home POLITICA Comunistii lui Michnik. Comunistii lui Plesu – Liiceanu

Comunistii lui Michnik. Comunistii lui Plesu – Liiceanu

Share

Am urmarit in sfarsit sambata seara inregistrarea discutiei dintre Adam Michnik si Andrei Plesu, in care, la final, intervine Gabriel Liiceanu, cu o intrebare care a dus la referirea lui Michnik asupra “cestiunii” mensevicului, ce a iritat spiritele in presa romana.

foto: Exclusiv News

Retin fragmentul in care, cordial, prieteneste, fara veninul adaugat de adversarii cuplei Plesu-Liiceanu, Michnik le raspunde celor doi, sugerand subtil lucruri pe care, din finete fata de auditoriu si orgoliile sale, nu le spune explicit.

Jurnalistul, filosoful si disidentul polonez a explicat contextul in care el, in contradictie cu trendul timpului sau, a refuzat sa-i condamne pe comunistii polonezi si sa condamne astfel comunismul polonez.

Michnik a explicat ca presedintele-general Wojciech Jaruzelski, ca si seful serviciilor secrete poloneze, generalul Czesław Kiszczak, au demonstrat in acele vremuri dure ca au onoare si ca sunt patrioti.

Pentru cei care fac judecati superficiale de valoare, este bine de stiut cum stau lucrurile, poate vom intelege in sfarsit care a fost diferenta dintre Romania si Polonia, dintre comunistii lor si comunistii nostri.

Ca si in Cehoslovacia interbelica, si in Polonia interbelica partidele comuniste au fost o prezenta activa. Comunistii din aceste doua tari, ca si cei din Iugoslavia (dar nu voi aborda cazul Belgradului acum), au avut traditie interbelica si erau patrioti. Partidele comuniste erau organizatii legale in aceste doua state.

In Romania, comunistii erau cantitate politica interbelica neglijabila. Kominternul a reusit sa penetreze la nivelul pegrei, printre infractorii de drept comun, bine securizati cu agentii sai, infiltrati de serviciile secrete sovietice in general pe filiera basarabeana. In Romania, Partidul Comunist a fost interzis prin lege si comunistii romani actionau din ilegalitate.

In Polonia si Cehoslovacia, cetatenii acestor state au stiut ce este comunismul. Organismul social polonez si cehoslovac a avut anticorpi contra bolii comuniste.

In Romania, intelectuali marxisti care rezistau in mediul politic si in boema vremii, ca Bellu Silber sau Lucretiu Patrascanu, faceau jocuri intelectuale la seratele mondene, dar erau rupti de realitatea pegrei ilegaliste comuniste si, in general, cand comunistii au venit la putere, au cam murit prin puscarii.

In Polonia si Cehia, fostii politicieni si intelectualitatea au continuat sa subziste, nivelandu-se in masa proletarizata a acestor natiuni si lucrand permanent pro democratie, chiar daca prin aceasta intelegem fie si ca stateau in casa si vorbeau cu rudele lor despre Kirkegaard sau Bergsonn.

In Romania, crema, floarea intelectualitatii a sfarsit la Canal ori la Sighet si Gherla, producandu-se, in cativa ani, o dramatica rupere a restului natiunii de proprii sai mentori, de propriile sale motoare intelectuale si repere valorice.

In Polonia sau Cehia, comunistii au avut limite serioase in impunerea dictaturii de ultrastanga. In genere, politologii califica sistemele comuniste postbelice din aceste state ca fiind regimuri autoritare.

In Romania, teroarea stalinista a anilor ’50 a fost urmata, dupa moartea lui Gheorghiu-Dej, de un dezghet ideologic de cativa ani si apoi de o reconsolidare comunista, spre o dictatura personala de tip poststalinist, nord-coreean, a cuplului Ceausescu si a slugilor acestuia.

In anii ’80, Adam Michnik si ceilalti intelectuali, ideologi si strategi ai Solidarnosç isi permiteau luxul sa intre si sa iasa din puscarie, intr-o miscare de du-te vino destul de relaxata, in cursul careia dialogau dur, in scrisori acide, cu capii regimului comunist si trimiteau articole critice la adresa regimului in Occident.

Havel, in puscarie cehoslovaca, detinut politic, isi scria piesele de teatru la o masina de scris electronica, tigarind fumara de la fumara.

In Romania, cand Gheorghe Ursu, un necunoscut pentru Occident, a fost descoperit ca scrie contra regimului, a fost bagat in puscarie si batut pur si simplu pana la ucidere. Ce masina de scris, ce tigari…

Tot in Romania, cand a fondat SLOMR, Paul Goma a fost luat, inchis si, pentru ca era deja cunoscut in Occident si se vorbise despre el la Europa Libera, deci nu mai putea fi ucis ca Ursu, ca iesea scandal, a fost expulzat din tara.

Astfel, nu ne miram ca in anul 1989 in Polonia liderii comunisti si liderii Solidaritatii faceau mese rotunde si negociau formule de guvernare in coalitie, pentru pregatirea alegerilor libere, in timp ce la noi singurii disidenti care puteau sa existe structurat, ca organizatie clandestina, erau cei sprijiniti de Moscova si se intalneau prin parcuri: Frontul Salvarii Nationale.

In Polonia, rasturnarea regimului era facuta de un sindicat independent, condus de un ins pe nume Lech Wałesa. Consilierii lui si ai colegilor sai din conducerea sindicatului Solidaritatea erau cei mai importanti intelectuali disidenti ai Poloniei de atunci: Bronisław Gieremek, Jacek Kuron, Adam Michnik, Tadeusz Mazowiecki.

In Romania, rasturnarea regimului a fost o rasturnare a regimului lui Ceausescu, nu a regimului comunist si a fost transformata in rasturnarea regimului comunist si inlocuirea lui cu o democratie de fatada sub presiunea romanilor simpli.

In Romania, rasturnarea regimului a fost facuta de o mana de conspiratori comunisti sustinuti de KGB. Nici unul dintre acestia nu era un intelectual disident anticomunist, ca in Polonia.

Pentru a simula cazul polonez, cel ceh sau cel maghiar, conspiratorii FSN i-au trecut in lista membrilor primului CFSN pe disidentii anticomunisti Mircea Dinescu, Doina Cornea etc., de care apoi s-au debarasat treptat, daca acestia nu au parasit singuri barca FSN.

Cam aceasta este diferenta dintre comunistii polonezi si cei romani.

Primii erau intelectualizati, patrioti, aveau onoare si respectau Polonia si au refuzat sa accepte reprimarea in forta a activistilor Solidaritatii, si-au dat seama ca pierd puterea si au negociat conditiile predarii civilizate a acesteia.

Cei din urma erau astfel: unii, adeptii lui Ceausescu, multi dintre ei niste brute natange, dezintelectualizate, care nu voiau sa lase puterea, rupti de realitatile lumii in care traiau, nedandu-si seama ca treaba nu mai poate continua asa, ori destul de fricosi ca sa nu faca nimic pentru aceasta; altii, adversarii lui Ceausescu, faceau conspiratii, total dezinteresati de ceea ce voiau romanii, gata sa omoare oameni in diversiuni “terorist-ceausiste”, apoi in mineriade s.a.m.d., pentru a-si asigura succesiunea la putere.

Comunistii polonezi au lasat in urma un sistem politic in curs de democratizare, din care a rezultat astazi una dintre cele mai sanatoase si prospere natiuni ale Europei, cand continentul este intr-un mare impas si intr-o ingrozitoare criza.

Urmasii lor au guvernat de cateva ori, dupa caderea regimului autoritar comunist, fiind consecventi cu principiile democratice si comportandu-se ca un partid socialist de tip occidental.

De aceea, il intelegem pe Adam Michnik ca nu a fost de acord cu condamnarea lor in corpore, pentru vina de a fi pastorit un sistem.

Comunistii romani au lasat in urma un sistem politic in curs de mafiotizare, ai carui actori erau dispusi, de dragul puterii de tip mafiot, sa mimeze democratia in portii mici si sa sacrifice oamenii, societatea, prosperitatea, cultura, viitorul natiunii romane, totul.

Ucigasul lui Gheorghe Ursu, protejat de urmasii celor care l-au lasat in celula cu victima sa, ca sa-l omoare pe acesta, l-au protejat. E si acum liber si face nenorociri si prin cele tari straine.

Urmasii comunistilor romani, indiferent care sunt ei, difuzati in toate partidele politice si avandu-si cartierul general in PSD, fac in continuare foarte mult rau Romaniei, franand evolutia democratica si capitalista a acesteia.

De aceea, il inteleg pe Gabriel Liiceanu, care in 1990 i-a condamnat pe comunistii romani care erau culpabili pentru grozaviile intamplate: ei nu pot fi iertati, cu atat mai mult cu cat, explicit dar mai ales implicit, nu au pregetat nici un moment, dupa 1990, sa demonstreze ca nu le pasa, ca nu se simt vinovati pentru ceea ce au facut din Romania si ca sunt dispusi sa calce in continuare in picioare aceasta tara, ca si cum ar fi maidanul lor de joaca.

Astazi, ne luptam cu o societate ce seamana mai curand, ca atomizare si nivel de iresponsabilitate colectiva civica, cu cea contemporana din Rusia. Le datoram aceasta stare de fapte urmasilor comunistilor romani.

Si cei care au plecat in decembrie 1989 de la putere, care astazi sunt pensionari de succes sau business-man-i prosperi, dar si cei care au luat puterea in acelasi moment, cu sprijinul Moscovei, sunt pana la urma la fel de vinovati si, in fond, si-au “scarpinat reciproc” spatele cu grija, sub privirile noastre.

Trebuie sa invatam sa-i iertam pe comunistii romani pentru micimea vietii lor si sa nu iertam niciodata ceea ce ne-au facut ei noua, ca indivizi si ca natie.

Le datoram celor care au murit sau au ramas infirmi ori bolnavi pentru libertate si democratie, in decembrie 1989, in iunie 1990, in septembrie 1991 si in alte dati, mai putin cunoscute, faptul ca astazi mai avem unele drepturi si libertati.

Trebuie sa invatam sa-i respectam pentru ceea ce ne-au daruit prin sacrificiul lor si sa ducem mai departe incercarea lor de a ne face pe noi sa traim intr-o lume mai buna si dreapta.

Citeşte şi
Intre realitatea imperiala a comunistului Mihail Sergheevici Gorbaciov si imaginea pro-europeana a popularului Gorby exista
Ca să ne înţelegem prezentul acesta al nostru agitat, mizer si plin de conflicte, trebuie
Ca să ne înţelegem prezentul acesta al nostru agitat, mizer si plin de conflicte, trebuie
Ca să ne înţelegem prezentul acesta al nostru agitat, mizer si plin de conflicte, trebuie
Ca să ne înţelegem prezentul agitat, mizer şi plin de conflicte, trebuie să ne cunoaştem
Oana Stancu si Adrian Ursu se dau acum disidenti, jurnalisti care au vrut sa-si faca
~Ursu vanat~trafic de tigari in Vama Moravita~sindicalistii se toarna intre ei~unde mai trebuie umblat la
Plusurile sunt ca, din unele puncte de vedere, are dreptate. Minusurile sunt cele profesionale si
Sebastian Ghita, in conflict cu SOV, i-a scos de pe sticla pe Oana Stancu si
Pe vremea cand puricii se potcoveau cu potcoave de 50 de ocale, Basescu inca parca
Share