EUROVISION Albania: Rona Nishliu – Suus

Share

De câţiva ani, de când au apărut cercuri ceva mai cosmopolite prin stratosul albanez, Tirana parcă a descoperit femeia şi veleităţile ei de tip occidental.Anul trecut, o albaneză de aceeaşi factură, cu un clip hipersupraultraprocesat, a făcut o figură palidă, aşa cum va face şi aceasta.

ilkar

Melodia nu transmite nimic. Solista ştie să cânte dar nu are ce. Sunt câteva sunete de debut, se vrea o expoziţie simplă, urmată de o dezvoltare pe amplificare, încărcată de tragism.

Doi copii trag cu creta albă două linii, pe doi pereţi diametral opuşi, îmbrăcaţi în hăinuţe negre, de şcoală. Ambii seamănă cu “omul din vis” care-i apare protagonistului din Glissando, filmul lui Daneliuc, dar este vorba despre copii aflaţi la o vârstă mult mai fragedă.

Pehlivanilor, lumea mai ştie ce înseamnă aceste simboluri: copilăria pierdută, alb şi negru, frumos şi urât, lumină şi întuneric în viaţa unui copil, a omului, de când se naşte. Dar muzica, muzica unde e? De ce stă Rona la pupitru fix, ca Christina Aguillera, de ce o imită, dacă nu transmite nimic?

Şi straniu este că ne-am întors astfel, culmea!, la aceeaşi muzică uşoară revolută albaneză, de sorginte comunistă, de la care am plecat toţi acum 20 de ani. La ce bun? Nu e păcat de calităţile vocale ale acestei soliste, de munca ei, de cele două modulaţii-n care-şi întinde glasul?

România: Mandinga – Zaleilah

Despre această melodie nu îmi place să vorbesc. Vom vedea de ce e de ruşine că participăm cu o manea latino la Eurovision, în condiţiile în care alţii se respectă şi nu-şi bat joc. Este o dovadă de mare slăbiciune a competiţiei româneşti.

Organizatorul (mă refer la SRTV, nu la Dan Manoliu) parcă se străduieşte de câţiva ani să facă tot ce poate pentru a discredita pe cât posibil concursul românesc, a-şi îndepărta minţile creatoare din muzica românească şi a aduce în loc jocurile de culise, pentru ca melodia cea mai piloasă într-o anumită conjunctură de interese să învingă.

Share