Fostul ministrul al Turismului, Elena Udrea, nu conteneşte să se plângă de orice, în Penitenciarul Târgşorul Nou, unde este închisă.
Ea spune că și-a văzut fiica pentru prima dată de când se află în spatele gratiilor, dar doar din spatele unui geam. Cuplul Alexandrov – Udrea fusese decis să îi spună fetiței că mama sa este plecată, însă cei doi părinți s-au răzgândit.
”Pentru ca tot s-a aflat ”pe surse” din interiorul penitenciarului, și chiar in timp real, ca am fost vizitată de fetița mea, va confirm ca după aproape 4 luni și un demers anevoios mi-am văzut in sfârșit copilul!
As fi dorit ca Eva sa fie ferita de publicarea imaginilor de la aceasta vizita, poate pentru ca eu încă sunt marcată de filmările cu Tibi Ridzi ducându-și de mânuțe cei doi copilași sa își viziteze mama, acum 6 ani”, spune Udrea.
”Dar, dacă tot au fost știri despre întâlnirea pe care am avut-o cu fetița mea, o să aduc in discuții o știre absurdă creată de prevederea legală care face ca un copil să își vadă mama aflată in detenție doar printr-un geam numit “dispozitiv de protecție”, fără să poată atinge, fără sa ii poată sta in brate, fără sa poată simți iubirea mamei, care ii lipsește atât de mult.
Cine a putut gândi o tâmpenie ca asta? Prin aceasta regulă, o mama, condamnata eventual pentru furt din magazine sau pentru vreun abuz in serviciu, are același regim de primire a vizitelor ca un criminal in serie condamnat pe viața.
Despre ce protecție poate fi vorba și a cui când vorbim de întâlnirea unei mame cu copilul ei??? S-au creat momente dramatice, când copii au început sa urle și sa lovească cu pumnii și picioarele geamul care ii împiedica sa ajungă la mamele lor.
Dacă tot există o cameră special amenajată pentru astfel de întâlniri “mama și copilul”, de ce nu se permit aceste vizite aici fără să fie nevoie de nenumărate avize, aprobări și semnături ajungând pana la cea a directorului penitenciarului?
Sunt studii recente din SUA, care arată ca, copiii ale căror mame sunt arestate rămân cu traume pentru tot restul „„„„„vieții și, mult mai probabil decât in cazul celorlalți copii, devin ei însuși infractori. Deci, la ce și cui folosește aceasta lege inumana, ilogică, barbara chiar?
Lăsați copiii sa își poată întâlni mamele, sa aibă parte, măcar in cele câteva ore pe luna in care sunt permise vizitele, de îmbrățisarea lor, sa poată sta in brațele lor sa simtă iubirea și alinarea pe care brațele și săruturile unei mame le aduce.
Și in același timp, in acest fel ar scădea și presiunea psihică și suferința pe care o mama in detenție le resimte tocmai din cauza despărțiri de copii, ceea ce pe unele le face violente, le împiedica se se adapteze, sau chiar le îmbolnăvește grav.
Dacă tot sunt obligată sa mai stau in penitenciar, unde am ajuns printr-un abuz terifiant al unor judecători ai ICCJ, măcar sa încep sa fac ceva bun pentru cei de aici, condamnate sau angajați ANP, ba chiar pentru societate, având in vedere ca ce se întâmpla intr-un penitenciar afectează direct și indirect și societatea”.
Elena Udrea se plânge că i se strică mâncarea pe pervaz
”După ce v-am expus aceasta prevedere legală care obliga copiii mici sa își vadă mamele condamnate, chiar și pentru un furt din magazine ori un abuz in serviciu, printr-un geam de “protecție”??? fara sa le poată atinge și fără sa le poată simți iubirea mamei stand in brațele ei, revin cu o alta inepție legislativă, referitoare la pachetele pe care deținuții le pot primi.
Legea spune ca se poate primi un singur pachet cu alimente, o data pe luna, compus din 10 kg mâncare plus 6 kg de fructe și legume. Cum poți păstra mâncarea 30 de zile???
Mai ales ca acum, la 30 de grade afara, mâncarea nu rezista de pe o zi pe alta, având in vedere ca nu exista frigidere aici, sau chiar și iarna este imposibil sa păstrezi mâncarea și mai ales fructele și legumele pentru o luna întreaga. Și care este logica acestei reguli???
Cât timp exista dreptul la a primi 3-5 vizite pe luna, de ce nu se poate împarți cantitatea de mâncare pentru a fi primită in transe la fiecare vizita??? Exista și camere cu 16 femei care oricum sunt supra aglomerate.
Unde sa mai depozitezi și mâncarea pentru atâtea persoane? Înțeleg ca nu se pot îmbunătăți condițiile de cazare, cum nu se poate îmbunătăți nimic in România, dar niște reguli logice, simple, care sa ușureze atât viața celor care sunt condamnați sa stea aici, dar și a celor care lucrează in penitenciare, poate cineva sa gândească ????
E nevoie de o minte luminata și cu bune intenții , care sa schimbe ineptiile din legea actuala, dar și ca cei aleși sa o aplice și sa își dea jos ochelarii de cal ca sa înțeleagă și spiritul legii, nu doar litera ei! In Romania, persoanele cu probleme psihice grave sunt deținuți in penitenciare in loc sa fie trimise in spitalele de psihiatrie!”, a mai spus Udrea.
Susţine că e tratată mai prost decât bolnavii psihic
”Ceea ce face că România să fie continuu condamnată la CEDO pentru condițiile din închisori, iar de plătit plătește fiecare cetățean din buzunarul propriu. Că tot suntem aici, să reamintim Instanțelor că toate sancțiunile date de CEDO României din acest motiv, sancțiuni de sute de milioane de euro, se suportă din buzunarul tuturor.
Revenind la cei bolnavi psihic, aceștia sunt foarte mulți și creează probleme imense atât celorlalți deținuți, cât și mai ales angajaților ANP. Sunt persoane violente, care provoacă scandaluri, bătăi, nu sunt capabili să respecte reguli, refuză să își ia tratamentele, iar cum într-un penitenciar nu există psihiatru și nici personalul angajat nu are competențe în domeniul medical și cu atât mai puțîn în tratarea bolnavilor psihici, aceștia din urmă (angajații) sunt traumatizați și obligați să lucreze cu astfel de persoane.
În plus, din cauza comportamentului agresiv, bolnavii pshihici sunt ținuți singuri în camere de 8,10 sau 12 locuri, creând astfel o aglomerare și mai mare în spațiile de cazare rămase.
Sau dacă sunt în camer cu persoane normale, inevitabil creează scandaluri, bătăi, sparg geamuri, se rănesc, și astfel strică echilibrul, și așa fragil, din micile comunități, generând probleme și stres pentru angajații de aici.
Soluția este simplă, astfel de cazuri trebuie duși în spitale de psihiatrie, nu să fie trimise să-și execute pedepsele în închisori. Însă, acest lucru înseamnă că judecătorii trebuie să dispună internarea în spitale specializate pentru a avea parte de tratament adecvat, nu încarcerarea in penitenciare.”