Cazurile Dumitriu şi Börbely. Normalitate şi insolit

Share

Lumea normală în care am putea să trăim în viitor poate este una în care oameni ca Sorin Dumitriu şi Börbely Laszlo, pe care i-am cunoscut personal şi mi s-au părut OK acum vreo 15 ani, pot să ajungă în puşcărie fără nici o problemă dacă fac manţocării.

LawStudentsCollective

Există o mirare pe care o ai, în lumea normală, când vezi că un om pe care l-ai apreciat, ca pe Sorin şi pe fratele său geamăn, Andrei, ajunge într-o astfel de situaţie.

(Să şantajezi salariaţii Camerei de Comerţ că, dacă nu-şi donează 80% din salariu, îi concediezi… Este ceva de neimaginat la acest om, cu care am stat de vorbă îndelung şi care părea pe vremuri întreg la mine şi competent.)

Anormal este să faci cu ochiul şi să comentezi că aşa ceva unui astfel de “guşter” nu i se poate niciodată întâmpla: să ajungă la bulău. Ceea ce se întâmplă acum ţine de normalitatea funcţionării oricărei instituţii de tip procuratură existentă în lumea democratică.

Despre Loţi Börbely au mai fost ştiri, dar Sorin Dumitriu (căruia presa română azi nici nu-i mai scrie bine numele) este o noutate absolută. Nu pot să cred că acest om a făcut parte dintr-un grup infracţional, demantelat acum de DNA. Încă o dată îmi exprim consternarea.

Anormal este ceea ce se întâmplă în Justiţie, în timp ce procurorii îşi fac datoria. Există două tipuri de Justiţie în România: pentru dulăii cei mari şi pentru căţei. Dulăul Adrian Năstase colectează condamnări cu suspendare (originale, nu pastişe, ca porcăriile de reproduceri de pe pereţii casei sale de snob cu ifose de intelectual). Sunt foarte curios dacă şi următoarea sa condamnare va fi tot la fel de suspendată-n aerul toxic al coruptei Justiţii Române.

Băieţii ăştia din fotbal, mai pe urmă, au scăpat de Tribunalul Bucureşti. Sunt curios cât mai durează până una dintre părţi, acuzarea sau apărarea, împinge dosarul acesta până la cea mai înaltă curte. E-he… mai avem pâine de mâncat până atunci. Ar fi trebuim să avem printre cele mai bune campionate din Europa şi o echipă naţională de rupt lanţul.

Genul acesta de magistratură coruptă, care pune frână procurorilor ce fac treabă, e bună pentru scos oameni cu funcţie pe linie moartă, dar nu şi pentru făcut dreptate cu legea în mână, prin aruncat la Întristare puşcăriabilii.

Share