Acum doi ani, am avut la Eurovision o trupa inedita, Locomondo, ce si-a schimbat numele in Todomondo dupa finala nationala. Unul dintre membri era Ciro de Luca. Todomondo a disparut, iar Ciro s-a hotarat dupa doi ani sa vorbeasca.
In a doua parte a interviului pe care mi l-a acordat, Ciro povesteste ca PR-ul TVR n-a catadicsit sa aranjeze, la Helsinki, inainte de finala, decat o singura prezenta scenica neoficiala.
Ciro aminteste ca, deosebit de curtenitori, organizatorii prezentei romanesti la Helsinki au avut grija sa le ceara inapoi baietilor de la Todomondo recuzita de scena, la revenirea in tara. Iar ceea ce le-a lasat s-a rupt la a doua purtare.
Citind acest interviu, veti descoperi un Ciro de Luca sensibil, rafinat, plin de umor si cu picioarele pe pamant, complet diferit de imaginea superficiala pe care i-a creat-o TVR. Este numai prima parte din cele patru ale acestui interviu. Vom afla lucruri foarte interesante despre cum lucreaza Mafia din TVR.
Ciro de Luca: Revenim la noi: haine pentru finala, facute de firma, de creatori de moda…
Blogul lui Budescu: Tot din outlet?
Ciro de Luca: Nu, confectionate de niste oameni care l-au facut pe Valer al meu clown de circ rusesc, iar pe mine mafiot… Eu cant de dragoste si sunt mafiot? Pe Andrei, numai a roman nu l-au imbracat. Pe Bogdan, in rosu, de arata ca o minge de fotbal cand se joaca iarna. Pe Kamara nu stiu cu ce sa-l aseman, numai Vladut era cat de cat la locul lui. Ajungem in sfarsit la Helsinki…
Blogul lui Budescu: Se spunea ca ati vrut sa va retrageti.
Ciro de Luca: Ehe… Ajungem la hotel, ne-am cazat si trebuia sa mergem sa ne facem legitimatiile. Au urcat in masini: cameramanul, Manoliu, Doina Botis, Eduard Carcota, Elena Stirbescu, Bianca (PR), Luiza (PR), cinci membri ai trupei,… iar eu n-am avut loc. Am ramas in hotel!
Blogul lui Budescu: Frumos!
“La repetitie, am cantat cinci minute”
Ciro de Luca: Oricum, am primit legitimatia a doua zi, si cu insistenta. Bun, am ajuns la repetitii si, din 20 de minute alocate, ne-au dat 10 si alea cu primele cinci fara melodie. Am cantat odata si-am plecat.
Blogul lui Budescu: Cei patru apostoli erau doi: Luca.
Ciro de Luca: Pentru ca se organiza petrecerea de deschidere a Eurovision, si atunci cine sa mai ramana acolo?
Blogul lui Budescu: Inseamna ca ati fost ultimii, chiar in buza deschiderii.
Ciro de Luca: A doua zi, la repetitie, ne-am auzit, dar nu aveam background de imagini, cica trimise de TVR cu o luna inainte. Atunci s-a suparat Manoliu, dar rau de tot, ca eu chiar m-am speriat si am zis ca venim acasa. Stii cum e: cine sa enerveaza nu are castig de cauza. Lucrurile s-au linistit.
Blogul lui Budescu: Tin minte figura.
O singura cantare in afara concursului
Ciro de Luca: Oricum, frumos, public, aplauze, ovatii, ceva extraordinar pentru mine. Dar stai! Toate tarile aveau concerte sau invitatii in diferite cluburi, piete etc., sa-si cante melodia, numai Romania nu! Am cantat numai o data, si asta cu o zi inainte de concurs.
Blogul lui Budescu: Cine trebuia sa organizeze descinderile din afara concursului, TVR?
Ciro de Luca: PR-ii nostri. Erau vreo sase-sapte televizoare mari, si niciodata nu am vazut videoclipul nostru. Eu si cu Valer am fost asa, ca intrusii, intr-o zi si erau toti acolo, in afara de noi, intr-un club oficial Eurovision. DJ-ul baga toate piesele din concurs. Bineinteles, a noastra nu!
Blogul lui Budescu: A fost intentie sau lipsa de profesionalism? Neglijenta? Indolenta?
“Ne-au luat hainele de scena inapoi”
Ciro de Luca: Nu pot sa spun decat ca ma enervam mereu si numai Valer ma asculta. N-aveam nici o putere, noi, din trupa. Ne-am intors in tara si, dupa o saptamana, ia ghici ce s-a-ntamplat? Ne-au cerut toate hainele inapoi! Facute pe masura fiecaruia. De nervi, eu nici nu mi-am dus camasa la curatat, le-am dat-o murdara de fond de ten de la Helsinki. Na! sa le fie de bine!
Blogul lui Budescu: La orice ma asteptam, dar nu si la asa ceva. In 1997, am avut pentru cor un sponsor, Viorex, fabricant de blugi. Am cantat in concerte cu recuzita, luata pe masura, si ne-au ramas hainele!
Ciro de Luca: Vezi? Macar ca amintire.
Blogul lui Budescu: Ce sa faci, sa le speli si sa le vinzi altuia ca noi-noute?
Ciro de Luca: Ne-au lasat tricourile si gecile alea cu inscrisul “Todomondo”, dar nici la pescuit nu ma duc cu ele, ca s-au rupt din a doua purtare.
Blogul lui Budescu: Material prost.
Ciro de Luca: Da. Fratii lui Outlet.
Ciro: “Ne-am platit mancarea”
Blogul lui Budescu: V-ati ales cu ceva? Bani?
Ciro de Luca: Da. Din sase emisiuni inregistrate pentru ei. Mie personal mi-au dat 21.000.000 de lei vechi.
Blogul lui Budescu: Contracte in strainatate?
Ciro de Luca: Nu. Nici un contract. Oricum trebuiau sa ne dea diurna…
Blogul lui Budescu: … mai bine lucrai o luna pe santier, in constructii.
Ciro de Luca: … si atunci, ne-au facut emisiuniile “Drumul spre Helsinki”. Noua ne-au asigurat doar transportul si cazarea, masa si-a platit-o fiecare. M-am ars!
Blogul lui Budescu: Nu pot sa cred! V-ati platit mancarea…
Ciro de Luca: Dar sa stii ca nu imi pare rau. La Helsinki, bine ca ne-a dat o masa consulul Romaniei, la Kiev la fel, restul, “vai de capul meu”, cum zice si Valer.
Blogul lui Budescu: Bine-bine, dar pe ce se duce bugetul acela pentru Eurovision?
Ciro de Luca: Nu stiu, au zis ca doar pentru artificii au dat 5.000 de euro. Cica bani de la Becali. Pai eu, cu 5.000 de euro, imi cumpar un tun. Cica inscrierea costa 80 – 90 de mii de euro. Oricum, n-am vazut niciodata un bilet de avion sa coste atat de mult, si nu era business class. Poate un pic mai putin, pentru ca Manoliu calcula in franci elevetieni, nu stiu de ce. Eu zic ca, la banii care se investesc in Eurovision, se poate ca Romania sa plateasca precum Franta, Anglia, Marea Britanie si Spania, si ar fi mereu in finala.
(va urma)