Dacian Cioloş are şanse să revigoreze cumva Dreapta Curată?

Share

Am vrut de mai multe ori să dau un titlu care să înceapă cu “Dreapta Murdară”. Acum, am ocazia să scriu despre posibila legătură dintre Dacian Cioloş şi Dreapta Curată. Pe care ne-o dorim, sper, tot mai mulţi.

Dacian Cioloş a anunţat recent că va lansa un ONG cu obiective politice. Aşa se întâmplă când societatea civilă nu are forţa să lanseze propriile sale ONG-uri. Apar ONG-uri înfiinţate de politicieni. Acesta nu e un lucru rău, dar depinde cine controlează un astfel de ONG.

Bine că mai există şi unele ONG-uri care sunt obiectul iniţiativei unui om curat politic, ca Dacian Cioloş. Că de fundaţiile şi asociaţiile murdare de la constituire ale oamenilor noştri politici sunt sătul. Dar ce şanse are Cioloş?

Dacian Cioloş, fără PNL, colaborare cu USL

Dacian Cioloş e criticat de unii vectori publici pentru cele mai felurite lucruri. care mai de care mai absurde. Semnificative, în logica a ceea ce discutăm aici, sunt acuzele că nu ar fi acceptat să intre în PNL.

Există în PNL precedentul Stolojan. Importat din mediul tehnocrat comunist, Theodor Stolojan a fost, la vremea sa, cumva, omul potrivit. Cu el, PNL a crescut serios şi s-a afirmat ca partid de dreapta. Să fie Cioloş noul Stolojan?

Precedentul Klaus Iohannis

Mai există un alt precedent major: Klaus Iohannis. Iniţial, acesta a fost ani în şir liderul Forumului Democrat al Germanilor din România. Apoi, a devenit membru PNL, adus în partid de Crin Antonescu. De care a reuşit să se desprindă.

Seamănă cumva cu povestea lui Varujan Vosganian. Fost deputat al Uniunii Armenilor din România, a devenit liderul unui partid de dreapta. Dar acest partid era finanţat de Sorin Ovidiu Vântu. Iată o diferenţă notabilă.

Revenind, Klaus Iohannis nu a fost un motor politic de creştere pentru PNL, ci invers. PNL a fost vehiculul politic prin care Iohannis a ajuns preşedintele României. El nu este nici acum receptat ca un exponent de vârf al PNL, ci ca un om din afara acestui partid.

Cumva superior intrigilor şi lucrăturilor tipice oricărui partid. Ce va fi deci cu Cioloş? Vom vedea, dar…

Şobârlăneală politică

Sincer, care dintre cititorii acestui website ar accepta în locul lui Cioloş să se înscrie în acest PNL? În această şobârlăneală politică… Oameni respectabili se amestecă sulfuros cu ciudaţi, mafioţi, corupţi, suspecţi de fapte de corupţie, delapidatori…

Există cel puţin patru categorii de politicieni în acest partid. PNL-iştii “uselişti” şi PNL-iştii veritabil liberali (câţi vor mai fi ei acum). Foştii PDL-işti sunt şi ei la fel. Unii sunt la fel cum erau înainte de fuziunea PNL – PDL, ca Emil Boc probabil.

Alţii s-au dedulcit la toate acriturile dulci ale diferitelor puteri politice pe care le-au avut. Acestea i-au făcut să fie azi în realitate altceva decât ce par a fi public.

Amiciţia lui Dacian Cioloş cu USR, pe de altă parte, este manifestă. Mai ales că o serie de foşti demnitari din Cabinetul Cioloş sunt acum aici. Interesantă este dorinţa anunţată a fostului premier de a înfiinţa un ONG cu scopuri politice.

ONG transformat în partid?

Seamănă cu o versiune shortcut, aşa, a formării USR. Facem un ONG, cu scopuri politice, vedem ce impact are şi, dacă mere, mere. Ce înseamnă asta, dacă mere? Înseamnă că are impact electoral, evident.

Atunci, lucrurile vor sta aşa: vor fi captate două categorii de personaje. Cei care aduc cu ei banii sunt din prima categorie. Ei sunt indispensabili unei activităţi politice, care nu e posibilă altfel. Cei care aduc voturi sunt din a doua categorie. Aceştia sunt politicienii.

Ei, şi cu aceste două categorii încep problemele. Iar aceasta pentru că finanţatorii sunt oameni de afaceri legaţi cumva de politică. Ei nu apar special pentru Dacian Cioloş, direct din spuma mării, ca Afrodita.

A doua mare problemă sunt politicienii veniţi prin transfer, care aduc voturi. Traseiştii. Cu hălci de structuri de partid importate din formaţiunile politice de unde poposesc. Până în prezent, singura forţă politică din România fără astfel de traseişti este USR.

Această nouă forţă politică a lui Dacian Cioloş va fi la fel? Ar fi bine. Pentru că altfel, va fi mai lesne de creat, dar mai uşor de pervertit şi trimis în derizoriul tipic politicianismului românesc.

Tehnocratul depinde de secondanţii săi

Pe acest animal tehnocrato-politic ciudat, Cioloş, îl urmărim de mulţi ani. De pe când era ministrul Agriculturii. S-a afirmat ulterior ca un foarte bun comisar european pentru Agricultură.

Însă aceşti înalţi funcţionari ai Comisiei Europene, oricât de competenţi sunt, depind de aparatul birocratic laborios de sub ei. Care lucrează intens şi constant. Dacă în locul lor sunt altfel de persoane, cu altă formaţie, frontman-ul se schimbă şi el.

Tehnocratul Dacian Cioloş şi inadecvarea la cerinţele mişcării de stradă

Ca acţiune politică, mandatul de premier al lui Dacian Cioloş s-a caracterizat prin trei lucruri: diplomaţie, prudenţă şi bun simţ.

Cioloş acesta a dorit să fie înconjurat de un număr de demnitari de factură şi formaţie europeană. Dar Cioloş nu e genul de manager de sistem care face mişcări radicale. Birocratul european nu mută munţii şi nu ia decizii radicale, imposibil de întors.

El este un administrator de sistem, care conferă în timp stabilitate şi prestanţă instituţională. Anul 2016 a însemnat decenţă, dar nu gesturi dramatice în favoarea statului de drept. La fiecare încercare mai îndrăzneaţă, cupla PSD-ALDE s-a răstit la guvern direct sau prin intermediul televiziunilor de casă.

Cazul Legii alegerilor locale

Exemplul dramatic este cazul Legii alegerilor locale. Dacă Guvernul Cioloş modifica această lege prin OUG, stabilind că alegerile locale se vor fi desfăşurat în două tururi, ieşea scandal.

PSD ar fi fost într-o situaţie extrem de dificilă însă. Un vot de neîncredere în Cabinetul Cioloş în Legislativ ar fi avut efecte electorale negative asupra PSD, care ar fi pierdut puncte.

Apoi, majoritatea reacţionară ar fi avut de ales: rămâne în opoziţie, ca să huiduie guvernul de pe margine în campania electorală şi să câştige alegerile sau revine la putere şi riscă să piardă ea alegerile.

Şi totuşi, Dacian Cioloş nu a riscat o asemenea mutare de şah politic. A preferat să conserve ce a avut. E posibil ca aici să se fi jucat soarta alegerilor din 11 decembrie.

Contradicţia

Aici există o contradicţie. Între Dacian Cioloş, un politician prudent, conservator, ce se mişcă relativ lent, pe de o parte. Mişcarea #Rezist, care e radicală, vrea o mulţime de lucruri dramatice, care să pună capăt rapid încercărilor coruptocraţilor de a schimba natura sistemului (precum o lege a lustraţiei), pe de altă parte.

Aşadar, un partid sub conducerea lui Dacian Cioloş s-ar adresa în primul rând masei ponderaţilor indecişi de centru-dreapta, nu străzii radicale, activate de eroarea politică a PSD, cu OUG 13.

Share