Charlie Hebdo a fost ocazia, pretextul, ocazia nepreţuită care este folosită acum pentru repunerea pe tapet a Legii Big Brother, indubitabil şi fără putinţă de tăgadă.
În realitate, dincolo de faptul că vectorii de opinie din media îşi folosesc toată ingeniozitatea pentru a face legătura cu cât mai multă naturaleţe între atentatul de la Charlie Hebdo şi controlul telefoanelor noastre, această legăptură nu există.
Iată argumentele:
1. (legat de atentat) Locul atentatului, Paris – Franţa, este într-un stat unde cumpărarea cartelelor prepay se poate face numai pe bază de carte d’identité, aşa că evenimentul nu este în măsură să reprezinte un motiv pentru impulsionarea Legii Big Brother în România.
2. (legat de atentat) Autorităţile române au anunţat încă de miercuri că putem să stăm liniştiţi, pentru că nivelul de alertă teroristă este albastru. Atuncci de ce ne grăbim să punem pe tapet Legea Big Brother?
3. Teroriştii, atunci când organizează un astfel de atac, nu discută telefonic datele actului criminal. GEORGEL Al-Habib Alo, Costel, la ce oră explodează bomba de la Calea Victoriei? COSTEL Al-Graib Salut, salut, nu te aud prea bine, că trece o maşină, dar ţip: la zece minute după cea de la Gara Filaret!
Ce spune Tiberiu Niţu, procurorul general, care, de când a plecat de la Palatul Cotroceni Traian Băsescu, a prins glas:
“Cu siguranţă trebuie păstrat un echilibru între drepturile omului, dreptul la corespondenţă, la comunicare, de a nu te imixtiona, autoritate a statului, şi de a nu îngrădi astfel de drepturi. (Blablabla.)
Dar, pe de altă parte, haideţi să spunem că şi dreptul la viaţă este tot dreptul persoanelor, este dreptul nostru, al tuturor, şi atunci, între dreptul la viaţă şi dreptul la secretul corespondenţei, bineînţeles alegem dreptul la viaţă (adică dl. Niţu se gândeşte să violeze secretul corespondenţei), chiar cu diminuarea sau cu îngrădirea, în limite legale, bineînţeles, şi cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenţă şi comunicare (adică dl. Niţu se gândeşte să limiteze dreptul la corespondenţă şi comunicare)“.
Există atât de multe argumente… Cei care vor să atace statul de drept se vor folosi de atentatul de la Charlie Hebdo ca să restrângă drepturile şi libertăţile – este un lucru la care ne-am gândit imediat după atentat.
Exact astfel s-a întâmplat. Puşcăriabilii din fruntea statului român şi aliaţii lor încearcă să controleze proprii cetăţeni, în loc să se concentreze pe soluţii coerente pentru controlul provocărilor la adresa democraţiei.
Terorismul? E o fantoşă de care se folosesc, în realitate nu suntem deloc pregătiţi, nicăieri în lumea occidentală, pentru atentate teroriste.
Mâine-poimâine, când vom descoperi că, sub acoperirea legală a unei legi de tip Big Brother, telefoanele noastre sunt ascultate, pentru că unii dintre noi deranjează puterea politică şi un procuror controlat de inşi ca Tiberiu Niţu a obţinut de la un judecător de tip Costiniu un mandat de ascultare, vom plânge că am pus acum botul la o vrăjeală ieftină.
În realitate, atentatele din 11 septembrie 2001, din SUA, nu s-au mai repetat niciodată, în schimb puterea şi-a atins scopul. La fel, în Spania şi în Marea Britanie, atentatul din Gara Atocha sau cel din Metroul Londonez nu s-au repetat. Legislaţia a mai fost încă puţin modificată.
Pas cu pas, societatea occidentală iese din paradigma drepturilor şi libertăţilor, iar Europa devine un loc unde nu-ţi mai doreşti atât de mult să trăieşti. Tot mai scump şi controlat cu o poliţie politică continentală.