Desi categorisiti cu prea mult usurinta deseori ca trupa de satanisti, alaturi de Black Sabbath si Black Widow, Atomic Rooster este ceva mai mult si nu au prea spart gura targului cu single-urile lor, avand intr-adevar o pronuntata tendinta spre satanism.
Am propus ascultarea “Gershatzer” pentru ca este o proba de virtuozitate si simultan de muzica de calitate. Grupul are cel putin patru albume de foarte buna calitate, Atomic Roooster (1970), Death Walks Behind You (1970), de pe care este “Gershatzer”, In Hearing Of Atomic Rooster (1971) si Made In England (1972).
The Crazy World of Arthur Brown a disparut, dupa ce si-au lansat singurul album si hitul recunoscut global “Fire (I am the god of hellfire)”.
FOTO: ProgArchives
Vincent Crane (cel care a scris muzica pentru acest album) si Carl Palmer (mai tarziu membru al celebrului grup Emerson, Lake & Palmer) au fondat Atomic Rooster (adica exact Cocosul Atomic), cu Nick Graham la chitara bas si voce.
Acest line-up s-a facut praf in scurt timp, pentru ca Palmer a plecat sa formeze EL&P. Crane i-a contactat pe chitaristul John DuCann, fost membru al trupelor de PsychRock The Attack si Andromeda, precum si pe tobarul Paul Hammond.
Astfel s-a constituit un grup care a lansat un fel de capodopera a HeavyMetal-ului timpuriu, numita “Death Walks Behind You”. Ulterior, cu incredibila voce a lui Pete French, si-au lansat cel mai bun album al lor, “In Hearing ofAtomic Rooster”.
Multi au cazut de acord ca acesta a fost cel mai bun line-up al grupului, dar starea de spirit a fost intotdeauna foarte schimbatoare printre nervosii membri ai acestui grup. Crane si DuCann s-au certat, asa ca au incetat sa mai lucreze impreuna dupa ce a fost lansat al treilea album al grupului.
Vincent Crane, intotdeauna predispus la depresii, insa seful trupei, a luat-o iar de la inceput si a angajat un fabulos gurist, in persoana superbului vocalist Chris Farlowe (fost membru al supergrupului COLOSSEUM) si astfel a fost lansat inca un al bum deosebit de frumos, “Made In England”, urmat de inca unul, si ultimul, “Nice and Greasy”.
Acest ultim album este adesea subapreciat de iubitorii de muzica progresiva, pentru ca ar fi funk, dar este greu de spus asa ceva cu usurinta, chiar daca avem un corn folosit in maniera funky pe a treia dintre piese, insa merita sa fii mult mai atent cu muzica unui astfel de grup.
Care, din pacate, s-a desfiintat si pana in prezent ne-am ales cu o multime de bootleg-uri si compilatii, insa din anul 1983 nu am mai avut nimic original.