home POLITICA De ce au ajuns partidele să vâneze mutantul electoral de 10%

De ce au ajuns partidele să vâneze mutantul electoral de 10%

Share

Aveţi aici o analiză cinică, dar plină de adevăruri, făcută de Cristi Grosu, despre motivele pentru care azi nu mai vedem pe sticlă practic nici un fel de campanie electorală. Nu tu un talk-show pe argumente-contraargumente, nimic. Doar flaşnete.

rol

Cauza? Electoratul activ care se prezintă la urne, susţine Grosu, s-a splitat în trei categorii distincte:

nucleele dure ale partidelor. Ele reprezintă pentru partidele mari cam 10%; costuri electorale zero, oricum votează cu tine;

aderenţii lor, care orice-ai face votează pe partide şi ei şi au convingeri bine stabilite, de mult timp. Cam alte 10 procente; costuri electorale mici, oricum votează cu tine din convingeri idealiste;

blembecotecii indecişi care se prezintă totuşi la vot din diferite motive, pentru diferite partide, dacă sunt momiţi cu mită electorală. Cel mult încă 10%. Acest eşichier de electorat este vizat la fiecare scrutin pentru a deveni într-un fel sau altul electorat captiv politic;

Dacă împuşti în total în jur de 30 de procente din totalul voturilor valabil exprimate, care oricum sunt cam 35-50% din totalul alegătorilor, te gândeşti să faci o coaliţie de guvernare.

Pentru asta nu ai nevoie de prezenţă pe sticlă, de dezbateri electorale febrile cu contracandidatul direct (dacă mergi la Primărie sau CJ), ba, chiar rişti cu asemenea dezbateri să pierzi puncte preţioase.

Iar cu cât eşti mai ticălos, infractor, intoxicator şi lipsit de argumente electorale, cu atât este mai preferabil, dacă ai în spate un partid mare, să fii o prezenţă discretă pe sticlă şi, dacă se poate, când eşti în studio să fii singur cu moderatorul.

Şi, dacă acesta îţi pune întrebări incomode, e bine să fii tupeist şi să i-o tai scurt, că altfel te pune în dificultate. Apoi e bine să fugi iar în evanescenţa clipurilor electorale conformiste şi a mash-urilor cretinoide, că altfel pierzi, nu câştigi.

Toate acestea sunt lucruri pe care le ştim. Realitatea politică este dezolantă. Electoratul este demobilizat, nu se mai regăseşte în modelele politice propuse. Cunoaştem şi toate aceste metode cinice de manipulare a alegătorilor. Este bine că unul dintre noi scrie despre aceste lucruri.

Dar întrebarea este: de ce am ajuns aici?

Prima cauză: nivelul educaţional precar

În acest moment, au intrat în categoria de populaţie activă cu drept de vot oameni care au crescut în sistemul educaţional de după 1990. Aceştia, priviţi pur şi simplu ca electori, nu ştiu ce a fost înainte şi, carevasăzică, nu au în minte contraexemplul tragic a ceea ce am fost înainte.

Aceşti electori au trecut printr-un sistem de învăţământ croit astfel că nu i-a învăţat deloc ce a însemnat comunismul pentru România, ce înseamnă o dictatură sau ce înseamnă un sistem politic autoritar. De aceea ei, când le spune un post de televiziune că şeful statului e dictator, înghit minciuna pe nemestecate.

Aceşti electori nu au un cod etic sau o morală care să le ghideze viaţa. Ei sunt coruptibili, labili, chiar dacă au impresia că sunt foarte puternici, “banu’ e la putere, frateeeee” şi nimic altceva nu are importanţă.

A doua cauză: societatea de după 1990 nu s-a curăţat de tarele comunismului

În 1990, liderii Opoziţiei de dreapta şi cei a societăţii civile au cerut să se facă procesul comunismului. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Nu s-au dat exemplele arhetipale de vinovăţie şi nevinovăţie care însănătoşesc societatea în asemenea momente de cumpănă. Nu s-a stabilit postcomunism ce a fost bine şi ce a fost rău. Nu ştim cine suntem din punct de vedere istoric, ca neam. Nu cunoaştem exact rolul regalităţii pentru naţiunea noastră. Nu am învăţat ce înseamnă separaţia puterilor în stat.

De aceea, nu ne revoltă şi nici nu ne îngrijorează când vedem mişcări de mase politice la doi paşi de graniţa noastră, în Transnistria. Nu ne enervăm deloc când şeful statului afirmă despre un predecesor al său că a fost slugă la ruşi.

Nu înţelegem câtuşi de puţin semnificaţia evenimentelor care se petrec în Serbia, care-i afectează dramatic pe românii noştri din Timoc / Tribalia.

Considerăm normal ca, din teribilism sau din ştergerea memoriei proprii, să catalogăm evenimente istorice recente în mod eronat şi facem prozeliţi, spunând şi altora prostii despre ele.

Spre exemplu, o grupă de partide politice proruse organizează false manifestaţii de protest la Universitatea din Bucureşti, mimând jalnic marea manifestaţie de protest anticomunistă din Piaţa Universităţii, din aprilie-mai 1990 şi deja astfel în acest moment în conştiinţa publică s-a fixat falsa idee că la începutul acestui an s-a făcut un soi de revoluţie.

În schimb, când Guvernul instalat câteva luni mai târziu calcă în picioare instituţiile democraţiei, separaţia puterilor în stat, influenţează Justiţia cu subiect şi predicat şi pregăteşte o restauraţie evidentă, aceeaşi masă de manevră nu reacţionează nicicum.

Combinaţia care face bum

Să recapitulăm: avem nişte tineri educaţi foarte, foarte prost, care nu ştiu ce e bine, ce e rău, ce e drept, ce nu e drept, ce e adevăr şi ce minciună pentru că nu au credinţă în Dumnezeu şi dragoste de neam.

Avem factori coruptivi sociali complet dezinhibaţi, care acţionează ca un cancer social în întreaga societate, cu rădăcini directe în corupta, ipocrita, duplicitara societate comunistă de pe vremea lui Ceauşescu.

Al treilea factor al combinaţiei este libertarianismul, suprapus peste primii doi, într-o societate în care capitalul privat lucrativ este foarte slab dezvoltat, marii bogătaşi sunt în general, într-un fel sau altul, marii speculatori ai epocii, iar mâna de lucru e sclavagizată dramatic de un Cod al Muncii de extremă dreaptă, care vine după un altul, la fel de eronat, de extremă stângă. Tipic societăţilor democratice crude: baleierea cadrului legal între extreme.

Aceasta este o combinaţie care face bum în societate mai devreme sau mai târziu. Marea majoritate a electoratului, alienat, mână de lucru obosită, sleită, nu se mai manifestă politic la alegeri, pentru că nu se regăseşte în oferta politică existentă pe piaţă.

“Toţi sunt oricum nişte hoţi”

Dar când se va manifesta ea? Avem exemplul în Grecia. Nu trebuie să ne facem iluzii că, dacă USL va ajunge la guvernare în toamnă, nu vom ajunge în scurt timp în situaţia Greciei. Cu PDL mai avem o şansă. Cu USL la putere însă exact spre aceasta ne îndreptăm.

Mai apoi, nu trebuie să ne amăgim că electorii, când vom intra în criză grecească, văzând că USL i-a minţit, se vor întoarce la PDL sau la moştenitorii acestui partid şi ai direcţiei pro-occidentale date de actualul şef al statului.

Există pericolul ca majoritatea electorilor să se simtă păcăliţi şi de unii, şi de alţii. De aceasta au grijă în permanenţă vectorii de opinie cretinoizi, ce le spun electorilor că “toţi sunt oricum nişte hoţi”, “toţi fură” şi “toţi sunt la fel”, astfel încât în momentul în care încerci să deştepţi glasul raţiunii în oameni altminteri inteligenţi îţi trântesc aceste texte implacabile, care denotă în fapt un reflex toxic de gândire.

Cetăţeanul azi nu mai este vigilent. “Toşi sunt oricum nişte hoţi”.

Cetăţeanul azi nu mai iese să protesteze. Pentru cine ar protesta el, când “toţi fură”?

Cetăţeanul azi nu mai are atitudine civică. Cum ar avea, când “toţi sunt la fel”, iar el este oricum prea ocupat să muncească pentru pasivul familial pe care şi l-a constituit în cei câţiva ani de relativă prosperitate dinainte să înceapă criza.

Sunt condiţiile ideale în care, aşa cum am spus, societatea, bolnavă, face bum. Ca în Grecia. Indecişii descoperă, când mor de foame pentru că moneda se devalorizează şi averile se topesc, că au opţiuni, iar acestea sunt pentru partidele neparlamentare, uneori extremiste, ce prosperă.

Establishmentul este răsturnat şi începe haosul, pentru că “cei noi” spun că vor face şi vor drege, dar mare lucru nu fac, şi pentru că au alte priorităţi, ca şi “cei vechi”, dar şi pentru că nu au dexterul administrativ al “celor vechi”.

Azi suntem pe muchie spre a ajunge la un astfel de scenariu. Putem scăpa mai uşor sau mult mai uşor, depinde. Ceea ce trebuie să pricepem însă este că germenii răului au fost sădiţi în debutul anilor 90, când istoria ne-a oferit şansa unui nou început.

Ceea ce mai trebuie să înţelegem este că, paradoxal, în cazul în care nu vom scăpa uşor, s-ar putea ca istoria să ne ofere din nou şansa unui nou început. Ar fi bine să fim atenţi ce facem cu acesta, să nu-l ratăm şi pe el.

Citeşte şi
Multiple informaţii care vin pe canalele media din Diaspora probează faptul că românii ar fi
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu reacţionează dur după ce Gheorghe Hagi a anunţat că el nu
Semne de fraudă în Oltenia! Flavia Comanoiu, asistenta la Spitalul de Psihiatrie din Poiana Mare
Un român stabilit în Argentina, Maximilian Dobrescu, anunţă că va călători peste 700 de km
Fostul ministru al Justiţiei şi şef al diplomaţiei române, Cristian Diaconescu, scrie pe Ziare.com un
Mergi la vot pe 26 mai! Platforma „România 100” a distribuit un scurt videoclip de
Călin Popescu Tăriceanu a găsit o nouă metodă de a scăpa de procesul său cel
Mircea Badea şi-a pierdut controlul ieri, atunci când devenise clar că referendumul lui Dragnea nu
Moţiunea de cenzură depusă de opoziţie va fi dezbătută şi votată, astăzi, în plenul Parlamentului.
Moțiunea de cenzură împotriva Cabinetului Grindeanu va fi votată miercuri. Mihai Fifor, din aripa PSDragnea,
Share