Osanna este grupul care a dat nastere unuia dintre cele mai complexe experimente de muzica progresiva italiana, Palepoli. Baza muzicii facute de Lino Vairetti (voce, chitara acustica, keyboards), Elio D’Anna (flaut, saxofon), Danilo Rustici (chitara, orga, voce), Lello Brandi (bass), Massimo Guarino (drums, percussion) este o combinatie de rock hippiot saizecist-saptezecist, mixat cu un italian symphonic prog tipic, bazat pe valuri de flaut si orga Hammond, vocea prestanta a solistului Lino Vairetti, o mare figura, precum si influentele din muzica clasica, menite sa innobileze ansamblul, prezente pe albumul din care face parte Preludio.
Osanna, o trupa din Napoli, s-a format in anul 1971 din membrii trupelor I Volti di Pietra si Città Frontale (o alta formatie cu acelasi nume s-a constituit pe cenusa Osanna si a inregistrat albumul El Tor), al carui keyboardist, Gianni Leone, a plecat la Balletto di Bronzo. Elio D’Anna venea de la Showmen.
Criticii sustin ca, in timpul celor patru ani de existenta, Osanna a esuat in a crea albumul perfect, dar a lasat patru LP-uri foarte bune, dintre care Palepoli reprezinta un capitol separat.
L’uomo, primul album Osanna, contine deja elementele distinctive ale stilului trupei: vocea lui Lino Vairetti (cu versuri interesante, un Vairetti care mai este si un artist plastic italian de succes), flautul agresiv al lui Elio D’Anna, chitara lui Danilo Rustici si sectia ritmica solida, tinuta de Lello Brandi si Massimo Guarino.
Osanna a avut o intensa activitate concertistica. Membrii trupei apareau pe scena cu lungi robe (cameshoaice hippiote, ce mai incolo si-ncoace) si cu fetele pictate, dupa stilul lansat de catre Peter Gabriel cu Genesis.
Au colaborat cu trupe de teatru, ceea ce a dus la crearea de show-uri interesante, unice pentru audienta italiana a timpului. Show-uri care aduc parca aminte, pe undeva, de ceea ce facea pe scena marele grup Alusa Fallax. Au cantat cu Genesis intr-un turneu italian al acestui grup, lucru care poate explica tipul de charisma jucat de Lino Vairetti, despre care vorbeam.
In iunie 1971, trupa a castigat premiul intai la “Festivalo d’Avanguardia e Nuove Tendenze” din Viareggio, impreuna cu Premiata Forneria Marconi si Mia Martini.
Al doilea album, Preludio, Tema, Variazioni, Canzona, supranumit Milano calibro 9, dupa numele filmului la care a fost soundtrack, contine cateva compozitii proprii, mixate cu teme orchestrale ale compozitorului argentinian Luis Enriquez Bacalov.
De pe acest album, am postat embederul la Preludio. Unii spun ca soundtrack-ul acesta este “veriga slaba”, dar eu cred ca nu putem sa simplificam lucrurile, chiar daca, privind din perspectiva urmatorului lor album si comparand… Eu cred ca, mai curand, acest album reprezinta un efort creativ distinct, care pregateste…
… al treilea album si cel mai bun al trupei, Palepoli, din anul 1973 (despre care am mai spus ca a reprezentat ceva aparte in istoria muzicii rock). Acesta contine trei lungi lucrari. Prima, Oro caldo, mixeaza stilul tipic trupei cu cantece populare napoletane. Stanza città, precum si lunga si dramatica Animale senza respiro, sunt constructii muzicale complexe extrem de interesante, cu momente mai putin coerente in partea mediana, dupa debuturi impresionante.
Osanna ramane una dintre trupele mele italiene preferate de Italian SymphProg, iar “Palepoli” (care va fi postat aici, in viitor, in embedere succesive) una dintre auditiile mele de excelenta.