Dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990, redeschis de PÎCCJ

Share

Dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990, redeschis de PÎCCJ

Dosarul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 a fost redeschis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Şi, aşa cum am spus de fiecare dată, îi dorim lui Ion Iliescu multă sănătate, minte multă şi luciditate, pentru ca atunci când va fi condamnat pentru crimele sale să îşi dea seama ce i se întâmplă.

În Chile, atunci când a fost condamnat pentru crimele sale, fostul dictator Augusto Pinochet râdea, uitându-se-n gol: nici nu mai ştia pe ce lume este.

Ideea e că, printre acoliţii săi şi urmaşii acestora din Stânga Reacţionară, precum cei din gaşca lui Năstase sau cei din clanul lui Ponta, ceea ce a făcut el este considerat un act de eroism.

Ei nu ar fi putut exista, dacă Ion Iliescu nu s-ar fi sacrificat pentru ei, iar ei au făcut tot ce au putut, tot ce-a fost posibil, în acest răstimp de 15 de ani, pentru a trege pe cât posibil de timp.

Ion Iliescu, Moscova şi Revoluţia Română de la 1989

Treaba este simplă: după revoluţia începută de români în 14-21 decembrie 1989, începând cu 22 decembrie, o clică de infractori vânduţi ruşilor au luat puterea, distrăgând atenţia românilor cu aşa-zise atacuri ale teroriştilor, care erau organizaţie în fapt probabil de unităţi de cercetare-diversiune ce le aparţineau şi acţionau la ordinele lor, sub protecţia şi cu ajutorul Moscovei.

Ca şi acum, ideea întoarcerii României spre Vest enerva foarte tare şi atunci Moscova. De aceea, Kremlinul a făcut tot ce a putut, fără să trimită trupe, pentru ca omul său, Ion Iliescu, să ajungă la putere.

Acesta este pătat de sângele morţilor Revoluţiei din decembrie 1989, ce este de fapt în bună măsură sângele morţilor de după ce a început lovitura de stat a conspiratorilor FSN, controlaţi de Moscova.

Piaţa Universităţii. Filmele trădării

După lovitura de stat, românilor (unora dintre ei) le-au trebuit câteva luni ca să se lămurească exact cine este Ion Iliescu, ce clică de infractori conduce România şi ce a făcut ea la Revoluţie. Şi înainte de aceasta.

Pe măsură ce tot mai mulţi oameni (în primul rând în Bucureşti şi Timişoara) îşi dădeau seama ce se întâmplă şi că Ion Iliescu doreşte o perestroikă şi nimic mai mult, au început să abunde demonstraţiile de protest.

Cea mai mare a fost demonstraţia-maraton din Piaţa Universităţii, care a durat 28 de zile (cu ONG-urile organizatoare) şi încă 24 (fără acestea, începând de pe 21 mai, când ONG-urile organizatoare s-au retras din Piaţă, după câştigarea alegerilor de către FSN şi Ion Iliescu).

În primele 28 de zile ale manifestaţiei, pe un ecran mare de sub balconul Decanatului Facultăţii de Geografie, manifestanţii vedeau filme despre cine era cu adevărat Ion Iliescu şi cine erau acoliţii săi.

Aşa se duceau oamenii din curiozitate în Piaţă şi plecau de acolo convinşi că FSN este o pacoste pentru români. Aş putea să scriu mult despre toate aceste lucruri, pentru că am fost acolo până pe 21 mai, dimineaţa.

Represiunea

La momentul represiunii din 13 iunie 1990, cei ce mai rămăseseră în Piaţa Universităţii erau cantitate neglijabilă, o pegră ce nu putea să intre în Piaţă în timpul demonstraţiei-maraton, la care se adăuga organizaţia lui Doru Mărieş, ce a ales să rămână în Piaţă.

Aşadar, Mineriada din 13-15 a fost o operaţiune inutilă, o demonstraţie de forţă făcută de Regimul Iliescu în nasul românilor, după acelaşi principiu, pe care l-am mai enunţat:

De ce facem asta, bă? Uite-aşa, pentru că noi suntem la putere şi aşa vrem noi să facem! E ţara noastră, nu a voastră, voi sunteţi sclavi!

Este bine de înţeles că minerii nu ar fi ajuns niciodată în Capitală cu o garnitură de tren, dacă aceasta nu ar fi primit de la CFR toate ausvaisurile necesare.

Se vede clar complicitatea structurilor de putere din Ministerul Transporturilor, din Guvernul Petre Roman. Există două înregistrări criminale cu Ion Iliescu.

Prima este din 14 iunie 1990, dinainte de intrarea minerilor în Piaţa Universităţii, de dimineaţa, în care Ion Iliescu, în Piaţa Revoluţiei, le spune minerilor ce au de făcut.

A doua este din 15 iunie 1990, după represiune, mult mai cunoscută: la ROMEXPO, Ion Iliescu le mulţumeşte minerilor pentru că l-au ajutat, pentru că sunt alături de el, “la bine şi la greu”.

Dosarul Mineriadei este plin, ciucure de cei ce sunt vinovaţi pentru morţii Mineriadei din 13-15 iunie. El trebuie numai să fie instrumentat corect.

Share