De ce e imperativ necesară puşcăria pentru plagiat

Share

Oricâte circumstanțe atenuante, perfect corecte din punct de vedere politic, s-ar invoca, un plagiatu tot un furt calificat este. În cazul României contemporane, pericolul social al faptei a devenit foarte mare.

Da, plagiatul a devenit un fenomen de masă, care amenință chiar stabilitatea și buna funcționare a societății românești.

Plagiatul a devenit o plagă atât de periculoasă pentru România, deoarece acest tip de furt intelectual viciază însăși calitatea actului de conducere la cele mai înalte nivele ale țării, acolo unde se hotărăsc strategii și se iau decizii ce afectează întregul popor.

Ce competențe profesionale reale și ce calități morale poate avea un general sau un ministru, numit într-o funcție de conducere de mare responsabilitate, dacă el este un hoț (pentru că a furat bucăți mari din teza sa de doctorat de la altcineva) și un incompetent (pentru că nu are cu adevărat cunoștiințele pe care susține că le posedă)?

Consecințele și riscurile prezenței unui astfel de individ în poziții care pot afecta interesele majore de securitate și stabilitate ale țării sunt imense.

Deosebit de grav este că acești hoți incompetenți, lacomi, aroganți și nesimțiți provin în bună măsură din instituțiile de învătământ superior despre care presupunem că ar trebui să ofere numai exemple de cinste, onoare, devotement pentru țară, probitate și rigoare profesională, patriotism în sensul curat al termenului.

Dimpotrivă, Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, iată că prezintă cele mai multe cazuri de fraudă doctorală atât prin doctorii în științe militare sau de securitate pe care i-a girat, cât și prin la fel de culpabilii lor complici.

Aceștia sunt conducătorii de doctorat, care, în deplină cunoștiință de cauză, au acoperit prin semnătura lor furtul, alături de membrii comisiilor de doctorat, referenții științifici.

Contra unor sume semnificative de bani, primite potrivit reglementărilor în vigoare, toți aceștia au dat calificative de bine sau foarte bine doctoranzilor impostori pentru o teză pe care evident că nu o citiseră nici doctoranzii și nici evaluatorii (pe care-i bănuiesc parte a unui sistem al tăcerilor vinovate și cointeresate) și au semnat un referat, tot copy-paste.

În 2008, la Universitatea Națională de Apărare, un astfel de referat standard copy-paste era remunerat cu circa 7-800 RON.

Este înspăimântătoare prin implicațiile ei sociale și politice lista recent publicată a membrilor Academiei de Științe ale Securității Naționale, fostă Academia de Științe Militare, listă care cuprinde numeroase personaje controversate, foști sau actuali deținători de importante funcții în stat, unele suspecte de plagiat, altele fără legătură cu domeniul securității naționale și inevitabilii giranți matusalemici de doctorate cu vipușcă la pantaloni.

Cum să stăvilești, cum să descurajezi un astfel fenomen al minciunii generalizate, al furtului complice cu ramificații nebănuite, al tăcerilor mafiote, al imposturii legalizate, dat fiind că toate doctoratele dovedite sau suspecte de plagiat au fost acordate cu respectarea normelor legale în vigoare?

Cum să restaurezi în această țară un autentic sistem de valori, o adevărată ierarhie a celor competenți și talentați care să primească răspunderile și beneficiile corespunzătoare la care sunt îndrituiți?

Cum să mai contracarezi tendințele de copiere la bacalaureat sau la examene a unei întregi generații de tineri schilodiți din punct de vedere moral care vede că hoții și impostorii intelectuali sunt valorizați în mod oficial prin funcții și avantaje, riscând cel mult blamul retragerii unui titlu de care oricum nu le păsa prea tare?

Răspunsul este simplu și vine de undeva din Evul Mediu: prin frică.

Doar frica de pușcărie cred că îi mai poate face pe toți acești falși academicieni, falși doctori, falși profesori univesitari consultanți, falși intelectuali, care în mare parte nu sunt capabili să lege zece cuvinte într-o frază coerentă, să nu mai fure titluri de noblețe intelectuală, despre care oricum nu știu ce înseamnă.

Pușcăria de drept comun, cu executare și fără speranță de reducere a pedepsei printr-un alt furt, al cărților zis științifice, scrise după gratii, pușcăria pentru plagiat codificată în Codul Penal, cred că ar fi singurul inhibitor real al acestor hoți și singurul antibiotic pentru eradicarea virusului imposturii intelectuale din România.

plagiat

Share