Deschidem Balconul în Piaţa Universităţii? Ar fi grozav!

Share

O idee foarte ‘bună vine de pe Facebook, de la colegul Robert Turcescu – să fie deschis din nou Balconul de la Geologie, din Universitatea din Bucureşti.

Pe 23 aprilie 1990, dimineaţa, punctul de inflexiune din care a pornit marea manifestaţie-maraton din Piaţa Universităţii a fost deschiderea Balconului din colţul clădirii cu Edgar Quinet, spre Arhitectură.

Până la acel moment, câţiva nebuni au reuşit să reziste în Piaţă toată noaptea: şase membri ai Grupului Independent pentru Democraţie şi alţi manifestanţi. După ce a fost deschis Balconul, a început marele protest.

Robert scrie pe Facebook:

Prietenii mei rockeri sint dispusi sa aduca echipament audio, boxe, microfoane, statii de amplificare in Piata Universitatii. Dar trebuie deschis balconul. Il rog pe rectorul Universitatii Bucuresti sa faca acest gest! Si ii indemn pe tinerii adunati in piata sa-l roage si ei. Ar fi un moment foarte important pentru victoria acestor zile! Va rog, dati share, sa afle si cei din piata.

Apoi:

Balconul trebuie deschis miine! Conducerea Universitatii Bucuresti, facultatea de Arhitectura, pot face un gest important istoric asa cum au facut si in 1990. Aparatura de sonorizare e pregatita, daca exista acceptul Universitatii miine va fi instalata acolo! Deci?

Totul bine şi frumos, însă lucrurile sunt mult mai complexe. Dacă centrul de iradiere al manifestaţiilor se mută în acest balcon, la protest trebuie raliate cumva, de preferinţă, o organizaţie a studenţilor (ar fi de preferat, aceasta are o ierarhie stabilită, oamenii se cunosc între ei deja, lucrează împreună de mai mult timp) din Universitate şi conducerea Universităţii.

Pentru că în clădirea asta cineva trebuie să aibă răspundere materială pentru ceea ce se întâmplă la orele serii, când nu mai e nimeni, trebuie stabilite perimetre de acces etc.

Nu este destul însă. La Balconul acesta se va monta o instalaţie de amplificare, ce costă bani, trebuie să fie în siguranţă acolo. Vor apărea vorbitori ce se vor perinda, unul după celălalt, la microfon. Aceasta înseamnă că ei vor trebui selectaţi cumva, după un set de criterii, nu ia oricine microfonul, să spună orice, iese vavilonie.

În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, începând cu intrarea în clădire, din Edgar Quinet şi până în faţa Balconului, existau filtre, făcute de membri ai ONG-urilor ce organizau protestul, pentru ca nu orice nebun să ajungă la Balconul de la Geologie.

Existau grupe de oameni lucizi din aceste ONG-uri, care decideau ce se aude la microfon şi ce nu, când şi cum. Membrii acestor filtre aveau staţii de emisie-recepţie.

Am văzut cu ochii mei felul cum a fost oprit din “demersul” său filantropic un tembel sau escroc, care începuse să strângă bani pentru cei ce stăteau cu săptămânile în Piaţă. Vă daţi seama că o păţanie de genul acesta ar fi speculată imediat şi ar duce la discreditarea protestului?

Plus că în Universitate sunt asseturi ale instituţiei, care trebuie protejate, nu poate să fie în această clădire o continuă vânzoleală, ca în Gara de Nord.

Toate aceste lucruri necesită o organizare, una bazată pe voluntariat şi foarte multă bună-credinţă, iar la toate acestea rolul-pivot nu poate să-l aibă, pe răspundere scrisă, decât un grup de oameni, pe semnătură, cu o concentraţie semnificativă de studenţi din Universitate.

De-abia atunci o astfel de întreprindere va fi safe, fără posibilitatea de a genera scandaluri, care ar putea (repet, subliniez) să discrediteze puternic lucrurile bune pe care doreşte să le facă azi strada.

Apoi, după ce aceste deziderate vor fi atinse, evident, cu foarte-foarte multă muncă din partea unor oameni, vor apărea inşi (dintre aceşti organizatori şi dintre cei care vor vorbi la microfon) care vor deveni, într-un fel sau altul, lideri ai mişcării.

Iar atunci protestul va avea liderii săi şi îşi va schimba natura actuală difuză. Ceea ce va duce la apariţia unor noi provocări…

Share