Chevron a anunţat că pleacă acum din România, dar, atenţie, să nu ne facem iluzii, se poate întoarce în viitor, atunci când condiţiile economice vor face ca exploatarea gazelor de şist să fie din nou rentabilă.
motto: “Ecologia nu este negociabilă.”
Trebuie să înţelegem că agresiunea Federaţiei Ruse asupra Europei de Est a creat condiţii economice speciale, care duc la creşterea rentabilităţii exploatărilor aşa-zis clasice de zăcăminte de gaz metan.
Pentru a îi strânge la uşă degetele lui Vova Putin şi a-l determina pe acesta să înceteze acţiunile sale din Estul Ucrainei, Occidentul şi statele OPEC au stabilit cu companiile ce exploatează petrol şi gaze redimensionarea bugetelor de business, astfel încât să pună pe piaţă o cantitate mai mare de hidrocarburi, ceea ce a dus la scăderea preţului internaţional al petrolului şi gazului metan.
În aceste condiţii, Chevron şi celelalte mari companii ce exploatează gaze de şist nu mai au de ce să caute noi zăcăminte şi sunt concurate puternic şi pe piaţa internă americană, de unde a plecat această năpastă a gazelor de şist.
În Statele Unite, facturile la gaz au scăzut la 100 de dolari pe mia de metri cubi, după revoluţia gazelor de şist, în schimb foarte mulţi americani din zonele cu astfel de extracţii şi-au pierdut sănătatea, şa cum ştim.
În România, E.ON Gas ne dă gaz metan cu 357 de dolari pe mia de metri cubi, puţin sub 385-400 de dolari pe mia de metri cubi de gaz, cât oferă Gazprom. La şmecherie.
Deci, pe piaţa internă românească, Chevron ar putea în continuare să ofere gaze ieftine din exploatările de gaze de şist. Nu o face, pentru că scopul Chevron şi al celorlalte companii ce se ocupă cu acest gen de extracţie nu este să ofere gaze de şist NUMAI pentru România, ci regional, pentru mai multe pieţe.
Localizat în condiţiile mafiotizării preţului românesc al gazului metan, pentru călcarea pe gât a conusmatorului final român, merge, dar nu şi regional.
De aceea a plecat Chevron şi din Polonia. Cum s-ar spune, am scăpat deocamdată. Cât timp? Cu certitudine, cât durează agresiunea putiniană asupra Europei, apoi probabil că firmele ce vor să extragă gaze de şist se vor întoarce, dacă rezultatele prospecţiunilor făcute dau rentabilitate.
Jocul este însă şi mai complex. Pe plan global, e cert că hidrocarburile se termină şi preţul lor va creşte în timp. România însă are o situaţie specială.
Acum trei zile, consorţiul Petrom-Exxon anunţa că a descoperit o nouă pungă de gaz metan în platoul românesc al Mării Negre, cu o valoare estimată de 3,5 miliarde de euro. După punga descoperită, spre disperarea Gazprom, în 2012.
Un alt aspect este că NATO şi SUA (sponsor principal NATO), doresc să facă din România un nod energetic pentru toată zona vizată în Europa de Putin.
Pe lângă pungile de petrol şi gaze descoperite în platoul Mării Negre, pe teritoriu românesc, SUA intenţionează să transforme Portul Constanţa, în zona Oil Terminal, în centru de stocare a gazelor lichefiate aduse din Azerbaidjan.
De la Constanţa, aceste gaze lichefiate ar trebuie să fie trimise în Europa, făcând-o independentă de Gazprom. Ranforsată militar NATO, România, poate juca un rol esenţial pentru Europa şi poate să bată cu pumnul în masă atunci când i se cere să accepte exploatări de gaze de şist.
Cert e că putem trage de timp acum. Estimarea este că conflictul cu Putin va dura cel puţin cinci ani. Chiar mai mult. În acest timp, pot apărea şi alte metode de exploatare a gazelor de şist, netoxice pentru mediu.
Pentru că, nu-i aşa, cuvântul de ordine este că ecologia unui stat nu este negociabilă, pentru că negociezi în fapt sănătatea cetăţenilor acelui stat, care este nepreţuită.