Doru Buşcu, consilier neoficial de imagine al lui Liviu Dragnea, lansează un atac virulent la adresa preşedintelui Klaus Iohannis în revista pe care o patronează, Catavencii. Buşcu susţine că Iohannis îndeamnă românii la „violenţă”.
DONEAZĂ ACUM
PENTRU PRESA INDEPENDENTĂ!
Cometand declaraţiile lui Iohannis în privinţa referndumului pe justiţie, Buşcu susţine că preşedintele a îndemnat la violenţă.
„Mai mult decât cerinţa faliei romano-romane, din discurs răzbat ameninţarea şi setea de poliţie politică. ‘Ma intereseaza’, zice Iohannis, ‘cei care sunt alături de PSD.’ Când te interesează adversarii, arăţi o curiozitate de rău augur. De ce să te preocupe inamicii dacă nu pentru a le veni de hac? Şi de ce să o spui public, dacă nu ca să-ţi îndemni asociaţii la acţiune? Asociaţii instituţionali ai preşedintelui sunt, înainte de toate, Serviciile, cărora le-a fost adresat, iată, îndemnul de a-i lista pe inamici şi a-i aduce la cunoştinţa şefului politic. Urmează, pe lista asociaţilor, anumite parchete şi curţi cu vocaţie politică. Lor le e comunicată nemulţumirea preşedintelui cu privire la activitatea adversarilor. În aer pluteşte, mută, dar explicită, aşteptarea unor măsuri.
Prin urmare, preşedintele Iohannis asmute asupra adversarilor politici câinii supărării sale, cetele de forţă ale regimului pe care-l vrea repetat. O face fără să-şi dea seamă sau cu intenţie, prea puţin contează. Mesajul conţine şi îndemnul, şi nevroză. Iohannis incită la conflict, la segregare politică, la tabere de război.
De ce face asta? Pentru că violenţa e nouă modă a dreptei. Introdusă de Traian Băsescu în discursul public, violenţa a fost moştenită de Iohannis odată cu instrumentele ei. O vreme, noul preşedinte s-a mulţumit să o folosească cu stângăcie, apucând-o uneori de tăiş, alteori călcând în ea ca într-o greblă. După ce, însă, a văzut că partidele de intelligence adună procente cu ajutorul ei, a început să-i caute mânerul.
Iohannis foloseşte violenţa şi ca urmare a totalei lipse de idei. Imobilitatea lui politică, absenţa gândirii şi a operei politice, amatorismul şi ignoranţa l-au împins spre cea mai mitocănească şi agresivă formă a frustrării. Unui preşedinte prost nu-i rămâne decât violenţa. Pe care o roteşte buimac desupra capului, izbind de-a valma, ca un nebun, în aparenţe şi oportunităţi. Rămâne de văzut cine o va folosi mai bine în lupta fratricidă pentru Cotroceni: el sau alunecoşii lui aliaţi din tabăra dreptei?”, a scris Doru Buşcu.