De ce nu e pregătită România pentru refugiaţi

Share

Săptămânile care au trecut au adus în prim-plan o nouă întrebare: este pregătită România să facă faţă valului de refugiaţi din Orient?

Trebuie să înţelegem un lucru simplu: nu avem cum să scăpăm de valul de refugiaţi care vine din Orient nicicum, pentru că România, geopolitic, este un fel de punct terminus.

Instituţional, dacă UE va decide un anumit pachet de măsuri pentru refugiaţi, o anumită instituţionalizare şi va stabili atribuţii concrete, va trebuie să acţionăm în concertul european cum se cuvine.

Leonard Orban: Primii refugiaţi vor ajunge în România în noiembrie

Geografic, aceşti refugiaţi vin dinspre sud, în primul rând prin graniţele noastre cu Bulgaria şi Serbia. Nu au unde să se ducă. În Ungaria intră cu foarte mare dificultate. Ucraina e ţara nimănui, ar putea fi teritoriu de tranzit spre Polonia, dar apar alte pericole.

Republica Moldova? În nici un caz! Grupuri de refugiaţi apar deocamdată sigilaţi în camioane, strecurându-se pe teritoriul Uniunii Europene.

Romania poate gazdui din toamna 1800 de refugiati. Suma primita de la UE pentru fiecare migrant. “Suntem complet nepregatiti”

În curând, vor ataca graniţele României per pedes, acolo unde nu trebuie să faci decât un singur lucru ca să ajungi în România: să mergi, ca să ajungi la fruntariile ţării.

Aceşti refugiaţi nu pot fi opriţi cum sunt stopaţi turiştii care sunt opriţi în aeroporturi, vămi terestre şi fluviale sau maritime, pentru că au un regim special.

Ce pot să facă vameşii şi poliţiştii de frontieră români, când aceştia se năpustesc în grupuri? Să tragă? Să-i bată? E împotriva spiritului european. Acest lucru nu se va întâmpla.

Este clar că valul de refugiaţi va ajunge în România. Politicienii noştri greşesc atunci când spun că acesta nu ne va lovi, aşa cum spuneau că criza subprimelor nu va ajunge în România.

Desigur, singura soluţie este să îi primim, să îi cazăm şi să le oferim condiţii specifice pentru aceasta. Vine iarna. Trebuie corturi, pături, încălzire. ONG-urile cu funcţie umanitară vor avea un rol esenţial. Dar nu este destul. Unii refugiaţi trebuie triaţi.

Principalul pericol este că, printre cei ce sunt cu adevărat refugiaţi, se află terorişti foarte greu de identificat. În ţările din care vin nu există nici o evidenţă exactă a statutului fiecărui cetăţean: ce face el, ce cazier are, cine este, cu ce se ocupă, care este istoricul său personal, în general.

Aşadar, după prima triere, de la vamă, va trebui să urmeze a doua, activă, în timpul cazării acestor refugiaţi. Pentru aceasta, este nevoie de un mixt de măsuri specifice de monitorizare pe refugiaţi, pentru care va fi nevoie de aportul localizat şi naţional al serviciilor secrete.

Aceasta nu va fi îndeajuns. Vor fi necesare măsuri interactive de corelare a informaţiilor existente de la serviciile secrete şi de la celelalte instituţii specifice comunitare şi din celelalte state europene.

Pe de altă parte, serviciile noastre vor fi obligate să îi urmărească pe acei refugiaţi care reuşesc să se mişte cumva liberi prin România. Aceştia sunt cei mai periculoşi şi pot provoca atentate teroriste.

Trebuie să înţelegem tradiţia seculară a extremiştilor Islamului, care datează încă din Evul Mediu. Notabil este cazul Sectei Asasinilor, a cărei istorii s-a generat în jurul fortăreţei lor legendare de la Alamut, în Evul Mediu timpuriu.

Aceşti oameni îşi educau învăţăceii să înveţe limbi străine, obiceiuri locale, religia locului unde se duceau. Aici erau implantaţi, comportându-se ca nişte cetăţeni respectabili o vreme, apoi îndeplineau diverse misiuni destructive, ce pot fi considerate predecesoarele actelor de terorism.

După aparenţele comportamentale ale teroristului de acest tip, este aproape imposibil să îţi dai seama care este un simplu refugiat, ce a fugit dintr-o zonă de conflict din Siria, spre exemplu, şi care este teroristul. Are familie, copii, e paşnic, blând, liniştit, prietenos, apoi… bum!

Am avut colegi de facultate arabi, în anii 80, care nu mai voiau să plece din România. Un sirian, Mohammed, la 31 de ani, vorbea româneşte ca un golan din Bădălan, spunea bancuri cu Bulă şi Alinuţa, juca table şi makao, bea bere, fuma Carpaţi fără cu sipcă şi, din banii câştigaţi vânzând bere şi ţigări scumpe, îşi luase o Alfetta maro fâşneaţă.

Când îl întrebai de ce nu se întoarce odată în Siria, dacă-i e dor de casă, îţi spunea într-o limbă română neaoşă: “Hai, nene, mă laşi? Damascul e rece, sălbatic, eu aici mă simt la mine acasă, în Siria nu pot sparge seminţe de bostan!“.

Să zicem că, finalmente, cu scandalurile şi bâlbâielile tipice autorităţilor noastre, vom reuşi să rezolvăm problemele logistice (cazare, mâncare, haine, schimburi, lenjerie), dar aceste probleme asimetrice, cu terorişti mascaţi în refugiaţi, cred că le vom rezolva cu foarte mare dificultate.

Share