Scriam aici că se anunţă un protest sau mai multe prin Bucureşti, şi nu numai. Un fel de protest a avut loc aseară. Mic, pricăjit, agramat.
Mai întâi, aşa cum am explicat deja, nu s-a adunat încă destulă tensiune socială, chiar dacă nemulţumire există, dar “bolboroseşte” încă.
În al doilea rând, protestele programate de peste trei săptămâni pentru Ziua Naţională au fost gândite într-o atmosferă politică, iar acum ne aflăm în cu totul alta.
Nu poţi să scoţi partea activă civic a unui mare oraş la protest o dată la trei săptămâni, chiar dacă istoria se accelerează în aceşti ani.
În al treilea rând, pentru a face un protest, cei ce o doresc vor trebui simultan să fie împinşi de ceva în stradă cu orice preţ şi în acel moment să fie organizaţi pentru acel protest. Ori în acest moment ei sunt maturi din alte puncte de vedere, din acesta nu.
Noi, în anii 90, am avut nevoie de luni de zile sau chiar mai mult ca să ne organizăm şi să învăţăm ce trebuie făcut, iar marea majoritate a protestelor au fost nereuşite. Victoria noastră e că prin ele am făcut în aşa fel încât România a mers înainte spre democraţie, chiar dacă a fost un drum anevoios şi plin de chinuri.
Acei oameni, care vor face aceste lucruri poate într-o zi, încă nu sunt pregătiţi şi nu au fost aseară în stradă. În schimb, au ieşit cercopitecii Stângii Reacţionare.
L-am văzut pe unul dintre aceşti giboni agramaţi dând declaraţie la B1 TV Iuliei Teodorescu. El explica faptul că, după Colectiv, nu s-a ajuns la anticipate, aşa cum trebuia şi mormăia ceva împotriva Monicăi Macovei (desigur, o nenorocită, ştim) şi a unui guvern pus de Uniunea Europeană cea asupritoare.
Ăştia erau participanţii la protest ieri. Genul de păstârnaci umani care au colmatat România şi în protestele pneumatice din 2012. Noroc că au fost 200. Cam asta este forţa Partidei Ruse în România azi. De-ar rămâne aşa!