~Principiul dominoului în economia globalizată sau despre circulaţia “banilor deştepţi”~
Vă întrebați care sunt piesele de domino următoare ce se vor prăbuşi în Europa? Oferim o listă bazată pe un principiu simplu, dar puternic: “Urmează «banii deştepţi»” (Follow Smart Money).
Banii deştepţi intră în sectorul bancar pe riscurile asumate de o anumită națiune, care sapă în rezervele oferite de ratele de dobânzi mai ridicate, care reflectă riscul mai mare.
Banii deştepţi ies apoi din sectorul bancar al națiunii înainte de criza de solvabilitate inevitabilă, declanşând criza de capital și exproprierile pe deponenţi (bail-in).
De ce sunt lăsaţi banii în bănci la limita riscului?
1. Oamenii caută banii ieftini, din moment ce nimeni nu a fost încă lovit de compresia financiară, în căutare de fonduri financiare pentru îmbunăţirea traiului lor. O bună parte dintre aceşti bani sunt ţinuţi de populaţie în depozite la termen.
2. Se presupune (în mod eronat) că micii deponenţi sunt protejați de pierderi în caz de faliment bancar. Este puţin probabil ca cineva să se îndoiască de faptul că chiar și în cel mai rău caz deponenții nu vor fi protejaţi de o autoritate centrală sau alta.
3. Criza a fost evitată sau împinsă înainte, în viitor. Deponenții mari recunosc, fără îndoială, existenţa riscului, dar probabil socotesc că succesul remarcabil al Băncii Centrale Europene în rezolvarea crizei datoriilor suverane o face să poată să reacţioneze la orice altă criză ar apărea, pe termen nelimitat.
Așa cum am văzut în cazul Ciprului, odată ce ies banii deştepţi din sectorul bancar, acesta este lăsat să cadă. Aceasta sugerează că o modalitate de a identifica care sunt statele susceptibile să urmeze să cadă, pe principiul dominoului, este să urmărim depozitele de bani deştepţi din băncile fiecărei națiuni.
Dacă banii deştepţi au tras deja cea mai mare parte din capitalul lor afară dintr-un stat, BCE și autoritățile din Zona Euro au o forţă tot mai scăzută de prevenire a efectului de domino. Ca rezultat, căderea devine din ce în ce mai probabilă.
În Cipru, un grup de deponenți părea să urmărească din interior pericolul de a rămâne ca “deponent neasigurat”, în cele două bănci cipriote mari care acum sunt în cap.
Acest grup, pentru Cipru, este clasificat de Grupul de Statistici al BCE utilizând o lungă și de neînțeles serie-cod BCE – BSI.Q.CY.NAL20.A.1.U5.1000.Z01.E. Tradus, înseamnă de fapt “Băncile din Zona Euro în afara Ciprului.” Sau mai succint spus bani deştepţi.
Ce face acest grup în alte state din zona euro? Nu avem de gând să monitorizăm fiecare națiune, ci doar pe cele unde banii deştepţi ar putea face teoretic un profit decent aflându-se acolo. Acest lucru este cuantificat prin rata diferenţială a dobânzii.
În tabelele alăturate, linia neagră o reprezintă procentul din totalul depozitelor în această țară care vin din bani deştepţi. Cu cât e mai mic procentul, cu atât mai mic este răul pe care îl pot face banii deştepţi.
Un lucru am învățat după ceea ce s-a petrecut în anul 2008: politicienii cei mai proeminenţi ai naţiunilor nu vor ezita să arunce orice națiune în criză, pentru a evita pierderile celor ce joacă pe bani deștepți.
Cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât mai profitabil e pentru banii deșțepți să rămână într-o țară.
Deci, dacă e profitabil și pentru anumite motive banii deştepţi fug dintr-o ţară, acest lucru ar trebui să ne intereseze!
“Politicienii cei mai proeminenţi ai naţiunilor nu vor ezita să arunce orice națiune în criză, pentru a evita pierderile celor ce joacă bani deștepți”
Dacă banii deştepţi au plecat în mare măsură dintr-o naţiune, responsabilii Eurosistemului pot pune presiune pe sistemul bancar al țării în cauză în orice moment fără teama de a pierde în propriul lor sistem bancar.
Situaţia se deteriorează dinspre periferie spre centru. Având în vedere acest lucru, am putea aranja piesele de domino în această ordine: Slovenia, Portugalia, Malta, apoi Spania.
Deși Spania și Italia sunt considerate naţiuni de bază ale UE, ar trebui probabil să facem diferenţa între nuclee și periferii politice și financiare. Cu o autoconsolidare a crizei de lichiditate, de solvabilitate și cu pierderea încrederii, situația datoriilor din Italia ar putea ajunge la masa critică, indiferent de statutul său politic de națiune europeană de bază.
Crize politice și financiare similare ar putea apărea în Olanda și Franța de asemenea, dacă aceste crize nu vor fi poate declanşate de o ieșire de capital mobil de bază nativ în UE.
SURSA. Of two minds