EUROVISION 2009: Nelly Ciobanu impresioneaza cantand superb romaneste!

Share

Croatul Igor Cukrov a inceput foarte emotionat, dar apoi s-a redresat. Piesa insa nu l-a ajutat prea mult. Frumoasa, dar sub prestatia reprezentantilor de anul trecut. De vina au fost si mesterii de la mixere, care nu au echilibrat bine vocile din backing cu solistul.

Irlandezii, listati la capitolul “Etcetera” anul acesta, cu un cantec inspirat din perioada de glorie a soft-rock-ului anilor ’80, iarasi nu mi-au spus multe, chiar daca Sinead nu a mai cantat atat de prost ca in finala nationala. La capitolul imagine confectionata, irlandezele au punctat pe stilul in care se prezenta pe scena Joan Jet, chiar daca ea nu avea o trupa de fete in spate.

Letonul Intars Busulis a continua sa ma impresioneze prin ritmicitatea neregulata pe care evolueaza cantecul interpretat in competitie, dar continuu sa spun ca piesa mi se pare haotica si obositoare. Interesanta, din partea letonilor, intentia de a cuceri inimile rusilor, cantand in limba locului. Am auzit ca si rusii canta in limba letona in acest stat baltic, dar inca nu am verificat informatia.

Sarbii au venit anul acesta, asa cum am aratat inca de ieri, cu tot felul de ciudatenii. Dupa inceputul pe traditional music, s-au pierdut in banalul muzical contemporan. Amsablul, ca imagine, original, dar atat.

Lidia Kopania din Polonia nu vrea sa plece. Eu cred ca ar fi mai bine sa da, sa plece. Totusi, trebuie sa remarc ca este vocal superioara, fata de evolutia plina de distonari din finala de la Varsovia. Din nou, si in acest caz: piesa nu o ajuta deloc. Iar Lidia totusi a aratat de mai multe ori ca are o voce friabila si instabila intonational, care a obosit pe masura ce s-a apropiat de finalul cantecului.

Alexander Rybak, belarusul de la fiorduri, a fost foarte simpatic si a stiut sa faca show. Voce foarte bun, volum, ambitus, privire direct in camera, o anumita ingenuitate tipica varstei fragede. Simpatic Herry Potter asta! Incontinuare, mi se pare una dintre favoritele la titlul Eurovision si sigur va prinde primele cinci pozitii in finala.

Ciprioata Cristina Coniac m-a surprins in continuare cu cantecul foarte interesant. S-ar putea califica, daca nu va falsa. Mi s-a parut foarte emotionata si a cam gafait notele de subtilitate interpretativa din debut, apoi a dat impresia ca se redreseaza. La inceputul refrenului insa a inceput sa falseze foarte tare, iesind din armonia coralului format cu backing-vocals, apoi ratand tintele melodice pe acutele din refren in mod repetat.

Ia sa vedem slovacii care mi-au placut atat de mult in finala nationala. Nela Pociskova, aha, la fel de sigura si impresionanta in ambitus, volum si forta interpretativa, iar baiatul a tinut aproape. Cantecul acesta imi transmite foarte multa emotie si merita sa fie in finala. Se vede ca slovacii au, in istoria muzicii lor, un mare romantic, pre numele sau Antonin Dvorjak. Superba interpretare, sunt fanul acestor slovaci.

Niels Brink, acest Konan Rieting al danezilor, nu poate sa ma surprinda cu nimic. In rest, totul bine si frumos si, in momentul cand intra pe beat-ul tipic pop, piesa devine previzibila si se duce inexorabil spre finalul fericit. La prima acuta luata in debutul refrenului, Niels a patinat si nu a ajuns. Repet: nu se compara cu “Someday”, Hera Bjork. Intre Ilie Nastase si Mats Willander ce preferati? Nemaivorbind ca i-a cam jucat glasciorul de clona.

Slovenia a venit anul acesta cu o interpreta care nu imi spune nimic si care a repetat mereu acelasi lucru, cu o coloana sonora aducand aminte de pastisele lui Edwin Marton. Nu sunt fanul unor astfel de manifestari sonore.

Adok Zoli din Ungaria ne-a bucurat cu o piesa banala, dar care, in aerul imbacsit al muzicii usoare maghiare pline de platitudini, asa cum se vede din afara acestui stat, a fost un fel de aer curat. Si apoi, baiatu’, Zolica, nu mai falsa, frate, ca esti din tara lui Metro, Hobo Blues, Magdy Ruzsa. Sa stii ca, daca te dai peste cap, nu aduci nici pe departe a Skorpio. Iar falsarile continua, ceea ce te departeaza de After Crying.

Ok, inca odata, daca vorbim despre Azerbaidjan recunosc ca sunt subiectiv. Nu am organ pentru acest gen de manelute azere. Ca sa nu mai vorbim ca falsarile celor doi, extrem de marcati de momentul pe care il traiesc, m-au facut sa am probleme cu maselele. Am niste masele speciale, care intra in vibratie la falsari de la cateva come incolo.

Sakis Ruvas, care a luat lectii de la Catalin Giosan al nostru, poate fi admirat pentru versiunea sa la hitul basarabeanului nostru, “Stop”. Care dansa aproape la fel pe scena. Mai vorbim si despre modulatia pe reluarea refrenului? Mai putin miscarile din abdomen, la care Sakis probabil ca a lucrat mult in ultimii zece ani, pentru succesul sau din fotbalul muzical grecesc.

Lituanianul Sasha Son are multe calitati, o voce interesanta si personala, un cantec care debuteaza bine, dar nu se duce pana la ceruri, asa cum ar cere logica muzicala de tip balada pop. Imi place acest solist de muzica usoara, dar nu imi place lipsa de nerv a piesei. Mai remarc si faptul ca seamana la armoniile prezente in glas, ca si la modul cum abordeaza sunetele, cu Dima Bilan, castigatorul de anul trecut.

Nelly Ciobanu din Basarabia (ca Rep. Mold. nu poci pen’ ca sa spui) ma face sa ma intreb si eu ca prostu’: care’s romani adevarati?

Uite ca basarabeanca noastra poate si chiar suna foarte frumos. Superba interpretare si grozava palma pe care o primim.

Si o resimt, ca nivel al emotiei, ca si cum ar fi ai nostri. Si canta aproape numai romaneste! Absolut formidabil.

Albania nu-mi spune nimic, am treaba sa pun poza cu Nelly Ciobanu. Bravo, fata draga!

Svetlana Loboda, alta plictiseala muzicala care nu ma intereseaza. Tarzan fuge din jungla, ascunzandu-se in Lower Manhattan. Adevarul este ca e tare tipa: bate la tobe, se da peste cap si mai si canta. Si pe langa Ruslana are voce.

Melodia Krba, pe care am umplut-o de rusine de doua ori pana acum, este rece si transparenta, in pofida faptului ca solista are o voce bunicica. Cantecul este insa lipsit de originalitate.

De Toppers din Olanda canta foarte bine si sunt o prezenta foarte stenica pe scena. Piesa nu ma impresioneaza in mod deosebit, pentru ca atunci cand aud “Shine” mi se taie maioneza. Exista si mici falsari la baieti, care intra putin peste ton, din cauza supraconcentrarii.

Share