminine, cum vedem în acest concurs, se irosesc din lipsă de compoziţie.
Koit Toome & Laura, Verona (Estonia)
Iarăşi, o altă melodie care începe în forţă, şi ca imagine, şi ca sunet. Ai senzaţia că asculţi, de vreo oră, cu unele excepţie, aceeaşi piesă, cu uşoare diferenţe de instrumentare şi tonalitate. Este de altfel foarte dificil de ales între aceste melodii care seamănă foarte mult între ele.
O notă specială pentru frumuseţea şi timbrul aparte al vocii masculine. Dincolo de aceasta, mai nimic de spus. Vreau să reapară trupe de calibrul The Who, care să spargă iar tiparele şi să impună din nou valori muzicale autentice.
IMRI, I Feel Alive (Israel)
Liana spune că urmează un cântec de petrecere, de plajă. Exact aici suntem. Pe plajă, la petrecere. Atunci când compozitorii scriu un cântec, ei se gândesc aşa:
Dacă nu mă calific la Eurovision, să fac bani din vânzări în Europa, măcar să câştig bani din difuzare în cluburi şi discoteci, la vară, pe plajă.
Eurovision Song Contest 2017. Piesele-concurent calificate din Semifinala 2
Aceasta este seara celei de-a doua semifinale a Eurovision. Aici, avem concurenţi şi pe reprezentanţii noştri, pentru care nu am o simpatie deosebită. Tot aici am remarcat o melodie, “My Friend”, dar mai ales o voce: cea a croatului Jacques Houdek.
LATER EDIT 2: Este fabulos ce se întâmplă acum cu website-ul TVR. Au trecut nouă ani de când am consemnat prima dată că acest website este căzut… şi acum este tot căzut:
LATER EDIT: Cele zece piese care s-au calificat din a doua semifinală Eurovision sunt următoarele: Bulgaria, Kristian Kostov, Beautiful Mess, Belarus, Naviband, Story of My Life, Croaţia, Jacques Houdek, My Friend, Ungaria, Joci Pápai, Origo, Danemarca, Anja, Where I Am, Israel, IMRI, I Feel Alive, România, Ilinca ft. Alex Florea, Yodel It!, Norvegia, JOWST, Grab The Moment, Olanda, OG3NE, Lights and Shadows, Austria, Nathan Trent, Running On Air. Urmează acum finala concursului Vocea Europei, sâmbătă seară.
Aici, ar fi trebuit să concureze şi piesa Rusiei. Însă solista rusoaică a cântat în Crimeea ocupată de Putin, aşa că Ucraina a refuzat să o primească la Kiev, lucru care a declanşat un scandal. Ucraina a refuzat fie şi soluţia propusă de EBU: ca solista rusă să cânte prin tehnologie pe scena din Kiev, fără să intre în Ucraina.
Jacques Houdek, My Friend (OperaPop, Croaţia, Eurovision 2017)
Tijana Bogićević, In Too Deep (Serbia, Eurovision 2017)
Armonii transparente, muzicalitate, tehnică de scenă, voce foarte bună, totul pare foarte în regulă. Ceea ce lipseşte este originalitatea. Asta seamănă, îmi spune o cunoştinţă, cu hitul lui Katy Perry, Firework. Ia uitaţi aici frumuseţe de plagiat. Urmăriţi refrenul:
Nathan Trent, Running On Air (Austria)
Aşa cum am afirmat deja, această semifinală este mai slabă decât prima. Mult mai slabă. La voce, Nathan seamănă cu Jamiroquai. Iar melodioara asta iarăşi nu mi se pare deloc originală.
Jana Burčeska, Dance Alone (FYR Macedonia)
Deja acum am intrat în lumea discarilor, suntem în plin hit de discotecă. Dar iarăşi nici această melodie nu are strop de originalitate. Este foarte uşor să-ţi faci o bază de date cu mii de teme muzicale care au fost rulate în ultimii 50 de ani.
Le iei apoi, le mixezi, le modulezi, la schimbi ritmica şi le treci din gamă majoră în gamă minoră. Adaugi o alteraţie la cheie. Bagi un cinel, un sintetizator de sunete, o chitară. Muzica e atât de simplă azi. Problema e că ne-am uitat sufletul.
Claudia Faniello, Breathlessly (Malta, Eurovision 2017)
Claudia Faniello este unul dintre veteranii Eurovision. Are o experienţă remarcabilă de scenă. Ca mai toate maltezele din industria muzicală, are o caracteritică fizică tipică: e puţin rubicondă. Mai important este că are o voce foarte bună.
Aşa cum spun în fiecare an despre concurenţii maltezi, probabil că e vinovat aerul sărat al Mediteranei, care ajută mult vocea. Tema e uşor de prins, melodia sună bine, dar nu sare calul.
Ilinca ft. Alex Florea, Yodel It! (România)
Urmează marşul nostru cu iodlere, cel isteroidal şi lipsit de imaginaţie. Anul acesta am ales un cântec mediu ca tempo, combinaţie de hiphop cu iodler tirolez. Primul lucru pe care îl remarc la “ai noştri, ca brazii”, este că nu umplu scena.
Mereu am avut probleme cu decorul. Acum nu mai avem, e plin fundalul de decor, iar Alex tocmai şi-a atisn idealul în viaşă: s-a suit pe tun. Ilinca mi s-a părut depăşită complet de eveniment în finalul cântecului, când a falsat cumplit.
Noroc că a cam fost acoperită de public. Se pare că show-ul a avut succes şi am ajunge în finală.
OG3NE, Lights and Shadows (Olanda)
Cele trei cântăreţe batave au, aşa cum au spus şi la analiza de piesă, o partitură solistică foarte isteaţă. Este clar că e vorba despre un individ care ştie să armonizeze vocile pe toate coordonatele. Şi pe verticala, şi pe orizontala partiturii.
Problema este că, dacă dezbraci tema muzicală de toată această îmbrăcăminte scumpă, care-i dă strălucire, nu prea mai rămâne nimic.
Joci Pápai, Origo (Ungaria, Eurovision 2017)
Debut de melodie pe un cântec de jale unguresc. Din acesta apoi se deschide o temă pop, având în spate o instrumentaţie puternic dominată de armonii inspirate din muzica populară maghiară. Teoretic, totul ar trebui să fie deosebit de frumos.
Problema este că marele exportator al armoniilor muzicale tipice ungurilor rămâne Brahms, cu ale sale dansuri ungare. Urechea europeanului reacţionează la dansurile maghiare brahmsiene. Mai reacţionează la csardas, de când cu Vittorio Monti.
În schimb, ideea de a dezvolta un bocet maghiar nu mi se pare foarte fericit.
Anja, Where I Am (Danemarca)
Anja, ca mai toate cântăreţele de la această ediţie Eurovision, are o voce foarte bună. Melodia aceasta este însă o lălăială contrasă cu brutalitate din hiturile Mariei din Carei. În aceste momente, cred că, dacă se uită, Tommy Motola şi-a pus beţe de chibrit la ochi, să nu adoarmă.
Brendan Murray, Dying to Try (Irlanda)
Brendan are voce de fată, şa de feminină încât la lectura piesei m-a păcălit complet şi am crezut că este o tânără irlandeză. Probabil că are vocea în schimbare, altfel nu se explică. Mai mult, am găsit o poză a lui de pe Wiki în care seamănă frapant cu Paul McCartney. Aşa cum am spus însă compoziţia e sub valoarea solistului.
Valentina Monetta and Jimmie Wilson, Spirit of the Night (San Marino)
Interesant e că aflu acum de la Liana Stanciu că în San Marino Valentina este cântăreaţă de jazz, ceea ce mă face să-mi crească respectul pentru ea. Dar să vedem ce comunică “Spirit of the Night”. Jimmie Wilson are o voce care creează atmosferă în manieră Barry White.
După părerea mea, dincolo de toate aceste date, melodia nu este deloc originală, nu aduce nimic nou, e scrisă pe reţetă. Vreau mai mult, pretind mai mult şi înţeleg ca Eurovision să-mi ofere mai mult.
Jacques Houdek, My Friend (Croaţia, Eurovision 2017)
Acum urmează fenomenul Houdek. Doi oameni într-unul singur. Un tenoral de baladă pop, miat perfect, natural cu un bas-bariton de operă. Este incredibil modul cum poate să sară dintr-un registrul într-altul, cu câtă naturaleţe o face şi ce efect artistic-,melodic scoate.
Din punctul meu de vedere, este interpretarea şi concurentul serii. Un eveniment muzical în sine. Absolut fabulos. De la sopran la bas. Un fel de Ivan Rebroff.
JOWST, Grab The Moment (Norvegia)
Joachim şi colegul său de trup, JOWST, nu îmi transmite nimic. E bun în discotecă, în club, dacă şi-a făcut bine temele la lecţia de marketing, dar în rest nimic. Colegul lui e o clonă caraghioasă după Carla’s Dreams. Imitaţia nu se pune. Şi cam atât. O, unde eşti tu, Didrik… unde eşti tu, Alexander…
Timebelle, Apollo (Elveţia)
Timebelle este o fată din ELveţia, pe nume Miruna Mănescu. Oare de acum mai are permis de muncă în Elveţia? – mă întreb eu. Trebuie să recunosc că este prima voce feminină din seara aceasta care nu-mi place foarte mult: solista e puţin peste sunete la falsetul întârit şi are nişte metal în timbrul vocal.
Şi, iarăşi, îmi face impresia că am mai auzit asta. În ultima parte a melodiei, arată că are înalte, dar şi că nu are un control perfect pe acute.
Naviband, Story of My Life (Belarus)
nota de subsol la postare: după ce se termină acest livecommentary şi voi da cele zece piese calificate, voi edita în arhivă o veche postare cu Graham Bond Organization, „Hoochie Coochie Man”, pentru a updata şi SEO-iza lucrurile. Nu ezitaţi să căutaţi în arhivă şi să ascultaţi nişte muzică. Chiar mai bună decât cea de la Eurovision.
Aceşti belaruşi sunr primii din ţara lui Lukashenko care-mi plac. Este un IndiePop foarte frumos, în care cei doi ruşi albi eplică faptul că limba lor este veche de 600 de ani, cum ne-a spus Liana Stanciu înainte de interpretare.
În a doua parte a interpretării, solista este sub ton şi dă semne de oboseală vocală. În fond, este normal, la atâta zbânţuială.
Kristian Kostov, Beautiful Mess (Bulgaria, Eurovision 2017)
Alt puşti vine din Bulgaria, Kristian Kostov. Da, o voce deosebită pentru vârsta sa. Da, poţi aprecia valoarea vocală a omului, se aude timbrul de la primele acorduri. Mai depinde însă şi ce compozitor are în spate.
Pe de altă parte, se vede că are vocea în schimbare încă, pentru că, atunci când schimbă de pe piept în voce de falset întărit, devine inexact. Să ne reîntoarcem la valoarea muzicală a ceea ce transmite cântecul, el este coincurentul. Aici… avem o problemă.
Fusedmarc, Rain Of Revolution (Lituania)
Toate melodiile acestea au o zonă de iniţiere foarte ofertantă, după care se dizolvă egectiv, se dezumflă. Acum, ne întoarcem, cu acest cântec, la DiscoSoul-ul american din anii 70-80. Diana Ross cânta pe atunci chestii de-astea. Dar ea era originală.
Fusedmarc nu transmite nimic. Criza de inspiraţie muzicală de acum este dramatică, în comparaţie cu eplozia de originalitate din anii 60-70. Păcat câte voci bune, în primul rând feminine, cum vedem în acest concurs, se irosesc din lipsă de compoziţie.
Koit Toome & Laura, Verona (Estonia)
Iarăşi, o altă melodie care începe în forţă, şi ca imagine, şi ca sunet. Ai senzaţia că asculţi, de vreo oră, cu unele excepţie, aceeaşi piesă, cu uşoare diferenţe de instrumentare şi tonalitate. Este de altfel foarte dificil de ales între aceste melodii care seamănă foarte mult între ele.
O notă specială pentru frumuseţea şi timbrul aparte al vocii masculine. Dincolo de aceasta, mai nimic de spus. Vreau să reapară trupe de calibrul The Who, care să spargă iar tiparele şi să impună din nou valori muzicale autentice.
IMRI, I Feel Alive (Israel)
Liana spune că urmează un cântec de petrecere, de plajă. Exact aici suntem. Pe plajă, la petrecere. Atunci când compozitorii scriu un cântec, ei se gândesc aşa:
Dacă nu mă calific la Eurovision, să fac bani din vânzări în Europa, măcar să câştig bani din difuzare în cluburi şi discoteci, la vară, pe plajă.