Despre Gaddafi. Nebuni, dar nu din întîmplare

Share

Mohammar Gaddafi, o figură stranie și exotică, un clown și un nebun periculos în aceași persoană. O noutate psihotică, o apariție fără seamăn și precedent. Așa să fie? Discursul stupefiant rostit de Gaddafi pe 23 februarie la Tripoli pare să confirme.

foto: Hedge Fund Live – 6 Reactions to Qaddaffi and Current Libyan events

fotoinfo: “I want to follow the news, but wish I knew the proper spelling of Gaddaffi’s name to type into Goggle search on my iPad. Is it Khaddafy, Qadaffi, or Gadhafi….?? How important can he really be if reporters don’t spell his name right? By the way, do you think he knows when the iPad 2 is coming out?”

Un bărbat care continuă să pozeze cu frivolitate stridentă în tînăr nepieritor, răcnește pițigăiat și lovește cu pumnul în masă, anunțîndu-i pe libieni că sînt proprietatea Marelui Lider și vor fi stîrpiți dacă au cumva altă părere.

citeste si Top U.S. officials cautious on Libya no-fly zone (Reuters)

Gaddafi e pur și simplu bezmetic, rupt de realitate și de bun simț în toate: de la costum și decor, la voce și text, postură și vîrstă proprie. Gaddafi e nebun. Realitatea clinică a nebuniei Marelui Lider, de altfel divulgată de cercurile apropiate și atestată de psihiatri, în mai multe rînduri, de-a lungul ultimilor 20 de ani, e incontestabilă și șocantă.

citeste si Criza libiană favorizează inflaţia (Presseurop)

Forța dereglării înspăimîntă și împinge pe podium concluzia după care Gaddafi e o excepție monstruoasă, un soi de aberație fără de soi, provocată de accidente biologice și potriviri istorice cu totul întîmplătoare. Însă istoria analizată ca suită de cicluri și interacțiuni îl așază pe Gaddafi într-o companie străveche și ilustră.

Marii nebuni ai istoriei sînt o populație numeroasă și recurentă. De la Irod la Stalin și de la Ludwig al Bavariei la Ceaușecu, Lenin sau Kim Il Sung, așa-zișii nebuni desfac istoria în tragedii separate și lasă în urma lor ideea unei apariții individuale catastrofale.

citeste si Rebelii au oprit contraofensiva lui Gaddafi (EvZ)

Istoria iese prost, mai bine zis prost-înțeleasă sub presiunea crîncenă a acestei serii de mari nebuni. Mai întîi, pentru că duce ușor la teoria superficială a „politicii ca joc al nebunilor”. În al doilea rînd, pentru că destui mari nebuni nu-și merită faima.

Irod, de pildă, e, în descriereea istoricilor creștinismului, un suveran abil, defăimat de interpretări creștine. Lenin a fost un politician necruțător, un intelectual competitiv și un fanatic desăvîrșit.

Nebunia leninistă e complexă, greu de înțeles și explicat cu mijloacele caricaturii. Stalin, politicianul pragmatic și planificatorul total, pare… citeste tot ce a scris Traian Ungureanu pe Europa Libera~

Share