home MASS MEDIA, POLITICA Cazul clinic PMP – Traian Băsescu – Robert Turcescu

Cazul clinic PMP – Traian Băsescu – Robert Turcescu

Share

Nu cred că vreunul dintre cei din titlu, Traian Băsescu, Robert Turcescu, este în sine un caz clinic. PMP şi contextul actual sunt parte din asta. Acum, după alegerile locale, voi spune şi cu cine, şi ce am votat, şi de ce, şi cum cred eu că stau lucrurile.

Aş putea să-l sun pe Robert şi să am apoi impresia că am conştiinţa curată dacă vorbesc cu el, dar, la cât de obosit cred că este după travaliul fantastic din campanie, nu cred că are sens să-l deranjez. Nu cred nici că datoria mea este faţă de Robert Turcescu, ci faţă de cititorii mei şi faţă de adevăr.

Mai întâi, voi explica nişte lucruri simple. Am vrut să votez cu Nicuşor Dan şi cu USB, pentru că intuisem că vor avea cea mai mare opţiune de vot în electoratul anti-PSD, dar, aşa cum a păţit şi Gabriel Liiceanu, am fost zăpăcit de sondajele lansate (spre deosebire de exit-poll-uri, ce au fost corecte) şi am tras concluzia că Dreapta nu are nici o şansă să dea primarul. O estimare corectă de altfel.

Mai mult, mi-am făcut şi datoria de comentator şi am scris o postare, despre faptul că după părerea mea, Dreapta trebuie să aibă candidaţi unici la toate primăriile din toate localităţile unde PSD are majoritate relativă.

Ce a înţeles Predoiu sau ce au înţeles liderii PNL din asta, se vede acum cu ochiul liber. Măcar Traian Băsescu a fost, în felul său, cinstit: el a “rupt” de la bun început, creînd disensiuni şi încercând să speculeze politic pe cont propriu.

Având în vedere această concluzie pe care am tras-o atunci, am ales, aşa cum am promis la un moment dat şi unor prieteni de pe Facebook, cea mai puţin urâtă mireasă din sat: pe Robert Turcescu, Cristian Petrescu şi pe consilierii PMP. Cazul lui Cristian Petrescu este aparte: acest om a muncit, ca şi Robert, ca un câine, toată campania. Nu am ce să-i reproşez, în afară de lipsa totală de charismă.

De ce consilierii PMP şi nu cei ai USB? Pentru că nu mă regăsesc în gândirea apolitic-nihilistă tipică aderentului USB, care consideră că lumea partidelor trebuie rasă de pe faţa pământului şi că în loc trebuie pusă una vag tehnocrat-pragmatist-corporatistă, centrist-stângist-dreptistă.

La fel cum cred că USB este o formaţiune politică de viitor, iar dacă nu USB va face carieră în politica românească, cu siguranţă proiectul USB va fi urmat de altul, şi mai puternic (aşa cum are şi antecesori – URR şi M10).

De ce consilierii PMP şi nu cei ai PNL? Cred că eu, personal, azi, am convingeri şi opţiuni mai liberale (adică mai apropiate de democraţia liberală de tip occidental) decât politicienii PNL. Nu pot vota un partid de pălămide politice, chiar dacă ciulinii sunt la PSD.

De ce nu Nicuşor Dan şi de ce Robert Turcescu? Pe primul nu-l simt, nu-l înţeleg, se exprimă cu dificultate şi transmite puţin, nu-l empatizez deloc, pe când pe Robert îl cunosc cât de cât şi îl simt. Am stat cu acest om aşteptându-i ore-n şir pe liderii sindicali la declaraţii în timpuri când Mediafax dicta pasul ştirii, iar Radio Total titra, din oră-n oră, “Dacă nu aici, atunci unde? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?“, Jana Gheorghiu să fie neuitată. Plus că Turcescu ştie meserie şi a fost cel mai bun dintre cei 12 candidaţi la Primăria Capitalei.

Cât despre Perdoiu… să fim serioşi, momentul său de glorie a fost la bancul cu maimuţa, la Rareş Bogdan în emisiune, când Berenghi cela se băga în spatele lui Nicuşor Dan, ca să apară şi el pe sticlă. (Domnule Nicuşor Dan, ce văd acum e ca în bancul cu femeia frumoasă care umbla cu o maimuţă pe umăr, ca să-i sublinieze frumuseţea.)

Acestea fiind zise, să trecem la fapte.

PMP. Trecut, prezent şi viitor

Probabil că, atunci când a apărut Mişcarea Populară, dacă nu eram jurnalist, eram în grupul de iniţiativă. Dar chiar de la grupul de iniţiativă, am scris despre prezenţa Eleninei Nicuţ şi despre gravele probleme pe care le are aceasta în manifestarea sa publică.

Când am văzut-o pe aceasta la masa de la o anumită berărie, cu Traian Băsescu, m-am scârboşit tot, mi s-a zbârcit pe mine pielea. M-am dus să mă bărbieresc şi firele din barbă erau ţepoşite, scârboşite, iar sprâncenele, scârboşite şi ele, mi se zburliseră-n toate direcţiile. Bîrrrr!…

Evident că sunt conştient că oriunde te duci nu poţi să relaţionezi numai cu oameni buni, frumoşi, drepţi, curaţi şi bine intenţionaţi, dar orice are o limită. PMP este un caz-şcoală clinic.

Mai ales că limita fusese deja atinsă din start de prezenţa prin zonă a unei oarecare tipese de pe centura politicii şi din zona vintrelor Cotroceniului, al cărei nume mi-e bleah să-l pronunţ şi  care e pe drumul de costişe ce duce la bulău.

Aşadar, o formaţiune politică despre care tu, Băsescu, spui că e formată din oameni noi, neatinşi de tare politicianismului, şi aduci exact golani de această factură nenorocită este sortită eşecului. Chiar dacă acolo sunt oameni de calitate ca Eugen Tomac, nu mai vorbesc despre Cristian Diaconescu, a cărui anvergură intelectuală este demnă de toată admiraţia mea.

Dincolo de imaginea remanentă băsist- euroatlantist-anticorupţie, PMP devine tot mai mult altceva, iar electoratul căruia ar fi trebuit să i se adreseze a înţeles asta şi a spus “pas”. Rezultatul de la alegerile locale demonstrează aceasta. Viitorul PMP, din punctul meu de vedere, este zero.

Doar prin artificii tipice politicianului abil ce îi este preşedinte (fuziuni, transferuri şi alte achiziţii), PMP mai poate creşte, electoral nu. Au poate va deveni partenerul de coaliţie al PSD, cine ştie…

Traian Băsescu. Trecut, prezent şi viitor

Am fost consternat când l-am auzit pe Traian Băsescu, cel mai bun politician pe care îl avem acum noi, românii, vorbind despre drepturile omului când era vorba despre drepturile cercetaţilor, urmăriţilor penal sau trimişilor în judecată. Era exact discursul lui Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea şi Adrian Năstase ori Victor Ponta.

Am mai scris asta: singura explicaţie este că, odată ce s-a dezbrăcat de haina de preşedinte de stat, Traian Băsescu şi-a reluat obiceiurile de pe vremea când era factor continuu de creat disensiuni în alianţa dintre PNŢCD şi PD (FSN).

Dacă stau bine să reevaluez nişte date, Traian Băsescu a fost factor de creat grave disensiuni pe dreapta eşichierului politic, fiind determinant în spargerea acesteia în ‘jde mii de direcţii în anul 2014, înainte de alegerile prezidenţiale.

Cred că l-am auzit vorbind pentru ultima dată despre candidatul unic la Preşedinţie al Dreptei în primăvara anului 2014. Tot reevaluând, este inadmisibil de exemplu, când te numeşti Băsescu şi eşti animal de pradă politic cu colţi şi gheare, să accepţi placid, plat, resemnat numirea unui ins toxic ca Victor Ponta în funcţia de premier. Aşa ceva este absolut inacceptabil şi de neiertat.

La fel, să faci troc politic “Kovesi contra Niţu” cu acest ipochimen guevarist şi putinist erdoganoid este o nenorocire. În ambele cazuri, Traian Băsescu trebuia să se bată ca un leu, până la ultima suflare, pentru a găsi o altă soluţie mai puţin toxică. Nu a făcut-o.

Cu penibil de multe prezenţe în studiourile RTV, Traian Băsescu se duce în bot şi va avea un final de carieră politică trist. Dar eu, aşa cum am scris, voi rămâne băsist (adică dedicat idealurilor de democraţie, orientare pro-Vest a României şi anticorupţie chiar şi în pofida lui Traian Băsescu) orice-ar fi.

Felul cum a trântit PMP Traian Băsescu încă de la rădăcinile Mişcării Populare, din care încetul cu încetul oamenii valoroşi, ca Adrian Papahagi sau Marian Preda, au plecat, este parte din acelaşi caz clinic.

Robert Turcescu. Trecut, prezent şi viitor

Când Robert s-a detonat pe post, la B1 TV, afirmând că a fost ofiţer acoperit şi că dă jos din spinare un sac cu pietre, nu l-am crezut. În primul rând, pentru că nu cred în brusc-revelata lui pioşenie, care mi se pare forţată. Dumnezeu te apără cu atât mai mult, cu cât vorbeşti mai puţin despre El, comparativ cu cât te gândeşti la El şi te raportezi la învăţămintele Sale. Dar nu despre de ce nu l-am crezut eu pe Turcescu scriu aici, ci despre altceva: despre un caz clinic. Cazul clinic este, ca să zic aşa, in rem, nu in persona.

Poate Elenina Nicuţ să fie un caz clinic, dar Traian Băsescu şi Robert Turcescu sunt oameni normali, ale căror acţiuni au resorturi (cunoscute public parţial) ce-i determină să facă anumite lucruri şi să nu facă alte lucruri.

Aşa cum nu pricep nici acum de ce l-a numit atât de rapid Traian Băsescu pe Iresponsabilul Vesel, nu înţeleg nici ce se întâmplă de prin toamna lui 2014 cu Robert Turcescu. Parcă e corabia beată a lui Rimbaud.

S-a detonat bramburea la B1 TV, în condiţiile în care datele pe care le avem nu confirmă că ar fi fost ofiţer acoperit. Mai curând a procedat poate ca un ofiţer acoperit în pericol de a fi deconspirat, care se detonează voit, ca să se reconspire, dar nu am nici o probă că lucrurile stau astfel. Ion Cristoiu susţine că detonarea lui Turcescu i se pare o tentativă electorală nereuşită a lui Traian Băsescu…

Am scris atunci şi afirm din nou: ofiţerul acoperit nu umblă cu livretul militar în buzunar. “Bună ziua, actele la control, vă rog!” “Bună ziua, sunt ofiţer acoperit Turcescu Robert Nicolae” “Daţi-mi, vă rog, livretul dv. militar!” “Ăăăăăă… L-am uitat acas’!“.

Am imaginat acest dialog absurd pentru că altfel decât prin absurdul situaţiei nu se explică de ce în prima parte a campaniei sale electorale, când era întrebat despre ofiţerul acoperit, Robert vorbea despre livretul pe care i-l fabricase Găbiţă Anticorupţie. Singurul jurnalist cu testicule care l-a întrebat insistent pe Turcescu asta a fost Dan Tăpălagă.

Voi fi întrebat: “De ce nu l-ai întrebat şi tu?“. Răspunsul meu este simplu: pentru că nu am vrut să-i fac rău în campanie. Unele lucruri trebuie însă spuse măcar acum, când oricum şi-a făcut rău singur, prin situaţia tâmpită în care se află. De exemplu, identitatea de siaj dintre Traian Băsescu, Ion Cristoiu, Robert Turcescu şi principalii lui interlocutori de la “Videocraţia”, ca Chris Terheş, era flagrantă.

Ulterior, am şi aflat de ce: timp de două luni, exact aşa cum remarcase şi Tăpălagă, Robert îşi păcălise ascultătorii, strigând cu presa independentă şi cu ultima redută, iar el era în realitate membru PMP şi făcea campanie pentru Traian Băsescu. Nu-l voi judeca, doar constat.

Şi mai constat că acum e în impas. Dacă rămâne în politică şi va fi consilier general PMP în CGMB, va fi absorbit în masa politicienilor pe care i-a criticat atâta amar de vreme şi de care se declara sătul.

Dacă rămâne în politică şi candidează în toamnă la Camera Deputaţilor sau la Senat, va fi absorbit de masa politicianistă pe care o critica de zor până acum.

Dacă iese din politică şi revine în presă, va avea o credibilitate scăzută, fiind considerat vector al lui Băsescu mai abitir decât până acum, chiar dacă va demisiona din PMP.

Eu cred că soluţia este să plece o vreme, să se relaxeze, să-şi golească creierul de toate, apoi să revină şi să investească serios, consecvent, mult timp, în Unde TV, fără să dea mereu impresia că e genul ce se plictiseşte repede de ceva şi caută mereu o altă senzaţie tare, ca să fie cu orice preţ pe creasta valului.

Dar şi el a fost absorbit de cazul clinic despre care tot scriem. Pentru că subiectul acestui caz clinic este România şi din el facem parte cu toţii. Noi toţi suntem cazul clinic.

Citeşte şi
Un conflict surprinzător a izbucnit vineri, când Radu Moraru a scris un articol critic pe
Candidatul PMP la Primăria Capitalei, Robert Turcescu, deţine terenuri intravilane şi agricole care însumate au
Oricât de visător aş putea să par când afirm asta, aşa stau lucrurile: Dreapta trebuie
Tăpălagă: Ce sens a avut scena din 2014 (n.n.: autodetonarea în direct a "ofiţerului acoperit")?
Jurnalistul Robert Turcescu, patron al platformei online Unde.tv, unde a realizat în ultimele luni emisiunea
Interviu acordat de Robert Turcescu Revistei Tango, colegei Alice Năstase. Sunt lucruri interesante spuse de
Jurnalistul Robert Turcescu este interesat să afle ce părere are opinia publică despre o eventuală
La aproape un an după ce Robert Turcescu l-a descoperit pe Mihai Tînjală belfer, apropitar
Unde.TV transmite în această seară o ediţie a emisiunii Videocraţia, cu Robert Turcescu, care în
Zilele acestea, pare să fie mare deranj cu serviciile de informaţii pe reţelele de telefonie.
Share