Desfiintare. Fragmentare. Dizlocare sistemica

Share

Zilele trecute, am stat de vorba cu un amic care a fost zece ani manager in HR, in mediul de afaceri si financiar-bancar.

foto: DreamsTime

In urma cu un an, fara nici un fel de explicatie logica (pentru ca profesional nu i se putea reprosa absolut nimic), a fost concediat. In prezent este pe cont propriu si asigura consultanta in training pe HR.

Cu acest om, din punct de vedere financiar, se intampla in prezent o adevarata tragedie: venitul sau a scazut de sase ori, incat in prezent face supravietuire, platindu-si darile, dramuindu-si benzina si consumand cat se poate de putin, pentru a putea sa castige pe cont propriu alti bani, foarte putini, pentru a putea supravietui ca sa-si reproduca micul ciclu de business.

Mai cunosc pe cineva care a ajuns, in ultimii doi ani, la o asemenea suprasaturare si la un asemenea stres profesional, incat efectiv si-a dat demisia si a rupt, scarbit, cu orice posibilitate de a se angaja undeva, pentru a nu fi supus nonstop la mobbing. In prezent, incearca sa-si faca un site pentru decoratiuni florale interioare.

Defapt, multe dintre solutiile alternative gasite de acesti oameni sunt dominate de o percutanta componenta holistica. Un prieten bun, in loc sa accepte ideea sa faca sclavie la infinit pentru mafiotii unui anumit domeniu, prefera sa-si edifice in timp propria sa firma de amenajari de spatii verzi. Omului ii place aerul curat, pe care il prefera biroului imbacsit, cu aer conditionat si fete pamantii, pe care il vedea inainte in fiecare zi.

Mai cunosc pe cineva care, din contra, din dorinta de a supravietui pe actuala sa situatie financiara si cu actualul sau loc de munca, si-a creat un ciudat status de siguranta si certitudini: are anumite strazi pe care merge, in timp ce de altele ii este frica; se suie in masina la anumite ore, coboara din ea asemeni; bea numai un anumit tip de cafea.

Si-a maleat gandirea dupa gandirea patronului si a managementului, pentru a fi destul de bine impregnat cu ea, ca sa supravietuiasca fizic si psihic in fata presiunilor stupide, fara rost si fara finalitate, la care este supus.

Dezagregarea sistemului, prin promovarea non-valorilor care il fac sa se autodistruga din interior, nu a inceput acum trei zile, ci este o tara sistemica veche. In urma cu vreo doi-trei ani, am stat de vorba la o chindie cu un bun amic, manager de sistem in lumea afacerilor, care mi-a spus probabil vreo zece istorii asemanatoare, auzite de la omologi de-ai sai.

Povestea tipica suna cam astfel: un tip cu referinte excelente a fost angajat la firma X, ca sa mareasca vanzarile si sa eficientizeze ciclurile comerciale, valorificand la maximum cifra de personal. Dupa trei trimestre, situatia firmei s-a imbunatatit spectaculos.

Subordonatii managerului nostru mancau jaratec, firma era pe profit pana la cer, perspectivele de vanzari asemeni, iar omul nostru a fost concediat in mod inexplicabil. I s-a dat si o prima, constand in salariul pe sase luni, numai sa plece.

Explicatia? Simplu: intre subordonatii omului si patronat existau relatii clientelare mai puternice decat interesele comerciale ale firmei, mai importante decat dorinta de a supravietui si apoi de a prospera pe piata.

Cand managerul a inceput sa-si cravaseze subordonatii, sa-i puna la munca (pentru ca ei stateau in birou si jucau Solitaire pe calculator), acestia si-a amorsat contactele la nivel de varf si au inceput sa-l lucreze pe managerul nostru. Mai pe romaneste: au inceput sa-l lucreze, pentru ca nu aveau chef sa munceasca.

Situatia de facto, pe care am scos-o in evidenta de multe ori pe acest site si pe care acum o constata si GEAB, este extrem de grava. Actual sistem se duce de rapa, pentru ca este putred, prost construit, corupt si se bazeaza pe un concept depasit de vremuri: profitul cu orice pret, care dezumanizeaza si aduce in functiile de decizie predatori, nu oameni dotati cu calitati si caracter.

Din sistem sunt ejectati, pe aceasta gama de motive, cei mai competenti oameni si locul lor este luat de foarte multe loaze, canalii, infractori si incompetenti cu pile, relatii si cunostinte. Oamenii onesti sunt tot mai putini si au viata extrem de grea.

Astfel, sistemul isi creeaza singur conditiile pentru a se desfiinta. El se fragmenteaza la toate nivelurile: politic, ideologic, cultural, moral-volitiv. Are loc o adevarata dizlocare sistemica. O epoca se termina. Alta incepe. Care oare?

Tarele sistemului nu sunt de ieri, de azi. Ele doar au ajuns acum la o acutizare extraordinara, care le face sa devina insuportabile si pentru care motiv sistemul, ca sa zic asa, se sinucide de disperare, la vederea propriei sale nimicnicii.

Problema este: ce punem in loc? In afara sistemului sunt manageri de mare valoare, dar toti antrenati si invatati sa lucreze excelent, insa “pe stil vechi”. Lucru care nu mai tine, nu mai merge.

Intrebarea care se pune este: care e sistemul nou? Pentru ca, daca nu vom inventa noi acest sistem in cel mai scurt timp, vor veni altii si vor pune in locul vechiului sistem un nou autoritarism, ai carui germeni se observa deja cu ochiul liber si care seamana cu lumea din romanul lui George Orwell, “1984”.

Iar cei care incearca azi sa fondeze acest sistem autoritarist sunt exact actanti de frunte ai promovarii incompetentei si  nonvalorilor din vechiul sistem capitalist canibalizat, de tip post-Zidul Berlinului. Ei nu vor avea nici un scrupule sa faca cele mai mari monstruozitati, daca ii lasam sa actioneze. Asa cum au inceput deja sa o faca acum.

Share