Cei nouă bancheri care controlează lumea (Gandul dupa New York Times)

Share

În fiecare a treia miercuri a fiecărei luni, ei se întâlnesc în Manhattan pentru a controla piaţa instrumentelor financiare derivate, între care s-au numărat şi obligaţiunile garantate cu ipoteci insolvabile (“subprime”).

FOTO: FederalJack

Piaţa instrumentelor financiare derivate, socotite a fi fost o cauză majoră a crizei financiare din septembrie 2008, este controlată de nouă “iniţiaţi”, care se reunesc în fiecare a treia miercuri a fiecărei luni în secret. Ei supervizează tranzacţii totale de mii de miliarde de dolari, a dezvăluit The New York Times (NYT).

Provenind din managementul de vârf al unor giganţi bancari precum JP Morgan Chase, Goldman Sachs şi Morgan Stanley, aceşti bancheri au grijă să nu fie “spart” monopolul instituţiilor pe care le reprezintă asupra acestei pieţe. NYT a aflat de ritmul întâlnirilor, dar nu şi despre subiectele discutate.

Secretul trebuie păstrat, pentru că, pe cât sunt de profitabile, pe atât sunt şi de controversate aceste tranzacţii cu instrumente derivate (“derivatives”). Numele lor arată că valoarea lor este dependentă (“derivă din”) de cea a altor active, precum acţiuni, obligaţiuni, ipoteci, mărfuri sau indici de preţuri pentru acţiuni şi produse, în special petrol şi metale preţioase.

În perioada de “boom imobiliar” de la începutul deceniului până în 2006-2007, valoarea multor asemenea instrumente financiare era legată de cea a ipotecilor, doar că acestea din urmă nu ofereau garanţii credibile. Debitorii ipotecari erau din categoria “subprime” – oameni ale căror venituri nu le-ar fi permis obţinerea unui credit, dar acesta avea să le fie facilitat de către bănci.

Pentru a lămuri cum funcţionează piaţa “derivatelor”, NYT oferă exemplul unui antreprenor (Dan Singer) şi al firmei sale (Robson Oil) care le vinde combustibil de încălzit new-yorkezilor.

Graţie “derivatelor” oferite de bănci, Singer a reuşit să vândă combustibilul la un preţ de 3 USD pe galon, la începutul toamnei, când preţul era de 2,80 USD. În caz că urmează o iarnă grea, când preţul pe galon ar putea urca dincolo de 3 USD, Robson Oil şi clienţii săi sunt protejaţi.

Însă Singer nu poate şti dacă chiar a făcut o afacere sau dacă putea obţine un preţ şi mai bun, căci băncile cu care a lucrat nu au dorit să-i divulge de ce a fost “legat” preţul combustibilului, nici valoarea comisionului perceput. Robson Oil vinde combustibilul la preţ fix şi “dă lovitura” în caz că preţul barilului de petrol va creşte iarna aceasta, dar nu ştie cât a pierdut în situaţia contrară.

“Derivatele” – beneficiu sau pagubă pentru economia SUA?

Transferând riscurile dintr-o parte în alta, “derivatele” sunt folosite de multe firme americane, din diferite domenii.

Le folosesc fondurile de pensii (pentru a-şi garanta o parte din active), companiile aeriene (care cumpără combustibil la preţ fix), dar şi firmele din industria alimentară (care se protejează de fluctuaţiile unor produse de bază precum grâul, porumbul, carnea de vită etc)… citeste tot aici

Share