home MASS MEDIA, POLITICA, STIRI DESPRE TELEVIZIUNI Cum sta treaba cu inundarea orasului Galati

Cum sta treaba cu inundarea orasului Galati

Share

Brusc, foarte multi mari destepti au inceput sa vorbeasca si sa scrie despre tragedia care li se intampla locuitorilor Galatiului.

Confuzia este facuta ori intentionat, cu rea-vointa, de catre oameni interesati sa intoxice (iar aici vorbim despre televiziunile teroriste), ori poate de catre oameni care sunt intoxicati de puternica si persuasiva campanie de intoxicare facuta de acestea pentru cei care nu cunosc Galatiul.

Portul Galati – Foto Mircea Stoian – www.fotodesus.ro

Realitatea lucrurilor este insa alta. Vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca am locuit in Galati opt ani. Aici am facut facultatea, aprofundand pana la tembelism anii doi si trei de studiu.

Din cei opt ani, jumatate de an am stat in Mazepa I si alti sapte ani si jumatate in caminele studentesti de pe Strada Republicii (azi Calea Domneasca).

Realitatea este ca 80 – 90% din orasul Galati este construit prea sus pentru a se putea afla vreodata in pericol de a fi inundat de Dunare sau Prut.

Prima terasa inaltata natural este cea a cartierului Mazepa I, de-a lungul strazii Brailei, precum si a Caii Domnesti, pana la iesirea din oras, pe Calea Prutului.

Aici, pe Calea Domneasca, chiar vizavi de Teatrul Dramatic, sta chiar acum domnu’ Tatulici si ne da ragusit lectii de civism. Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!

Biserica Sf. Dimitrie din cartierul Badalan, langa Santierul Naval DAMEN, Galati – FOTO: ByzantineSearch

A doua terasa incepe din dreptul Dunarii, de-a lungul cartierului Tiglina I.

La capatul ei estic este Casa de Cultura a Sindicatelor si Hotelul Regina, chiar unde incepe bulevardul Cosbuc, pe care este tipografia unde au fost trase toate numerele Revistei Orientari, la care am scris in facultate.

Pe a treia terasa, in dreptul raspantiei numite “La Ultimul Leu”, dar si mai sus, este cartierul Micro 19, unde e Spitalul judetean, vizavi de care era celebrul restaurant supranumit “Om bogat, om sarac”. Terasa aceasta continua pana la iesirea din oras, precum si inspre prafoasa Tiglina III si spre alte Micro-uri mari si mici.

Dealuri, domnilor de la Realitatea TV, dealuri de pe langa Dunare. Exista o singura zona inundabila, denumita traditional, de catre toti galatenii, inclusiv de catre cei care stau in ea, Bădălan.

Numele de Bădălan vine de la denumirea in engleza (data in Evul Mediu tarziu de catre comerciantii greci, bulgari, francezi, englezi, turci si foarte multi evrei din Portul Galati, care foloseau uneori ca limba de comunicare engleza) bad-lands, adica pamanturi rele. Românizarea a fost, evident, Bădălan.

FOTO: Listal

Nu sunt lucruri noi si Grid Modorcea a scris chiar si un roman despre farmecul, miturile si interlopa acestui cartier al Galatiului. El se intinde acolo unde Prutul se varsa in Dunare printr-un liman, numit Brates.

Cand e soare si bine, vara, pe Brates se duc studentii la plaja, ca-i aproape de camine, iar pescarii trag la biban. Mai sus, pe Prut, taranii fac cu mana fratilor moldoveni si discuta despre recolta, sub privirile dintotdeauna ingaduitoare ale granicerilor.

Badalanul incepe acolo unde nimeni nu stie sigur daca este albia minora sau majora a Bratesului, teren mlastinos, tantari, panarame, iar terenurile sunt mai ieftine si de aceea oamenii saraci isi fac case aici, asa cum si-au facut dintotdeauna.

Uneori fara autorizatie. Initial, zona a fost locuita in majoritate covarsitoare de tigani, dar aceasta acum poate ca nu mai are nici o relevanta. Oricum, pentru mine nu a avut niciodata.

O parte din acest Bădălan a fost transformat in platforma industriala si se numeste Bazinul Nou, iar aici in mod normal nu sunt probleme, pentru ca terenul este gardat serios de catre patroni, care au banii necesari ca sa isi indiguiasca perimetrele.

Cea mai importanta societate de pe aceasta platforma industriale este Santierul Naval Galati, in care am facut, ca student, la practica in productie de mi s-au lungit urechile, mergand cu tramvaiul prin soare si praf.

Mai avem aici, printre altele, prospera MENAROM, in care faceam pe vremuri repetitii cu trupa Europolis, la care il aveam percutionist pe Bogdan Negru. Vizavi de MENAROM era SMM – locul traditional unde faceau practica in productie studentii de la Facultatea de Mecanica.

Zona inundabila a Galatiului include si gara centrala, si cartierul de case dintre gara si prima terasa de ridicare a orasului, ce incepe cu str. Al. I. Cuza. Stiu aceasta, pentru ca sediul Revistei “Noduri si Semne” a fost chiar pe str. Al. I. Cuza.

MENAROM PEC Galati, FOTO: Adevarul

Stiu aceasta, deoarece am avut un coleg de facultate care statea langa gara si imi marturisea, spre finalul anilor ’80, ca ai lui fac totul sa se mute de acolo, pentru ca apele vin mereu peste ei.

Zona inundabila continua spre Dunare, pana in portul civil, exact pana la Gara Fluviala. De acolo, malul incepe sa se ridice si Dunarea nu va inunda niciodata, decat poate drumul de faleza, dar galatenii si-au aranjat socotelile astfel incat acest fapt sa nu-i afecteze.

Singura zona oarecum buna inundabila este cea de langa Gara Fluviala: exista o alee de faleza (care oricum este mic copil pe langa marea faleza din dreptul Restaurantului Pescarul, din Mazepa I), apoi un parculet lung si ingust si o strada de faleza, apoi vreo doua randuri de blocuri, cateva de zece si restul de patru etaje.

In capatul strazii incepe zona industriala. In spatele acestor blocuri sunt vile frumoase, de care este mare pacat daca sunt stricate de ape. Deja insa inspre vechea Zahana (unde se manca pe vremuri cea mai buna ciorba de burta din sud-estul Romaniei) malul se ridica si nu mai e nici o problema.

Problema este exclusiv a oamenilor saraci, cu putini bani, care se incapataneaza sa stea aici si, din cand in cand, odata la cativa ani, sunt inundati. Iar marea problema este a politicienilor care vin si ii folosesc pe acesti oameni ca sa manipuleze o tara intreaga.

Si a televiziunilor care ii ajuta.

Citeşte şi
A apărut public aşa-zisa listă a jurnaliştilor care au fost plătiţi o dată de fostul
Liviu Mihaiu este un tip aparte. El e, simultan, şi fost jurnalist, şi jurnalist, şi
DNA continuă să facă senzaţie cu arestări-surpriză. Este acum rândul viceguvernatorului BNR, Bogdan Olteanu, care
Acest capitol din Armaghedonul Oligarhilor face legătura între CRP, grupul securiştilor din jurul lui SOV
Urmează descrierea bidoanelor, bidonaşelor şi încrengăturilor dintre Vântu, Luca şi securiştii cu care aceştia au
Este oare incorect să afirmăm că, dacă Rusia la zi, având în spate cadre şi
Povestea lui Cornel Nistorescu este simptomatică pentru ce se întâmplă cu un jurnalist talentat şi
În acest capitol al Armaghedonului Oligarhilor, este povestit un episod din preluarea de către Dinu
Cum îţi mângâi tu urecheaLobul flutură calinPeste munţi, câmpii şi drumuriMândra,
Sorin Roşca Stănescu, isterizat de faptul că în câteva zile o să-i iasă pe nas
Share