Discursul lui Iohannis… Cine să-l mai creadă pe acest om?

Share

[vc_row][vc_column][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_raw_html]JTNDZGl2JTIwaWQlM0QlMjJmYi1yb290JTIyJTNFJTNDJTJGZGl2JTNFJTNDc2NyaXB0JTNFJTI4ZnVuY3Rpb24lMjhkJTJDJTIwcyUyQyUyMGlkJTI5JTIwJTdCJTIwJTIwdmFyJTIwanMlMkMlMjBmanMlMjAlM0QlMjBkLmdldEVsZW1lbnRzQnlUYWdOYW1lJTI4cyUyOSU1QjAlNUQlM0IlMjAlMjBpZiUyMCUyOGQuZ2V0RWxlbWVudEJ5SWQlMjhpZCUyOSUyOSUyMHJldHVybiUzQiUyMCUyMGpzJTIwJTNEJTIwZC5jcmVhdGVFbGVtZW50JTI4cyUyOSUzQiUyMGpzLmlkJTIwJTNEJTIwaWQlM0IlMjAlMjBqcy5zcmMlMjAlM0QlMjAlMjIlMkYlMkZjb25uZWN0LmZhY2Vib29rLm5ldCUyRnJvX1JPJTJGc2RrLmpzJTIzeGZibWwlM0QxJTI2dmVyc2lvbiUzRHYyLjMlMjIlM0IlMjAlMjBmanMucGFyZW50Tm9kZS5pbnNlcnRCZWZvcmUlMjhqcyUyQyUyMGZqcyUyOSUzQiU3RCUyOGRvY3VtZW50JTJDJTIwJTI3c2NyaXB0JTI3JTJDJTIwJTI3ZmFjZWJvb2stanNzZGslMjclMjklMjklM0IlM0MlMkZzY3JpcHQlM0UlM0NkaXYlMjBjbGFzcyUzRCUyMmZiLXBvc3QlMjIlMjBkYXRhLWhyZWYlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZrbGF1c2lvaGFubmlzJTJGdmlkZW9zJTJGOTczOTE2MTY5MzYyMzAxJTJGJTIyJTIwZGF0YS13aWR0aCUzRCUyMjUwMCUyMiUzRSUzQ2RpdiUyMGNsYXNzJTNEJTIyZmIteGZibWwtcGFyc2UtaWdub3JlJTIyJTNFJTNDYmxvY2txdW90ZSUyMGNpdGUlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZrbGF1c2lvaGFubmlzJTJGdmlkZW9zJTJGOTczOTE2MTY5MzYyMzAxJTJGJTIyJTNFJTNDcCUzRUFuZ2FqYW1lbnR1bCUyMG1ldSUyMGNhJTIwUHJlJTI2JTIzeDE1ZiUzQmVkaW50ZSUyMC0lMjBjb25zb2xpZGFyZWElMjBzdGF0dWx1aSUyMGRlJTIwZHJlcHQlMkMlMjBpbmRlcGVuZGVuJTI2JTIzeDE2MyUzQmElMjBqdXN0aSUyNiUyM3gxNjMlM0JpZWklMjAlMjYlMjN4MTVmJTNCaSUyMGx1cHRhJTIwYW50aWNvcnVwJTI2JTIzeDE2MyUzQmllJTIwLSUyMHIlMjYlMjN4MTAzJTNCbSUyNiUyM3hlMiUzQm5lLi4uJTNDJTJGcCUzRVBvc3RlZCUyMGJ5JTIwJTNDYSUyMGhyZWYlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZrbGF1c2lvaGFubmlzJTJGJTIyJTNFS2xhdXMlMjBJb2hhbm5pcyUzQyUyRmElM0UlMjBvbiUyNm5ic3AlM0IlM0NhJTIwaHJlZiUzRCUyMmh0dHBzJTNBJTJGJTJGd3d3LmZhY2Vib29rLmNvbSUyRmtsYXVzaW9oYW5uaXMlMkZ2aWRlb3MlMkY5NzM5MTYxNjkzNjIzMDElMkYlMjIlM0UyMiUyMEZlYnJ1YXJpZSUyMDIwMTYlM0MlMkZhJTNFJTNDJTJGYmxvY2txdW90ZSUzRSUzQyUyRmRpdiUzRSUzQyUyRmRpdiUzRQ==[/vc_raw_html][/vc_column][/vc_row]

După două săptămâni succesive groaznice, Klaus Iohannis a adresat mesajul său Parlamentului ca din cărţi. Să-l mai credem?

Vă propun un alt fel de an electoral, care să nu fie nici populist, nici unul al măsurilor hazardate. Competiţia pentru voturi să nu excludă preocuparea pentru obiectivele pe termen lung, iar subiectele spectaculoase să nu elimine marile probleme de pe agenda publică“, a spus Klaus Iohannis.

Dar cât de credibil este Iohannis când spune aceste lucruri? El vorbeşte despre “începutul recâştigării încrederii în politică“, dar, prin imobilismul său, s-a dovedit chiar el un factor continuu, extrem de fertil, de generat neîncredere în practicienii politicii.

Preşedintele crede că una dintre mizele majore este “funcţionarea instituţiilor într-un stat democratic“, dar zilele trecute chiar el a încercat cumva să influenţeze funcţionarea Fiscului Român, în executarea silită a averii puşcăriaşului Dan Voiculescu.

Iohannis vorbeşte despre “practici, mentalităţi, criterii de integritate, onestitate în raport cu electoratul, renunţarea la construcţii legislative ad-hoc pentru interese de moment“, dar atunci când o astfel de construcţie legislativă ad-hoc, extrem de periculoasă pentru statul de drept – Legea defăimării, a apărut, nu a scos nici un sunet, nu a avut nici o poziţie publică, nimic, niente, nada, zilch.

Să-l mai credem pe domnul Iohannis când spune: “Acest stat nu poate da impresia unei funcţionări haotice, în care fiecare face ce vrea şi fiecare instituţie are agenda proprie“?

Să-l credem când spune că “există o agendă generală a României“şi vorbeşte despre legătura dintre aceasta şi faptul că ea este “în special legată de parteneriatul cu SUA“?

România e şi va rămâne o ancoră de democraţie, stabilitate etc. la frontiera estică a NATO“. Oare aşa să fie? Dacă nu ar fi nişte tembelei care nu au noapte, nu au zi şi stau tot timpul călare pe informaţie, dimpreună cu activiştii civici care reacţionează imediat, domnul preşedinte ar umbla prin cele ţări străine, pe la plajă, Dan Mihalache ar conduce ţara, împreună cu USL, care trăieşte, iar statul de drept şi toate aceste vorbe goale, frumos împopoţonate, s-ar duce pe apa sâmbetei.

Angajamentul meu rămâne neschimbat şi cât se poate de ferm privind consolidarea statului de drept şi independenţei Justiţiei“, susţine Klaus Iohannis. Serios? Dar atunci de ce nu a dat un exemplu personal în cazuil Baştea – Iohannis şi încearcă o cale de atac extraordinară la sentinţa definitivă?

Spune că, “după câţiva paşi înainte, au urmat câţiva paşi înapoi“, referindu-se la cererile DNA adresate Parlamentului, respinse, cum este cazul cu Mădălin Voicu, ori amânate, cum e cazul cu Nicky “Scorpion” Păun.

Dar nu cumva aceia care edifică astfel de blocaje la adresa funcţionării Justiţiei îi dau, discret, prin lift, câte un cot preşedintelui de la Grivco? Nu cumva oare câte unul dintre vechii companioni politici ai acestui “alt fel de preşedinte” îi fac cu ochiul uneori, discret?

Share