În această seară, are loc una dintre cele mai slabe semifinale din istoria Eurovision. Cu certitudine însă cea de-a doua semifinală este şi mai slabă decât aceasta de acum.
===
Cele zece melodii-concurent care s-au calificat din prima semifinală sunt: R. Moldova, Sunstroke Project, “Hey Mamma”, Azerbaijan, Dihaj, “Skeletons”, Grecia, Demy, “This is Love”, Suedia, Robin Bengtsson, “Can’t Go On”, Portugalia, Salvador Sobral, “Amar Pelos Dois”, Polonia, Kasia Moś, “Flashlight”, Armenia, Artsvik, “Fly With Me”, Australia, Isaiah, “Don’t Come Easy”, Cipru, Hovig, “Gravity”, Belgia, Blanche, “City Lights”.
Jacques Houdek, My Friend (OperaPop, Croaţia)
Vom comenta în această seară împreună evoluţia în timp real a interpreţilor pieselor-concurent. Eistă o melodie ieşită din comun prin frumuseţea ei, faţă de nivelul Eurovision – piesa portughezului Salvador Sobral. În rest, mediocritate lucie.
Robin Bengtsson, Can’t Go On (Suedia)
Robin Bengtsson, ca orice suedez din industria muzicală scandinavă care se respectă, cântă perfect. A intrat într-un soi de viteză de croazieră din care nimic nu-l poate scoate. Tema de strofă este un simplu preparativ pentru refren, care este simplu şi percutant.
Din păcate, atunci când asculţi mari trupe suedeze de tot felul de muzici, este destul de greu să lauzi o asemenea construcţie simplă, elementară,. Dacă nu are nimic ieşit din comun. Oricât de sclipicioasă ar fi ea.
Tamara Gachechiladze, Keep The Faith (Georgia) (Eurovision 2017)
Tamara Gachechiladze este o cântăreaţă experimentată în Eurovision, iubitoare de jazz. Melodia ei este înnobilată de vocea solistei, foarte bună. Solista schimbă registrul emisiei cu foarte mult dexter.
Melodia însă este net inferioară solistei. Aceasta poate numai să o pună în valoare mai bine, câtă valoare are partitura în sine. La re-refren, există o modulaţie care creşte tensiunea frumos şi ajută la buna marketare a întregului conţinut.
Isaiah, Don’t Come Easy (Australia)
Australianul Isaiah are o piesă foarte slabă, care este departe, departe, la ani lumină de minunăţiile ce reprezintă muzica australiană pop. Mai mult, solistul o ia pe arătură rău de tot, încercând să ritmandbluzeze fără succes. Nimic de comentat.
Lindita, World (Albania)
Lindita debutează cu un patinaj peste sunet. Cred că este extrem de emoţionată. Cântecul ei, “World”, este o construcţie mai complicată, care necesită sânge rece, dozaj. Mie, personal, mi se pare că e cam depăşită de importanţa momentului.
Când încearcă să evadeze în contrasopran sare din notele pe care ar trebuie să le atingă. Peste sunete, evident, semn că nu-şi poate controla ca lumea suflul. Apoi, se mai redresează şi “bagă material” spre finalul piesei. Sub clip, ca interpretare.
Blanche, City Lights (Belgia) (Eurovision 2017)
Belgianca Blanche are o voce foarte interesantă, alto 2, dificil de prins în canoanele muzicii. Piesa aceasta este clar în vena componistică Dave Gahan – Depeche Mode. Ascultată în căşti, probabil că această piesă oferă o spaţialitate interesantă.
Este dificil să iei să cânţi o temă într-un registru, piano, apoi să o reiei la octavă tot în piano, apoi în forte. Foarte emoţionată, dar s-a descurcta. Având în vedere dificultatea piesei, bravo!
Slavko Kalezić, Space (Muntenegru)
O prezenţă scenică stranie, transexuală, cu rochie albastră de atlaz lungă, maieu negru translucid, părul împletit în coadă până la coccis. Apoi rochia este aruncată, nonşalant, şi începe muzica.
Dar muzica? Muzica nu este, este o lungă paralaleală ritmică disco. Solistul sare din sunete, rotindu-şi coada-mpletită, măi, tată, măi… Slab, slab tare.
Norma John, Blackbird (Finlanda)
După Blache, formaţia finlandeză Norma John vine în competiţie cu o altă piesă foarte interesantă ca melodicitate. O melodie care, pe măsură ce o mai asculţi, o placi mai mult. Dincolo totuşi de ceea ce spune în primul minut, nu mai transmite nimic.
Se vede că avem de-a face cu o formaţie care face acest lucru (cântă) de vreo 15 ani. Solista, Lisa, este foarte stăpână pe ea şi ştie meseria. După Blanche, a doua melodie care-mi place, împreună cu cea de-a treia, care urmează, interpretată de portughezul Salvador Sobral.
Dihaj, Skeletons (Azerbaijan)
Piesa aceasta de la azeri este bună, dar mai puţin dihai decât cea cu care Azerbaijanul a câştigat acum câţiva ani competiţia. Oricum, este remarcabilă în continuare intenţia azerilor de a se occidentaliza prin muzică pop.
Ideal ar fi dacă dictatorul de la Baku ar respecta şi drepturile omului.
Salvador Sobral, Amar Pelos Dois (Portugalia)
Acum urmează melodia cea mai frumoasă a acestei prime semifinale. Salvador Sobral transmite foarte mult. Un tip foarte sensibil şi rafinat, Salvador Sobral transmite foarte mult şi probabil că ar fi cu impact emoţional şi mai mare dacă s-ar înţelege ce spune.
Felul cum interpretează cu mâinile, cu picioarele, cum dansează şi pune accente pe fiecare sunet este un semn de mare sensibilitate. Eu i-aş da locul I anul acesta. Este remarcabil, o figură aparte.
Demy, This is Love (Grecia)
Exact acum s-a boxat Facebook sau nu mai ştiu eu ce se petrece, că restul merg pe-aici. Denny din Grecia începe bramburea prin copaci cu vocea, apoi se redresează şi începe să aibă încredere în ea.
În afară de debut, secvenţa cantabilă de refren este foarte bună, apoi se aude o distonanţă între ea şi backing vocals fi la “this is love”. Noi semne de hiperventilaţie, generate de emoţie, la strofa a doua.
Ciudat este că solista seamănă cu… Eli Roman de la Realitatea TV! Foarte emoţionată…
Kasia Moś, Flashlight (Polonia)
Solista are o voce foarte bună, cu multe frecvenţe grave prin ea şi tendinţa de a rupe gutural ca la jazz. Melodia-concurent însă este şi foarte dificl de interpretat, şi banală. Are stop-and-go-uri, ridicări pe sunete lungi, scurte.
Problema este cu ce rămâi după chestia asta extrem de consumantă şi constisitoare pentru glas.
Sunstroke Project, Hey Mamma (Moldova)
Un dezavantaj major pentru R. Moldova este că Sunstroke Project nu e în semifinală cu noi. Al doilea este că basarabenii au decis anul acesta să nu eporte ethosul popular specific.
În rest, poţi vedea că noi, românii, chiar şi peste Prut, suntem la fel de occidentalizaţi în muzică. Chiar dacă Anton Ragoza şi Serghei Stepanov sunt etnici ruşi, ambii din Tiraspol. Împreună cu Olia Tira, formaţia a reprezntat R. Moldova la Eurovision 2010, la Oslo.
Svala, Paper (Islanda)
Svala, fata tatălui ei islandez, are o voce mult mai bună decât piesişoara pe care o interpretează. Aceasta are o secţiune de refren care duce cu gândul la armoniile ABBA, dar cam atât.
Martina Bárta, My Turn (Cehia)
Foarte interesantă vocea Martinei, dotată cu nişte frecvenţe grave remarcabile. Cehoaica interpretează o baladă pop plăcută. Problema este că aceasta nu spune nici o poveste nouă în muzică.
Are anumite momente în care trebuie să facă legături de fineţe în piano, care nu-i ies. Unde nu este exactă deloc. Dar asta nu prea contează, pentru că telespectatorul deja ştie de zeci de ani totul despre această piesă.
Hovig, Gravity, by Thomas G:son (Cipru)
La această melodie, am senzaţia că, dacă de-a lungul anilor, aş fi fost jurnalist muzical, aş putea acum să spun, la fiecare secvenţă ritmică, de unde anume provine. Apreciez patosul solistului.
Nu am cum să nu apreciez calitatea tehnică remarcabilă a ansamblului. Mai trebuie să eiste şi originalitate, iar aceasta lipseşte. Este boala secolului poate.
Artsvik, Fly With Me (Armenia)
Armeanca Artsvik vine în competiţie cu o melodie etrasă din ethosul armean. Modernizată, dar nu pot să spun că sunt încântat de ceea ce aud. Poate că nu se potriveşte cu urechea mea românească şi la fel reacţionează la Mugur de fluier de exemplu şi un armean.
Omar Naber, On My Way (Slovenia) (Eurovision 2017)
Slovenul Omar Naber, cu faţă parcă desprinsă din castingurile la Take That, cântă cu experienţă. Nu are nici o problemă, melodia este darnică, iar vocea solistului remarcabilă.
Cântecul acesta are toate ingredientele succesului. Sunt vreo două sau trei modulaţi pozitive succesive şi sunt curios ce se va întâmpla până la urmă cu vocea solistului. Piesa este frumoasă.
Triana Park, Line (Letonia)
Fata asta parcă este, ca look, o regină albină luptătoare din secta amazoancelor sălbatice neîmblânzite. Melodia este la fel de ciudată ca şi apariţia scenică.
În ultimii ani, eurovizioanele astea… parcă primesc teme de scris pe reţetă, apoi fiecare vin cu propriile aberaţii creative pe acea temă.
Eurovision Song Contest 2017. Piesele calificate din semifinala 1
În această seară, are loc una dintre cele mai slabe semifinale din istoria Eurovision. Cu certitudine însă cea de-a doua semifinală este şi mai slabă decât aceasta de acum.
===
Cele zece melodii-concurent care s-au calificat din prima semifinală sunt: R. Moldova, Sunstroke Project, “Hey Mamma”, Azerbaijan, Dihaj, “Skeletons”, Grecia, Demy, “This is Love”, Suedia, Robin Bengtsson, “Can’t Go On”, Portugalia, Salvador Sobral, “Amar Pelos Dois”, Polonia, Kasia Moś, “Flashlight”, Armenia, Artsvik, “Fly With Me”, Australia, Isaiah, “Don’t Come Easy”, Cipru, Hovig, “Gravity”, Belgia, Blanche, “City Lights”.
Jacques Houdek, My Friend (OperaPop, Croaţia)
Vom comenta în această seară împreună evoluţia în timp real a interpreţilor pieselor-concurent. Eistă o melodie ieşită din comun prin frumuseţea ei, faţă de nivelul Eurovision – piesa portughezului Salvador Sobral. În rest, mediocritate lucie.
Robin Bengtsson, Can’t Go On (Suedia)
Robin Bengtsson, ca orice suedez din industria muzicală scandinavă care se respectă, cântă perfect. A intrat într-un soi de viteză de croazieră din care nimic nu-l poate scoate. Tema de strofă este un simplu preparativ pentru refren, care este simplu şi percutant.
Din păcate, atunci când asculţi mari trupe suedeze de tot felul de muzici, este destul de greu să lauzi o asemenea construcţie simplă, elementară,. Dacă nu are nimic ieşit din comun. Oricât de sclipicioasă ar fi ea.
Tamara Gachechiladze, Keep The Faith (Georgia) (Eurovision 2017)
Tamara Gachechiladze este o cântăreaţă experimentată în Eurovision, iubitoare de jazz. Melodia ei este înnobilată de vocea solistei, foarte bună. Solista schimbă registrul emisiei cu foarte mult dexter.
Melodia însă este net inferioară solistei. Aceasta poate numai să o pună în valoare mai bine, câtă valoare are partitura în sine. La re-refren, există o modulaţie care creşte tensiunea frumos şi ajută la buna marketare a întregului conţinut.
Isaiah, Don’t Come Easy (Australia)
Australianul Isaiah are o piesă foarte slabă, care este departe, departe, la ani lumină de minunăţiile ce reprezintă muzica australiană pop. Mai mult, solistul o ia pe arătură rău de tot, încercând să ritmandbluzeze fără succes. Nimic de comentat.
Lindita, World (Albania)
Lindita debutează cu un patinaj peste sunet. Cred că este extrem de emoţionată. Cântecul ei, “World”, este o construcţie mai complicată, care necesită sânge rece, dozaj. Mie, personal, mi se pare că e cam depăşită de importanţa momentului.
Când încearcă să evadeze în contrasopran sare din notele pe care ar trebuie să le atingă. Peste sunete, evident, semn că nu-şi poate controla ca lumea suflul. Apoi, se mai redresează şi “bagă material” spre finalul piesei. Sub clip, ca interpretare.
Blanche, City Lights (Belgia) (Eurovision 2017)
Belgianca Blanche are o voce foarte interesantă, alto 2, dificil de prins în canoanele muzicii. Piesa aceasta este clar în vena componistică Dave Gahan – Depeche Mode. Ascultată în căşti, probabil că această piesă oferă o spaţialitate interesantă.
Este dificil să iei să cânţi o temă într-un registru, piano, apoi să o reiei la octavă tot în piano, apoi în forte. Foarte emoţionată, dar s-a descurcta. Având în vedere dificultatea piesei, bravo!
Slavko Kalezić, Space (Muntenegru)
O prezenţă scenică stranie, transexuală, cu rochie albastră de atlaz lungă, maieu negru translucid, părul împletit în coadă până la coccis. Apoi rochia este aruncată, nonşalant, şi începe muzica.
Dar muzica? Muzica nu este, este o lungă paralaleală ritmică disco. Solistul sare din sunete, rotindu-şi coada-mpletită, măi, tată, măi… Slab, slab tare.
Norma John, Blackbird (Finlanda)
După Blache, formaţia finlandeză Norma John vine în competiţie cu o altă piesă foarte interesantă ca melodicitate. O melodie care, pe măsură ce o mai asculţi, o placi mai mult. Dincolo totuşi de ceea ce spune în primul minut, nu mai transmite nimic.
Se vede că avem de-a face cu o formaţie care face acest lucru (cântă) de vreo 15 ani. Solista, Lisa, este foarte stăpână pe ea şi ştie meseria. După Blanche, a doua melodie care-mi place, împreună cu cea de-a treia, care urmează, interpretată de portughezul Salvador Sobral.
Dihaj, Skeletons (Azerbaijan)
Piesa aceasta de la azeri este bună, dar mai puţin dihai decât cea cu care Azerbaijanul a câştigat acum câţiva ani competiţia. Oricum, este remarcabilă în continuare intenţia azerilor de a se occidentaliza prin muzică pop.
Ideal ar fi dacă dictatorul de la Baku ar respecta şi drepturile omului.
Salvador Sobral, Amar Pelos Dois (Portugalia)
Acum urmează melodia cea mai frumoasă a acestei prime semifinale. Salvador Sobral transmite foarte mult. Un tip foarte sensibil şi rafinat, Salvador Sobral transmite foarte mult şi probabil că ar fi cu impact emoţional şi mai mare dacă s-ar înţelege ce spune.
Felul cum interpretează cu mâinile, cu picioarele, cum dansează şi pune accente pe fiecare sunet este un semn de mare sensibilitate. Eu i-aş da locul I anul acesta. Este remarcabil, o figură aparte.
Demy, This is Love (Grecia)
Exact acum s-a boxat Facebook sau nu mai ştiu eu ce se petrece, că restul merg pe-aici. Denny din Grecia începe bramburea prin copaci cu vocea, apoi se redresează şi începe să aibă încredere în ea.
În afară de debut, secvenţa cantabilă de refren este foarte bună, apoi se aude o distonanţă între ea şi backing vocals fi la “this is love”. Noi semne de hiperventilaţie, generate de emoţie, la strofa a doua.
Ciudat este că solista seamănă cu… Eli Roman de la Realitatea TV! Foarte emoţionată…
Kasia Moś, Flashlight (Polonia)
Solista are o voce foarte bună, cu multe frecvenţe grave prin ea şi tendinţa de a rupe gutural ca la jazz. Melodia-concurent însă este şi foarte dificl de interpretat, şi banală. Are stop-and-go-uri, ridicări pe sunete lungi, scurte.
Problema este cu ce rămâi după chestia asta extrem de consumantă şi constisitoare pentru glas.
Sunstroke Project, Hey Mamma (Moldova)
Un dezavantaj major pentru R. Moldova este că Sunstroke Project nu e în semifinală cu noi. Al doilea este că basarabenii au decis anul acesta să nu eporte ethosul popular specific.
În rest, poţi vedea că noi, românii, chiar şi peste Prut, suntem la fel de occidentalizaţi în muzică. Chiar dacă Anton Ragoza şi Serghei Stepanov sunt etnici ruşi, ambii din Tiraspol. Împreună cu Olia Tira, formaţia a reprezntat R. Moldova la Eurovision 2010, la Oslo.
Svala, Paper (Islanda)
Svala, fata tatălui ei islandez, are o voce mult mai bună decât piesişoara pe care o interpretează. Aceasta are o secţiune de refren care duce cu gândul la armoniile ABBA, dar cam atât.
Martina Bárta, My Turn (Cehia)
Foarte interesantă vocea Martinei, dotată cu nişte frecvenţe grave remarcabile. Cehoaica interpretează o baladă pop plăcută. Problema este că aceasta nu spune nici o poveste nouă în muzică.
Are anumite momente în care trebuie să facă legături de fineţe în piano, care nu-i ies. Unde nu este exactă deloc. Dar asta nu prea contează, pentru că telespectatorul deja ştie de zeci de ani totul despre această piesă.
Hovig, Gravity, by Thomas G:son (Cipru)
La această melodie, am senzaţia că, dacă de-a lungul anilor, aş fi fost jurnalist muzical, aş putea acum să spun, la fiecare secvenţă ritmică, de unde anume provine. Apreciez patosul solistului.
Nu am cum să nu apreciez calitatea tehnică remarcabilă a ansamblului. Mai trebuie să eiste şi originalitate, iar aceasta lipseşte. Este boala secolului poate.
Artsvik, Fly With Me (Armenia)
Armeanca Artsvik vine în competiţie cu o melodie etrasă din ethosul armean. Modernizată, dar nu pot să spun că sunt încântat de ceea ce aud. Poate că nu se potriveşte cu urechea mea românească şi la fel reacţionează la Mugur de fluier de exemplu şi un armean.
Omar Naber, On My Way (Slovenia) (Eurovision 2017)
Slovenul Omar Naber, cu faţă parcă desprinsă din castingurile la Take That, cântă cu experienţă. Nu are nici o problemă, melodia este darnică, iar vocea solistului remarcabilă.
Cântecul acesta are toate ingredientele succesului. Sunt vreo două sau trei modulaţi pozitive succesive şi sunt curios ce se va întâmpla până la urmă cu vocea solistului. Piesa este frumoasă.
Triana Park, Line (Letonia)
Fata asta parcă este, ca look, o regină albină luptătoare din secta amazoancelor sălbatice neîmblânzite. Melodia este la fel de ciudată ca şi apariţia scenică.
În ultimii ani, eurovizioanele astea… parcă primesc teme de scris pe reţetă, apoi fiecare vin cu propriile aberaţii creative pe acea temă.