Biliard. Băsescu versus Ponta (2). Miza Rusiei

Share

Ca actant geopolitic regional, Federaţia Rusă stă la pândă, aşteptând scăderea puterii UE, pe măsură ce aceasta intră într-o criză tot mai profundă, pentru a-şi adjudeca hegemonia asupra membrilor UE din fosta sa sferă de influenţa sovietică, pe care deocamdată îi frăgezeşte, în aşteptarea momentului potrivit.

RGNPress

Rusia joacă la multiple capete. Scenariul luării puterii la Kiev, unde Ianukovici a fost instalat democratic şi este menţinut în pofida principiilor democratice, este dezvoltat în România, unde s-a încercat o preluare aproape democratică a puterii în anul 2007, nereuşită.

Apoi s-a încercat un take-over în forţă, în manieră paraguayană, în această vară. A fost un eşec. Acum se încearcă preluarea puterii la alegerile din 9 decembrie. Dacă USL ajunge la putere, se poate merge pe diferite scenarii, cel mai dur fiind cel georgian.

• citeşte şi: Biliard. Băsescu versus Ponta. Ţinta: Consiliul European

La Tbilisi, Coaliţia Visul Georgian a premierului prorus Bidzina Ivanişvili, care a câştigat alegerile legislative în această toamnă, face ravagii. Unii miniştri din fostul cabinet prooccidental au fugit din ţară, alţii sunt arestaţi.

Evident, sunt acuzaţi de corupţie, de devalizarea ţării, emulii ruşilor au dintotdeauna un instrumentar foarte limitat de înscenări. La fel au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte sau la ani grei de puşcărie sute de mii de români în obsedantul deceniu, ca şi fostul premier prooccidental Iulia Timoşenko în Ucraina, acum foarte puţin timp.

Georgia s-ar întoarce cu spatele la Occident şi cu faţa spre Rusia. Acelaşi Phillip Gordon se duce la Tbilisi, bate cu pumnul în masă, exact ca la Bucureşti în vară, iar Ivanişvili face doi paşi înapoi. Conflictul e în curs. Georgia e pentru noi un bun exemplu despre ce se întâmpla dacă nu eram stat membru UE.

SUA este în acest moment unica superputere globală, cu un avans tehnologic ce poate surmonta criza economică în care se află. UE este tractată, în acest joc economic global, de SUA, iar în anii următori acest lucru va deveni tot mai evident. Pe când Rusia are o mare problemă.

Miza Rusiei e cumplită. Ţara, cu o suprafaţă de trei ori mare decât continentul european, e subtehnologizată. Adversarul ei principal, Statele Unite, e supratehnologizat. Rusia mizează pe exportul de energie gazeiferă. SUA o năuceşte cu tehnologii înalte, dimpreună cu statele europene şi cu dragonii asiatici. România e printre statele europene superioare tehnologic Rusiei.

Spre exemplu, ca volum de export reciproc, Rusia surclasează România. În schimb, ca valoare adăugată în produs, România surclasează Rusia. În timp ce Rusia excelează prin exportul de gaz, România exportă în Rusia produse rezultate din tehnologia sa net superioară.

Aceasta ca să nu luăm în considerare, spre exemplu, proiectul Logan, care nu apare complet în statistici, pentru că Renault îşi delocalizează din România şi în alte ţări de pe mapamond producţia acestei maşini foarte bine vândute.

Ticluit în şi pentru România, modelul Logan de la Renault este acum exportat intens în Rusia şi în general în spaţiul CSI, reprezentând o concurenţă cumplită pentru producătorii auto autohtoni, subtehnologizaţi. Trendul se va menţine exact pe această direcţie defavorabilă Rusiei. AvtoVaz e surclasată.

Revenind, SUA a descoperit o tehnologie înaltă de exploatare a gazelor de şist. Dacă va începe să le extragă, aceasta va îndestula energetic Europa, iar Gazprom va da faliment, pentru că îşi va pierde marii săi clienţi-state, pentru care a investit sume uriaşe de la bugetul Rusiei în gazoducte monstruoase.

Dacă Rusia nu reuşeşte să reia sub controlul său România, gazele de şist exploatate aici, ca şi punga petrolieră din Marea Neagră, îi vor da lovitura fatală.

Dacă Moscova nu reuşeşte să controleze Tbilisi, rutele energetice dinspre Azerbaijan se vor concretiza şi Nabucco West + TANAP (Trans Anatolian Gas Pipeline) vor face inutil proiectul South Stream, la care Putin tocmai ce a dat startul.

Oricum, în perspectivă Rusia are posibilităţi limitate de evoluţie şi se îndreaptă, mai devreme sau mai târziu, spre crahul actualului sistem politic al silovikilor, incapabil să modernizeze ţara.

Întrebarea ce se pune este cât rău va mai face Rusia în aria sa de acţiune geopolitică şi dacă la căderea actualului establishment cel care se va constitui în loc va fi mai bun sau mai rău geopolitic decât cel din prezent. Dar până atunci mai avem o pâine de mâncat.

Share